Omul din Similaun – o descoperire exceptionala

Omul din Similaun/Omul din Hauslabjoch (numit si Otzi) este cea mai veche mumie descoperita pana acum, apartinand speciei Homo sapiens, gasita intamplator, de catre doi alpinisti, Helmut et Erika Simon, la 19 septembrie 1991, la o altitudine de 3213 metri, la frontiera dintre Austria si Italia, in ghetarul Hauslabjoch, aproape de varful Similaun, din Alpii Otztal (de unde si numele Otzi). Cele mai multe laboratoare au confirmat ca are o vechime de 5300 de ani. Prins sub zapada, indata dupa moartea sa, el a “beneficiat” de un proces de mumificare natural. Un studiu al dintilor si al oaselor, publicat in revista “La Recherche”, in anul 2004, bazat pe masurarea cantitatilor de elemente chimice prezente (carbon, strontiu, plumb, oxigen etc.), a relevat ca “omul zapezilor” s-a nascut in regiunea Eisack, din Italia.

In ziua in care l-au descoperit, Helmut et Erika Simon au alertat jandarmeria austriaca, gandindu-se ca este vorba de un alpinist care si-a pierdut viata, din pricina frigului sau a vreunui accident. Incercarea de a desprinde trupul din gheata, inainte de sosirea specialistilor, a dus la mai multe stricaciuni – vesminte desirate, obiectele din apropiere sparte etc. Ulterior s-a crezut ca este vorba de vreun locuitor din Tirol, care isi gasise sfarsitul pe crestele muntelui. Pana la urma, corpul a fost scos din gheata cu ajutorul unui picamer si transportat la Innsbruck, pentru ca politia (gandindu-se ca ar putea sa fie vorba de o crima) sa faca cercetarile si analizele de rigoare. Foarte curand, insa, s-a inteles ca situatia este cu totul iesita din comun, cercetarile trecand sub autoritatea unei echipe internationale de oameni de stiinta, coordonati de austriacul Rainer Henn.

Omul din Similaun, la momentul mortii, avea in jur de 45 de ani, o inaltime de 1,45 metri si circa 40 de kilograme. Purta barba si avea incisivii foarte indepartati. Prins in centura, Otzi avea un arc de 182 de  centimetri lungime si 14 sageti, puse intr-un suport special. S-au mai gasit, langa el, un topor, cu coada de lemn, un cutit cu lama de silex si cateva ciuperci infasurate intr-o bucata de piele (probabil pentru uz medicinal). Corpul era imbracat in trei randuri de haine – pantaloni din piele de capra, sustinuti de o centura, vesta tot din piele, un fel de jampiere legate de centura prin niste jartele, o caciula din blana de urs. Intr-un mic sac se aflau toate cele necesare pentru aprinderea focului – o bucata de iasca, una de silex, fragmente de pirita – si altele folositoare la prepararea hranei. Doua dintre sageti, una dintre maini si caciula aveau urme de sange de la patru persoane diferite, ceea ce conduce la ideea ca a fost ucis.

Analiza atenta a vesmintelor, de catre biochimisti de la laboratorul Sarrebruck, din Germania, a constatat ca diversele parti ale hainelor si incaltarilor erau din piele diferita, inclusiv de oaie si de vaca, numai agricultorii de la vremea respectiva putand purta asa ceva. Prin urmare, omul din Similaun era, probabil, un cioban obisnuit sa mearga in transhumanta cu oile, in regiunea muntoasa a Alpilor. De asemenea, in buzunare si pe haine, s-au gasit urme de polen, de arbori si arbusti, doua graunte de grau, doua prune, resturi de frunze, toate indicand ca locul de origine al omului zapezilor era intr-o zona de altitudine medie.

Artististii olandezi Adrie et Alfons Kennis au reconstituit in 3D imaginea lui Otzi, pentru a crea un model in marime naturala.

Bolile omului din Similaun

Analiza ADN-ului alimentelor gasite in stomacul lui Otzi arata ca ultima masa, inainte de a fi ucis, s-a compus din resturi vegetale, carne de cerb si de capra salbatica si a mai evidentiat ca nu putea digera lactoza.

