Aphantasia/ Afantazia, o particularitate cognitivă surprinzătoare, incomplet descifrată, de multe ori neconştientizată, un mecanism al minţii pe care unii îl numesc “eşec al imaginaţiei”, pe care alţii îl consideră un fel de absenţă a “ochiului minţii”, o inabilitate fundamentală, este definită ca incapacitatea multor persoane de a crea imagini mentale ale obiectelor, oamenilor, locurilor sau evenimentelor, chiar dacă pot descrie aceste lucruri verbal sau prin alte simțuri. Aceasta înseamnă că, deși pot gândi și vorbi despre lucruri, nu își pot imagina respectivele lucruri în mintea lor.
Aphantasia – un concept nou, o realitate veche
Aphantasia (“a”- “fără” + “phantasia”, în greacă, “aspect, imagine, înfățișare”) poate afecta diferit oamenii – unii pot avea o absență completă a tuturor tipurilor de imagini mentale (vizuale, auditive, tactile etc.), în timp ce alții pot avea o afectare selectivă, doar anumite tipuri de imagini mentale lipsind.
Formal, conceptul “aphantasia” a fost recunoscut şi denumit ca atare în 2015, de către cercetătorul Adam Zeman de la Universitatea din Exeter, Marea Britanie, deşi există descrieri ale acestei caracteristici, prezentă la anumiţi oameni, care datează de mult mai mult timp. Fenomenul a fost descris pentru prima dată în 1880, de Francis Galton, inițiatorul mișcării geneticii comportamentale, într-un studiu statistic despre imaginile mentale, descoperind că “aphantasia” era un fenomen comun în rândul colegilor săi.
Câţiva ani mai târziu, în 1897, psihologul Théodule-Armand Ribot a identificat un fel de imaginaţie de “tip vizual tipografic”, constând în a vedea mental ideile sub forma unor cuvinte tipărite corespunzătoare. El da exemplul, printre altele, al unui bun prieten, fiziolog, pentru care cuvintele “câine, animal” (deşi făcea diverse experimente cu câini) nu erau însoțite de nicio imagine mentală, ci erau “văzute” de el (in minte) ca fiind tipărite.
Conceptul “aphantasia” a fost popularizat, în anii 2020, de către echipa lui Adam Zeman, pe rețelele sociale, prin postări care le cereau utilizatorilor să-şi imagineze un măr roşu şi să-și evalueze apoi reprezentarea mentală a acestuia pe o scară de la 1 (vizualizare fotografică) la 5 (fără vizualizare deloc).
În mod interesant, s-a observat că mulți oameni cu aphantasia nu sunt conștienți că percepția lor mentală este diferită de cea a altora, până când nu li se atrage atenția asupra acesteia, de obicei prin discuții sau teste psihologice specifice.
Ce sunt imaginile mentale?
O imagine mentală este o reprezentare vizuală creată de mintea noastră în absența stimulilor vizuali direcți. Este un fenomen prin care putem „vedea” în minte lucruri care nu sunt în fața noastră în acel moment. Imaginile mentale pot fi detaliate și vii sau mai vagi și abstracte, în funcție de individ și de context.
Deși termenul „imagine mentală” sugerează o reprezentare vizuală, imaginile mentale pot implica și alte simțuri, cum ar fi sunetul, mirosul, gustul sau senzațiile tactile.
De asemenea, putem manipula imaginile mentale în diverse moduri, de exemplu, putem roti un obiect imaginar, schimba culorile sau mări și micșora detaliile. Imaginile mentale pot fi evocate voluntar (de pildă, când ne imaginăm o scenă dintr-o vacanță) sau involuntar (de exemplu, când un miros ne amintește de un anumit loc).
Imaginile mentale sunt esențiale pentru reamintirea experiențelor vizuale și a evenimentelor din trecut. Ele ne ajută să vizualizăm soluții, să planificăm acțiuni și să previzionăm consecințele. Au un rol fundamental în creativitate, permițându-ne să ne imaginăm lucruri care nu au fost niciodată văzute înainte. În sporturi și performanțe artistice, repetarea mentală a unei sarcini poate îmbunătăți performanța reală.
Aşadar, imaginile mentale sunt instrumente cognitive versatile, care ne permit să ne extindem capacitățile de percepție, memorie și rezolvare a problemelor, oferindu-ne o modalitate de a experimenta și de a interacționa cu lumea dincolo de ceea ce este prezent fizic în fața noastră.
Cauzele aphantasiei
Formarea imaginilor mentale implică mai multe regiuni ale creierului, care “colaborează” pentru a recrea experiențe vizuale în absența stimulilor vizuali direcți. Principalele regiuni ale creierului implicate în acest proces sunt:
- hipocampul (o structură, situată în lobul temporal medial, crucială pentru memorie și reamintirea experiențelor vizuale, jucând un rol important în evocarea imaginilor mentale bazate pe amintiri),
- cortexul temporal (implicat în recunoașterea vizuală şi contribuind la detaliile și claritatea imaginilor mentale)
- cortexul prefrontal (regiunea prefrontală implicată în funcții executive și esențială pentru procesarea conștientă a imaginilor mentale, planificarea și manipularea acestora)
- cortexul parietal (implicat în integrarea informațiilor senzoriale şi cu un rol important în orientarea spațială și în menținerea imaginilor mentale coerente din punct de vedere spațial etc. 0
- Cortexul vizual primar (V1), regiune esențială pentru procesarea informațiilor vizuale primare , şi cortexul vizual secundar (zonele V2-V5), regiuni, de asemenea, situate în lobul occipital, care contribuie la procesarea complexă a informațiilor vizuale și sunt implicate în aspecte precum mișcarea și culoarea.
