Oraşul Tulcea este unul dintre cel mai importante din zona Dobrogei. Are o populaţie de 100 000 de locuitori şi este o zonă locuită încă din anul 400 î.e.n, fiind menţionat pentru prima dată de Diodor din Sicilia în secolul al III-lea î.e.n sub numele de Aegyssus. Aşezarea, pe atunci fortificată, fusese întemeiată de Carpyus Aegyssus, de origine getă.
Astăzi, este reşedinţă de judeţ şi un oraş cu o importanţă mai mult turistică decât ecomonică. Situat în Dobrogea de Nord, este mărginit de Dunăre la nord şi de Marea Neagră la est. O a doua menţionare din perioada antică este făcută de Ovidiu, poetul latin ce a fost exilat la Pontul Euxin (denumirea latină a Mării Negre). El face referire la aşezare în scrierile sale „Ex Ponto”.
Tulcea cunoaşte perioade de înflorire, dar şi decădere. Este, succesiv, parte a Imperiului Bizantin (din secolul al-V-lea până în secolul al-VII-lea ) şi a celui Otoman (din secolul al-X-lea până în secolul al-XII-lea), ajungând ca, în cele din urmă, să revină sub stăpânire romană (în anul 1878).
Având în vedere trecerea sa de la o stăpânire la alta, dar şi poziţia sa geografică, se pot explica influenţele din această regiune şi mai ales existenţa unor anumite minorităţi. În proporţie de 90,73%, locuitorii sunt de origine română, iar procentul de 9,23% rămas se împarte intre ruşi, lipoveni, ucraineni, tătari, italieni, armeni, ungari, germani, rromi, greci şi evrei.
Numele Tulcea se pare că provine de la cuvintele „tul” ce ar însemna cărămidă, la care se adăugă „cea”, cuvânt ce ar însemna pământ. Numele aşezării ar face, astfel, referire la ocupaţia pe care o aveau locuitorii.
De asemenea, cărturarul Nicolae Iorga menţiona în scrierile sale faptul că „Tul” ar putea fi numele unui guvernator al oraşului la care s-a adăugat o terminaţie specifică zonei („cea”), întâlnită şi în numele dat altor localităţi.
Principala atracţie în Tulcea este de necontestat Delta Dunării (oraşul fiind numit şi Poarta Deltei Dunării), pornind din oraş, pe Dunăre, se poate ajunge cu uşurinţă în locul cu o importanţă deosebită pentru România şi nu numai. Dar nu este singura atracţie. Oraşul freamătă chiar dacă nu este unul extrem de mare ca întindere și poate să anime zilele de plimbare ale localnicilor sau ale turiştilor.
Unul dintre locurile de unde poate începe orice plimbare este Piaţa Civică. De aici, drumurile pot duce spre Muzeul Ştiinţele Naturii Delta Dunării, unde sunt expuse cele mai importante specii de floră şi faună caracteristice Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Acest muzeu adăposteşte şi un avcariu cu nenumărate specii de peşti şi reptile.
Pe lângă acest muzeu, ce are în prim-plan Delta, la Tulcea mai poate fi vizitat şi Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării, deschis abia în 2009. Aici, se găsesc documente despre această zonă, dar şi despre Dobrogea, o minigrădina botanică şi un acvariu mult mai modern amenajat decât cel de la muzeul mai sus menţionat.
Vizitatorii pot să se plimbe printre acvariile în forme tubulare observând, astfel, mult mai bine peştii, pot intra într-un spaţiu special amenajat în interiorul unui acvariu cilindric, astfel încât au impreia că sunt în apă. Prin modul în care este organizat poate fi folosit ca spaţiu pentru desfăşurarea unor lecţii cu elevii.
Un simbol şi un loc unde merg toţi cei care ajung să viziteze Tulcea este Monumentul Independenţei, ridicat în cinstea eroilor căzuţi în acest război. Monumentul este ridicat pe una dintre colinele (numele acesteia este Hora sau „Dealul Monumentului”) oraşului, de unde poate fi admirat în întregime, acolo unde se găseşte şi Muzeul de Istorie şi Arheologie. Şi dacă tot e vorba de această colină, trebuie menţionat că aici se pot vedea şi ruinele cetăţii Aegyssus.
Deşi poate nu e un lucru atât de aşteptat de la acest oraş, la unul dintre muzeele din Tulcea, şi anume cel de artă, se găseşte cea mai importantă colecţie de artă din ţară. Aici, sunt găzduite opere ale unor cunoscuţi pictori români: Nicolae Tonitză, Theodor Pallady, Nicolae Grigorescu, Ion Jalea, Oscar Han, Victor Bauner.
În oraş, un alt punct important este şi Catedrala Sf.Nicolae, prin faptul că este considerată un monument de arhitectură românească. Aceasta a fost construită în timpul stăpânirii otomane, şi anume în anul 1865. Curios a fost faptul că era în acea perioadă singurul locaş de cult ortodox, tolerat în Imperiu.
Importanța turistică a oraşului Tulcea este dată şi de faptul că de aici se poate ajunge uşor în alte locuri încărcate de istorie, cum ar fi: Cetatea Histria, Enisala, Babadag, Niculiţel.
La Enisala, spre exemplu, la fel ca la Muzeul de Etnografi şi Arta populară din Tulcea, poate fi admirată o gospodărie tradiţională specifică zonei, astfel încât cei ce vizitează această zonă să poată înțelege mai bine legătura oamenilor de aici cu Dunărea şi cu pescuitul ca îndeletnicire specifică.
În concluzie, un loc unde toate acestea se îmbină cu briza mării, cu undele Dunării şi cu istoria este Tulcea.
Proiectele de dezvoltare urbană și infrastructurală continuă să transforme orașul, păstrând totodată respectul pentru natură și istorie.
Tinerii din Tulcea sunt tot mai atrași de turismul ecologic și de proiectele de voluntariat, contribuind activ la conservarea patrimoniului natural.
Investițiile în modernizarea portului Tulcea promit să sporească importanța economică a orașului în regiune.
În fiecare an, Tulcea devine gazda unor competiții sportive internaționale, inclusiv regate și maratoane, care subliniază spiritul dinamic al orașului.
Cu un angajament ferm către dezvoltare durabilă, Tulcea se profilează ca un model de urmat în regiunea Dobrogei.
