ExpresiaA trece pe sub furcile caudinese foloseşte în foarte multe limbi, referindu-se la situaţii dificile, în care se acceptă, de nevoie, condiţii grele, uneori chiar umilitoare, pentru a se ajunge la capătul unei probleme.

Mulţi folosesc greşit această expresie, spunând “A trece prin furcile caudine”, corect fiind “A trece pe sub furcile caudine” (având în vedere originea expresiei), aşa cum greşită este şi întrebuinţarea în contexte frecvent utilizate în presă, precum: “Elevii din clasa a douăsprezecea din întreaga ţară vor trece prin furcile caudine ale examenului de bacalaureat” sau “Legea va trebui sa treacă prin furcile caudine ale Parlamentului”, “Echipele româneşti de fotbal vor trece prin furcile caudine ale tragerii la sorţi” etc.

Termenul caudine vine de la denumirea unei localităţi din Italia – Caudium – situată în apropierea unui defileu, numit de romani Caudinae Furcae (Furcile caudine), astăzi Valea Arpaia, care are legătură cu una dintre cele mai ruşinoase înfrângeri suferite de romani, în istoria lor, cea din anul 321 i.Hr., când s-au luptat cu samniţii.

Samniţii erau nişte triburi care trăiau în Munţii Apenini, si care, multă vreme, s-au luptat cu latinii şi etruscii, pentru a-şi deschide o cale de acces către Marea Mediterană. Cele trei războaie dintre samniţi şi Republica Romană (primul război începând în 343 i.Hr.) au durat 67 de ani. La un moment dat, samniţii, nemaireusind să facă faţa atâtor confruntări armate, au restituit romanilor toată prada de luptă, inclusiv prizonierii de război, în schimbul păcii. Romanii au acceptat “restituirile”, dar nu şi-au ţinut promisiunea în privinţa păcii. În astfel de condiţii, umiliţi încă o dată, samniţii, conduşi de generalul Pontius Herennius, au atras armata romană, printr-un şiretlic, în defileul Caudinae Furcae, de unde romanii nu au mai putut nici să înainteze, nici să se retragă, fiind nevoiţi, de această dată, să accepte cele mai umilitoare condiţii impuse de samniţi, şi anume ca fiecare soldat roman, inclusiv conducătorii armatei, să treacă, unul câte unul, pe sub un jug, copleşiţi de ruşine. “Jugul” respectiv era format din suliţele romanilor, cea mai mare dezonoare pentru un soldat fiind să îşi piardă suliţa.

În urma acestei confruntări s-a încheiat un tratat de pace, care a durat cinci ani, după care luptele au fost reluate, dar victoria finală a romanilor a venit mult mai târziu.

Prin urmare, “a trece (prin) pe sub furcile caudine ale examenului de bacalaureat”/ale tragerii la sorţi/ale Parlamentului etc. (ca în exemplele citate anterior) reprezintă exprimări greşite, pentru că astfel de situaţii nu au nimic umilitor, poate doar dificil.

Se poate spune însă corect, de exemplu: Pentru a obţine documentele necesare, X a trebuit să treacă pe sub furcile caudine ale birocraţiei româneşti/După ce a trecut pe sub furcile caudine ale unei suferinţe nemeritate, de ani de zile, Y se poate declara, în sfârşit, învingător etc.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