Expresia « Banii nu au miros » folosită, in limbajul curent, pentru a-i ironiza pe cei care folosesc cele mai “nonconformiste” metode pentru a aduna avere, îşi are originea într-un timp foarte îndepărtat, pe vremea împăratului roman Vespasian (69 -79 d.Hr.).Banii nu au miros

Venind la putere după Nero, timp în care vistieria imperiului se golise, mai ales după un uriaş incendiu care avusese loc la Roma, Vespasian a apelat la orice mijloc pentru a strânge bani. A impus tot felul de taxe, una dintre acestea fiind asupra closetelor publice (de aici şi denumirea de vespasiene dată acestora). Fiul său, Titus, succesorul la tron, i-a spus că poporul bârfeşte şi râde din pricina acestei taxe, împrejurare în care împăratul Vespasian i-a pus o monedă sub nas, cu sublinierea : « Non olet ! » (Nu miroase !/ Banul nu are miros !).

În timp, expresia nu s-a pierdut, ci a « prins » din ce în ce mai mult. Poetul latin Iuvenal, într-o satiră, scrie : « Lucri bonus est odor ex re qualibet » (Câştigul are miros plăcut, indiferent de unde vine), mai târziu, dramaturgul englez Bernard Shaw scrie o piesă intitulată « Banul nu are miros », Balzac, la vremea lui, constata că Parisului i se potriveşte aceasta zicere a lui Vespasian, iar în prezent expresia se utilizează frecvent, dar aproape nimeni nu îşi mai pune întrebarea de unde provine si fiecare ii decodeaza sensul mai mult sau mai putin corect.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.