Cu siguranță, toată lumea știe ce înseamnă, în limbajul actual, „mitocan” – om care are comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic (DEX). Există, de asemenea, în limba română, o mare bogăție de sinonime, în cazul acestui termen, atât în variante literare, cât și populare – bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârțan, modârlan, pădurrț, râtan, țopârcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)
Este însă mai puțin cunoscută originea și evoluția semantică a acestui cuvânt. Mitocan este un derivat de la substantivul mitoc, varianta populară a termenului metoc, care înseamnă: mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire (sau grup de clădiri) care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Var.: metóh, (reg.) mitóc s. n.] – Din slavonescul metohŭ (DEX). Metocul denumea șicăsuța/chilia clădită lângă o mănăstire de un călugăr, pentru a trăi acolo până la sfârșitul vieții.
Evident că, în prezent, sensul cel mai cunoscut este cel precizat inițial, cel care are conotații negative, fiind greu de explicat cum s-a produs această degradare de sens.
Originea și utilizarea cuvântului mitocan este un subiect amplu discutat în limba română. De-a lungul timpului, acest termen a fost asociat cu diferite conotații, însă înțelegerea corectă a sensului său ne ajută să îl folosim adecvat în contexte variate. Este important să cunoaștem etimologia și evoluția cuvintelor pentru a evita greșelile comune în comunicare.
Pe lângă aspectele istorice, practicile corecte de utilizare ale cuvântului mitocan în limba română sunt esențiale pentru o exprimare clară și corectă. În diferite contexte, forma și sensul cuvântului pot varia, ceea ce face esențială înțelegerea nuanțelor sale. De exemplu, cunoașterea momentului potrivit pentru utilizarea formelor cu cratimă poate face diferența între exprimare corectă și una greșită.
Pentru mai multe informații despre utilizarea corectă a altor cuvinte în limba română, consultați ghidul nostru detaliat: cum este corect: aici sau acuma. Acest articol oferă sfaturi practice și exemple care vă vor ajuta să vă îmbunătățiți abilitățile lingvistice și să evitați greșelile frecvente.
” mitocán, -ncă s. (d. mitoc. Cp. cu cĭofligar). Locuitor din mitoace, adică din dependențele saŭ mahalalele orașelor (saŭ după locuitoriĭ de pe lîngă fostu mitoc al Rîmniculuĭ în Bucureștĭ, unde e astăzĭ Ateneu, și de pe la biserica Ceauș Radu). Fig. Iron. Mahalagiŭ, mojic, ghĭorlan, țopîrlan, om necĭoplit: mitocan din dealu Spiriĭ. Munt. vest. Cărăuș. V. magopeț și metec. ”
Doua dictionare mi se par edificatoare : Saineanu, 1929 si Scriban , 1939. Ultimul – din care am preluat si citatul (cinste internetului!) – chiar e numele unui profesor galatean (parca) si nu o porecla, asa cum am crezut, in incompetenta mea, o vreme.
As propune originea cuvantului ” prost”, caruia eu nu-i gasesc nici o alta ascendanta decat rusescul „prastoi” (scuze pentru grafie) cu sensul de „simplu”. Paradoxal, conform cunostintentelor mele de rusa – extrem de reduse – la ei „prost” s-ar zice „dura” , ceea ce chiar este interesant vizavi de legatura dintre romana si slavona. Ai naibii rusi !!!
origine greceasca