Cercetările sugerează că aphantasia ar putea fi asociată cu diferențe/ disfuncţii în activitatea sau conectivitatea acestor regiuni. În mod specific, este posibil ca persoanele cu aphantasia să aibă o comunicare mai puțin eficientă între cortexul prefrontal și cortexul vizual, ceea ce le-ar împiedica să formeze imagini mentale detaliate și vii.
Studiile de neuroimagistică (RMN-ul funcțional) sunt utilizate pentru a investiga aceste diferențe și pentru a înțelege mai bine modul în care diferitele părți ale creierului colaborează pentru a crea imagini mentale.
Un test pentru a înţelege aphantasia
Cercetători de la “Institutul creierului” şi de la “ Institutul naţional al sănătăţii şi cercetării medicale” , din Paris, au efectuat un test pe 117 voluntari, legat de imaginile mentale şi de percepţiile vizuale. Li s-a cerut să-şi reprezinte mental ceva pornind de la o calitate vizuală (forma, de exemplu) şi de la două cuvinte (“castor” şi “ vulpe”). În etapa următoare, li s-a indicat un adjectiv – “ lung” – şi li s-a cerut să aleagă animalul căruia i se potrivea această caracteristică.
Dintre cei 117 participanţi la test, 44 aveau (fără să ştie) aphantasia, 31 manifestau hiperfantezie (erau capabili să creeze imagini mentale de o acurateţe extraordinară), iar restul îşi puteau reprezenta imagini în limitele normalului.
Analizând şi timpul necesar pentru reprezentarea mentală şi relevanţa răspunsurilor, s-a mai constatat că persoanele cu aphantasia sunt, în medie, mai lente în procesarea și asimilarea informațiilor vizuale şi au amintiri mai puţin vii, spre deosebire de cei cu hiperphantasia. De asemenea, cei cu aphantasia au raportat imagini auditive slabe sau complet absente, inclusiv inexistenţa unei “ voci interioare”.
In acelasi timp, specialiştii încă nu pot explica legătura aphantasiei cu visele, în afara faptului că visele sunt o formă involuntară de imaginație.
Dezavantajele aphantasiei
Aphantasia, incapacitatea de a forma imagini mentale, poate aduce câteva dezavantaje în viața de zi cu zi. Acestea pot varia în funcție de individ, dar câteva dintre cele mai comune includ:
Dificultăți în (re)amintirea unor evenimente
Persoanele cu aphantasia întâmpina dificultăţi în a-şi aminti detalii vizuale ale evenimentelor trecute, cum ar fi fețele oamenilor, locurile vizitate sau obiectele întâlnite. Aceasta poate influența capacitatea de a evoca amintiri plăcute sau de a rememora informații vizuale utile.
Limitări în vizualizarea creativă
În domenii care necesită imaginație vizuală, cum ar fi arta, designul sau arhitectura, persoanele cu aphantasia cu greu pot vizualiza creațiile înainte de a le pune pe hârtie sau pânză.
Planificarea și rezolvarea problemelor
Vizualizarea scenariilor și a soluțiilor posibile este un instrument util în planificare și rezolvarea problemelor. Persoanele cu aphantasia nu pot crea imagini mentale ale diverselor opțiuni sau rezultate.
Dificultăți în urmărirea și înțelegerea instrucțiunilor vizuale
Instrucțiunile care se bazează pe vizualizarea pașilor sau a proceselor pot fi mai greu de urmat pentru persoanele cu aphantasia. De exemplu, reconstituirea mentală a instrucțiunilor pentru asamblarea unui obiect complex poate fi problematică.
Impact asupra memoriei autobiografice
Memoria autobiografică se bazează adesea pe capacitatea de reamintire a detaliilor vizuale ale experiențelor personale. Fără imagini mentale, aceste amintiri pot fi mai puțin detaliate și mai puțin vii, afectând percepția identității și a trecutului personal.
Înțelegerea lecturilor/ a narațiunilor
Lectura cărților și urmărirea relatărilor vizuale (evenimente, personaje, descrieri) pot fi mai puțin captivante sau mai greu de înțeles fără capacitatea de a forma imagini mentale ale scenelor descrise.
Interacțiuni sociale
Reamintirea fețelor și a numelor oamenilor poate fi dificilă, afectând interacțiunile sociale și relațiile personale. Fără capacitatea de a vizualiza fețele sau evenimentele trecute, menținerea unor relații sociale complexe poate fi o provocare.
