Oraşul Curtea de Argeş, situat în partea de nord a judeţului Argeş, într-o zonă intracolinară, a Subcarpaților Getici, cu imaginea Munţilor Făgăraş, aflaţi la aproximativ 30 de kilometri, pe fundal, este una dintre acele localităţi în care vestigiile unui trecut foarte îndepărtat coexistă cu atmosfera plăcută, civilizată, chiar tinerească a timpului contemporan. Este un oraş comparabil, din multe puncte de vedere, cu aşezările pitoreşti ale unor ţări europene, din părţile centrale şi vestice.
Oraşul Curtea de Argeş este cunoscut că prima capitală a Ţării Româneşti, a statului feudal cuprins între Dunăre, Carpaţi şi Marea Neagră, care, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, era unul dintre centrele politice, economice şi culturale cele mai importante din sud-estul Europei.
Numele oraşului Curtea de Argeş (atestat documentar în 1330 şi menţionat, apoi, într-un document din 1510, până atunci numindu-se Argeş, de la Argessis/Argessos/Ordessos, unul dintre puţinele toponime dacice) face referire tocmai la calitatea de reşedinţă voievodală a localităţii, o curte domnească de nivel european prin bogăţie, strălucire şi prestigiu. Aici, a fost înfiinţată prima monetărie, prima şcoală locală, prima mitropolie a ţării (în 1359).
Istoria acestui centru urban începe însă cu mult înainte. Cercetările arheologice recente demonstrează că, încă din epoca fierului, pe vremea lui Dromihetes, primul mare rege al geţilor (sec. IV-III i.Hr.), a existat aici o comunitate bine organizată şi, mai târziu, în secolul al XIII-lea, voievodul Seneslau şi-a stabilit, la Curtea de Argeş, reşedinţa de scaun.
Fiul acestuia, Basarab I, a unit toate cnezatele şi voievodatele din partea de sud, dintre Carpaţi şi Marea Neagră, şi tot de aici l-a înfruntat pe regele Ungariei Carol Robert de Anjou, în faţa căruia a obţinut o răsunătoare victorie la Posada (aşa cum rezultă şi din „Cronica pictată de la Viena”), un loc strâmt, în munţi, în apropierea oraşului, dar care nu a putut fi stabilit cu certitudine nici până astăzi.
În timpul domniei lui Basarab I, a început construcţia Bisericii Domneşti (Biserica Sfântul Nicolae Domnesc), cel mai important monument de artă bizantină din sud-estul Europei, din secolul al XIV-lea. Au fost conservate, de asemenea, ruinele Bisericii Sân Nicoară (Biserica Sfântul Nicolae cel Mic), precum şi cele ale curţii domneşti, din secolul al XIII-lea, cu pivniţele, casa şi palatul, în care sunt valorificate elemente de arhitectură tradiţională românească.
Din acelaşi îndepărtat Ev Mediu, se păstrează şi Biserica Olari (după numele breslei de olari, cei mai mulţi veniţi din Moldova, care şi-au construit aici prima biserică). Este o construcţie mică, acoperită cu şindrilă, unică în ţară prin reprezentarea picturală, alegorică, pe un perete exterior, a morţii.
Indiscutabil, cel mai frumos şi cel mai vizitat monument de artă din Curtea de Argeş este Biserica Episcopală, ctitorită de Neagoe Basarab, în secolul al XVI-lea, o “bijuterie” în stil bizantin, devenită, din 1914, şi necropolă regală.
Aici, sunt înmormântaţi regii şi reginele României, Carol I, regina Elisabeta, Ferdinand I, regina Maria. În partea de est a complexului monastic, se află Palatul episcopal şi un Paraclis în care odihnesc moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia, ocrotitoarea mănăstirii.
Despre trecut, vorbesc şi “Casa Norocea” (după numele pictorului şi restauratorului Dumitru Norocea) care găzduieşte un muzeu de etnografie cu peste 12 000 de exponate, Casa memorială a unui celebru cântăreţ de operă, din prima jumătate a secolului XX, cu studii la Paris şi cu nenumărate concerte pe cunoscute scene europene, Petre Ştefănescu Goanga, Muzeul municipal, cu şapte săli în care sunt expuse colecţii de numismatică dacică şi bizantină, documente, portrete, arme, toate ilustrând momente semnificative ale istoriei oraşului.
Curtea de Argeş este un loc privilegiat şi în prezent, aflându-se într-o zonă turistică spectaculoasă. La aproximativ 30 de km spre nord, se pătrunde în inima Munţilor Făgăraş, prin Cheile Argeșului, trecându-se, mai întâi, pe lângă Cetatea Poienari, construită de Vlad Ţepeş, ajungându-se apoi la Barajul Vidraru, cu o înălţime de 166 m (ceea ce îl plasează, din acest punct de vedere, pe locul opt în Europa şi douăzeci, în lume) şi o lungime de 10 km.
Amatorii de sporturi extreme pot încerca, de la înălţimea barajului, saltul cu coarda elastică, iar cei dornici să se bucure de frumuseţea peisajului, pot alege plimbările pe lac cu vaporul sau restaurantul plutitor.
Şi mai spre nord, pe DN 7C, trecând pe lângă nenumărate pensiuni, cabane, hoteluri pentru toate gusturile, se ajunge pe Transfăgărășan, şoseaua alpină cu o lungime de 151 de km, care traversează cel mai înalt lanţ muntos, al Făgărașilor, făcând legătura cu Transilvania.
Trecerea dincolo, peste munţi, se face printr-un tunel lung de un kilometru, la capătul căruia se află Cabana Bâlea Lac. În această zonă, de câţiva ani, în fiecare iarnă, se construieşte un hotel de gheaţă (“Ice Hotel”) cu opt camere, mese, scaune şi paturi de gheaţă, pentru cei care caută experienţe inedite.
Rezervaţia naturală Bâlea, cu o suprafaţă de 120,45 ha, cuprinde lacul glaciar Bâlea (la altitudinea de 2034 m), cel mai mare din Făgăraş, cascada Bâlea, lacul şi vârful Capra (2450 m).
Toţi cei care vor ajunge în Curtea de Argeş vor descoperi frumuseţea unui loc în care istoria de mii de ani răzbate la fiecare pas şi în care prezentul nu este cu nimic mai prejos.
Curtea de Argeș este un focar de activitate culturală, găzduind diverse festivaluri și evenimente care celebrează atât patrimoniul local, cât și influențele contemporane. Acestea oferă oportunități pentru locuitori și turiști de a se bucura de muzică, artă și gastronomie într-un cadru scenic.
Datorită poziționării sale unice la poalele munților, orașul este un punct de plecare ideal pentru drumeții, alpinism și alte activități în aer liber. Peisajele naturale oferă nu doar oportunități de recreere, ci și cadre spectaculoase pentru fotografie și relaxare.