Tatuajele lui Otzi– mici linii paralele sau in cruce, dispuse in zona lombara, a genunchilor si a gleznelor – ar putea avea legatura cu artroza, cunoscandu-se, din sursele cele mai vechi, faptul ca oamenii inceputurilor obisnuiau sa isi trateze astfel de suferinte prin presararea unei pudre vegetale, in mici incizii facute in zonele dureroase. Cercetatorii austrieci au remarcat ca, dintre cele cinsprezece serii de tatuaje ale lui Otzi, noua erau foarte aproape de punctele de pe liniile energetice ale corpului, asa cum se regasesc ele in acupunctura traditionala chinezeasca.

Examinarea parului si a unghiilor, la microscopul electronic, a permis stabilirea unei patologii nevrotice, determinate de un stres intens, cu 8-16 saptamani inainte de moartea sa, cauzat, poate, de prezenta, in intestin, a unui parazit care genera crize puternice, cel putin o data la doua saptamani. Ciupercile gasite printre lucrurile lui Otzi aveau proprietatea de a distruge parazitul respectiv si de a actiona ca un laxativ.

S-a mai descoperit si amprenta genetica a bacteriei Borrelia burgdorferi, cea care produce o boala infectioasa – maladia Lyme – transmisa prin intepatura de capusa.

Alte analize, din 2011, au evidentiat si alte maladii – ateroscleroza, plamani imbacsiti de fum, calculi biliari, cateva fracturi la mana dreapta.

Cum a murit Otzi?

Rana provocata de o sageata , la umarul stanga, in apropierea plamanilor, arata ca omul din Similaun nu a murit de foame, nici in urma unui accident pe munte, ci a fost ucis, cu o sageata trimisa din spate, de sus in jos, de la o distanta de 30-40 de metri. Se presupune, dupa imbracaminte, ca Otzi era un membru influent al tribului sau – rege sau saman – si ca a pierit la granita dintre doua triburi aflate in conflict, ucis de un grup de patru dusmani.

In prezent, trupul lui Otzi se afla la Muzeul din Bozen-Bolzano, Italia, intr-o camera frigorifica, unde publicul poate sa il vada, printr-un geam special.

Blestemul omului din Similaun

Ca si in cazul lui Toutankhamon, se pare ca mai multe persoane care au avut legatura cu descoperirea acestei mumii au fost urmarite de un fel de blestem. Turistul german Helmut Simon, care a gasit trupul lui Otzi, a murit la 67 de ani, in timpul unei ascensiuni, intr-o zona montana. Ghidul Dieter Warnecke, care pornise in cautarea lui Helmut, s-a stins in urma unei crize cardiace, la numai 45 de ani. Cel care a analizat, pentru prima data, trupul lui Otzi, arheologul  Konrad Spindler, a murit la 55 de ani, de scleroza in placi, dupa ce acesta afirmase, in gluma, dupa moartea primilor doi – “Probabil ca urmatoarea victima voi fi eu”.

Coordonatorul echipei de cercetatori care s-a ocupat de toate analizele facute omului din Similaun, Rainner Henn, si-a gasit sfarsitul intr-un accident de masina, la 64 de ani, indata dupa o conferinta de presa pe acest subiect. Jurnalistul care a ajuns primul la locul unde a fost gasit omul zapezilor a murit de o tumoare la creier, la 47 de ani, iar ghidul montan care l-a condus la locul respectiv a disparut intr-o avalansa. Arheologul Tom Loy, specialist in chimie moleculara, diagnosticat cu o infectie a sangelui, imediat dupa ce a fost implicat in cercetarile legate de aceasta mumie, a murit imediat dupa ce a terminat de scris o carte despre Otzi. Multi au considerat ca aceasta imagine a mumiei care a facut atatea victime este, mai degraba, o constructie mediatica sau ca este vorba de coincidente (desi sunt cam multe, pentru a putea fi ignorate).