Deși aphantasia poate aduce aceste dezavantaje, este important de menționat că persoanele afectate dezvoltă adesea strategii alternative pentru a compensa lipsa imaginii mentale. Mulți indivizi cu aphantasia se bazează mai mult pe descrieri verbale, detalii senzoriale non-vizuale și alte forme de gândire abstractă pentru a naviga și a înțelege lumea din jurul lor.
Personalităţi cu aphantasia
Deși aphantasia este un concept relativ recent recunoscut și studiat, există câteva personalități despre care se știe sau se suspectează că au avut aphantasia. Alţii au vorbit deschis despre această caracteristică, mai comună decât se crede şi, pe măsură ce conștientizarea despre aphantasia crește, este posibil ca mai multe persoane/ personalităţi din diverse domenii să recunoască și să discute despre experiențele lor.
Iată câteva exemple de astfel de personalităţi, care au reuşit să compenseze aphantasia prin diverse metode şi să reuşească, fără a avea sentimentul unui “eşec al imaginaţiei”:
- Ed Catmull – co-fondatorul Pixar și fost președinte al Pixar și Disney Animation, Ed Catmull a recunoscut public că are aphantasia. În ciuda acestei condiții, a avut o carieră remarcabilă în industria animației, contribuind la revoluția animației pe calculator.
- Blake Ross – co-creatorul Mozilla Firefox, Blake Ross a dezvăluit, în 2016, că are aphantasia. El a explicat într-o postare pe Facebook cum a realizat că nu poate forma imagini mentale și cum acest lucru i-a influențat viața și munca.
- Craig Venter – pionier în cercetarea genomică și fondatorul Celera Genomics, Craig Venter a menționat în mai multe interviuri că are dificultăţi în crearea imaginilor mentale. În ciuda acestei limitări, a contribuit semnificativ la secvențierea genomului uman.
- Derek Antony Parfit – filozof britanic, specializat în identitate personală, raționalitate și etică, a folosit ca debuşeu pentru incapacitatea sa de a crea imagini mentale, fotografia. Parfit a fost un fotograf pasionat, care a călătorit în mod regulat la Veneția și Sankt Petersburg, pentru a fotografia arhitectura.
Scriitori despre care se ştie că au avut/ au aphantasia
- Lynne Kelly – scriitoare şi specialistă în mnemonică (tehnici de învăţare) mărturisea că are aphantasia, dar foloseşte tehnici de îmbunătăţire a memoriei, cum ar fi “Palatul memoriei”, care se bazează pe memoria vizuală.
- Mark Lawrence, autorul celebrei trilogii fantastice “The Broken Empire”, Michelle Michiko Sagara, care a semnat cărţi precum “Vânătoarea sacră”, “Sabia Soarelui”, Peter Watts, autor canadian de science-fiction etc.
Aphantasia versus Hiperfantezia
Hiperfantazia este opusă aphantasiei şi se caracterizează prin capacitatea de a crea imagini mentale extrem de vii și detaliate. Persoanele cu hiperfantezie pot vizualiza scene, obiecte și persoane în mintea lor, cu o claritate și precizie aproape comparabile cu vederea reală. Această abilitate contrastează puternic cu aphantasia, caz în care persoanele afectate nu pot forma deloc imagini mentale.
Persoanele cu hiperfantezie pot include în imaginile lor mentale detalii, nuanțe, cum ar fi texturi, culori specifice, lumini și umbre, imagini care pot fi invocate rapid și fără efort. Pe lângă componenta vizuală, imaginile mentale pot include alte simțuri, cum ar fi sunete, mirosuri, gusturi și senzații tactile.
Cei care au această capacitate pot excela în domenii creative, cum ar fi arta, scrisul și designul, datorită capacității lor de a vizualiza și manipula imagini mentale complexe, au o memorie vizuală excepțională, fiind capabili să-și amintească detalii vizuale cu o acuratețe impresionantă.
Hiperfantezia poate facilita învățarea și reținerea informațiilor prin vizualizarea mentală a conceptelor. Abilitatea de a vizualiza diferite scenarii și soluții, în detaliu, poate ajuta în planificare și în luarea deciziilor complexe.
Există şi dezavantaje ale hiperfanteziei, deoarece maginile mentale extrem de vii pot fi uneori copleșitoare sau pot distrage atenția de la realitatea imediată. Totodată, persoanele cu hiperfantezie pot uneori confunda amintirile reale cu imaginile mentale extrem de detaliate, ceea ce poate duce la amintiri false sau confuze.
Aphantasia şi hiperfantezia – mistere nedescifrate incă
Între aphantasia şi hiperfantezie, este evident că mintea umană ascunde multe secrete şi că imaginile mentale (vizuale, auditive, olfactive, motorii s.a.m.d.) sau orice alte forme/ metode care să le substituie au un rol esenţial în ceea ce reprezintă personalitatea noastră, în crearea de noi reţele neuronale, în gestionarea emoţiilor, în accelerarea (prin vizualizare), de pildă, a vindecării de boli fizice sau psihice, în îmbunătăţirea stimei de sine, în creșterea capacității de a face față atunci când interacționam cu ceilalți etc.
