Cu siguranţă, toată lumea ştie ce înseamnă, în limbajul actual, “mitocan” – om care are comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic (DEX). Există, de asemenea, în limba româna, o mare bogăţie de sinonime, în cazul acestui termen, atât în variante literare, cât şi populare –  bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârţan, modârlan, pădurrţ, râtan, ţopârcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.) 

Este însă mai puţin cunoscută originea şi evoluţia semantică a acestui cuvânt. Mitocan este un derivat de la substantivul mitoc, varianta populară a termenului metoc, care înseamnă:  mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire (sau grup de clădiri) care aparţine unei mănăstiri şi care serveşte ca loc de găzduire. [Var.: metóh, (reg.) mitóc s. n.] – Din slavonescul metohŭ (DEX). Metocul denumea şicăsuţa/chilia clădită lângă o mănăstire de un călugăr, pentru a trăi acolo până la sfârşitul vieţii. 

Evident că, în prezent, sensul cel mai cunoscut este cel precizat iniţial, cel care are conotaţii negative, fiind greu de explicat cum s-a produs această degradare de sens.

Loading...

2 COMENTARII

  1. ” mitocán, -ncă s. (d. mitoc. Cp. cu cĭofligar). Locuitor din mitoace, adică din dependențele saŭ mahalalele orașelor (saŭ după locuitoriĭ de pe lîngă fostu mitoc al Rîmniculuĭ în Bucureștĭ, unde e astăzĭ Ateneu, și de pe la biserica Ceauș Radu). Fig. Iron. Mahalagiŭ, mojic, ghĭorlan, țopîrlan, om necĭoplit: mitocan din dealu Spiriĭ. Munt. vest. Cărăuș. V. magopeț și metec. ”
    Doua dictionare mi se par edificatoare : Saineanu, 1929 si Scriban , 1939. Ultimul – din care am preluat si citatul (cinste internetului!) – chiar e numele unui profesor galatean (parca) si nu o porecla, asa cum am crezut, in incompetenta mea, o vreme.
    As propune originea cuvantului ” prost”, caruia eu nu-i gasesc nici o alta ascendanta decat rusescul “prastoi” (scuze pentru grafie) cu sensul de “simplu”. Paradoxal, conform cunostintentelor mele de rusa – extrem de reduse – la ei “prost” s-ar zice “dura” , ceea ce chiar este interesant vizavi de legatura dintre romana si slavona. Ai naibii rusi !!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.