Pânza Penelopei este o expresie celebră, care a traversat secolele şi care a pătruns în multe limbi, fiindu-i asociate două semnificaţii de bază, ambele derivate din imaginea pe care i-o construieşte Homer acestui personaj feminin, în epopeea “Odiseea”, una dintre cele mai vechi și renumite scrieri din literatura antică, în care sunt valorificate o serie de mituri greceşti.
Una dintre semnificaţiile expresiei “Pânza Penelopei” se referă la simbolul fidelităţii conjugale, al statorniciei şi devotamentului în dragoste, iar cel de-al doilea, la “un lucru care nu va fi terminat niciodată” (DEX) sau la “un pretext invocat de cineva, aparent credibil, dar care are o rațiune ascunsă”.
Penelopa – ce spun miturile?
Penelopa a devenit un personaj celebru graţie căsătoriei cu Ulise (Odiseu), erou al Războiului Troian, care a făcut-o regină în Itaca, patria lui şi ţinta lungii călătorii spre casă după încheierea Războiului Troian, acest loc dobândind, în contextul poveştii de iubire dintre Ulise şi Penelopa, valențe simbolice – un scop/ obiectiv la care visezi mult și pe care îl atingi cu sacrificii și cu multă perseverență.
Despre Penelopa legendele spun că era fiica lui Icar, prezentat în mitologia greacă drept arhitect și sculptor, cel care a contribuit la construirea celebrului labirint din Knossos, în care regele Cretei, Minos, l-a închis pe Minotaur. Se spune că numele ei iniţial ar fi fost Arneea/ Arnacia, dar că, la un moment dat, ar fi fost aruncată în mare chiar de părinţii ei sau, după alte variante, din porunca lui Nauplios, unul dintre argonauţi. A fost salvată însă de un cârd de raţe, care au ţinut-o la suprafaţa apei şi au dus-o până la ţărm, întâmplare după care părinţii ar fi rebotezat-o, dându-i numele Penelopa.
Este interesantă etimologia acestui nume – Penelopa – despre care unii autori antici spun că ar însemna “raţă” sau “gâscă sălbatică”, alţii susţin că înseamnă “ţesătoare”, “cea care face şi desface pânza”, iar numele ar fi un elogiu pentru priceperea de a lucra lâna, asemenea zeiţei înţelepciunii, Atena. Potrivit altor etimologii, populare, Penelopa ar însemna şi “strălucire”.
Pânza Penelopei – simbolul fidelităţii conjugale
Penelopa şi Ulise au avut un singur fiu, Telemah. În cursul îndelungatei absenţe, de 20 de ani, cât Ulise a fost plecat în Război (zece ani, asediul Troiei şi încă zece ani drumul de întoarcere spre Itaca), Penelopa a trebuit să facă faţă pretendenţilor care râvneau la mâna ei şi la tronul Itacăi, pretendenţi care s-au instalat în palat, risipind averile regelui plecat.
Pentru a obţine un răgaz, Penelopa le-a promis peţitorilor că va alege pe cineva de soț imediat ce va termina de țesut “lințoliul lui Laerte” (giulgiu pentru socrul ei, care, chipurile, ar fi fost pe moarte) sau “Pânza Penelopei”. Însă ceea ce lucra ziua desfăcea în timpul nopţii, pentru a amâna la nesfârşit momentul deciziei, sperând că, între timp, va sosi soţul său, Ulise.
Trădată, la un moment dat, de o slujnică, Penelopa a trebuit să-i înfrunte cu şi mai mult curaj pe peţitori. În astfel de împrejurări, Ulise ajunge în Itaca, după 20 de ani, dar nu-şi dezvăluie de la început identitatea decât faţă de fiul său, Telemah, şi faţă de bătrânul porcar Eumaeus şi se deghizează într-un cerşetor. Apelând la o altă stratagemă de amânare, sugerată de zeiţa Atena, Penelopa hotărăşte să-i provoace pe peţitori la o întrecere cu arcul, pentru a alege pe unul dintre ei, întrecere la care va participa şi Ulise, care câştigă, îi ucide pe ceilalţi competitori şi îşi dezvăluie adevărata identitate.
Penelopa, crezând că, poate, vreun zeu a luat înfăţişarea lui Ulise şi, pentru a se convinge de adevăr, îi cere servitoarei să mute patul nupţial într-o altă încăpere. Pentru că Ulise construise patul, el spune că acest lucru nu este posibil, deoarece unul dintre picioarele patului este un “măslin viu” – argument care o convinge pe Penelopa că cel de dinaintea ei este chiar soţul său.
Penelopa – o imagine arhetipală a feminităţii
Având la bază aceste legende, pe care Homer le-a integrat în epopeea “Odiseea”, “Pânza Penelopei” a rămas, aşadar, peste timp, unul dintre cele mai elocvente simboluri ale fidelităţii. Ca soţie model, Penelopa este construită ca un personaj puternic, reprezentativ pentru rolul tradiţional al femeii, capabilă să reziste în faţa greutăţilor, să dejoace planurile pretendenţilor, cu îndrăzneală, chiar dacă “inima îi era îndurerată”, cum se consemnează în epopee.
În “Cântul XXIV” al scrierii homerice, umbra lui Agamemnon, alt erou al Războiului Troian, din “Lumea de jos”, o laudă pe “ireproşabila Penelope”, considerând că Ulise, căsătorindu-se cu ea, a dobândit “o mare virtute”.
Există si scrieri antice mai târzii care descriu o altă imagine a Penelopei. Pausanias, de exemplu, un călător și geograf grec din secolul al II-lea d.Hr., cunoscut mai ales pentru opera sa, “Descrierea Greciei”, consemnează că Penelopa i-a fost de fapt infidelă lui Ulise, iar acesta, la intoarcerea din Războiul Troian, ar fi alungat-o în Mantineia, un oras vestit din Arcadia antică.
Alte surse sugerează că Penelopa, in absenţa lui Ulise, ar fi cochetat cu toţi cei 108 pretendenţi si, cu unul dintre ei, ar fi avut un fiu – Pan. Genealogia lui Pan, in mitologie, este insă incertă. Unele legende spun că ar fi fiul Penelopei, dar majoritatea il prezintă ca pe fiul unei nimfe a pădurii, tatăl său fiind Hermes (cel care păzea secretele zeilor). Homer, când a creat ”Odiseea”, a eliminat astfel de variante ale mitului, rămânând consecvent ideii de fidelitate si devotament in iubire, simbolizată de Pânza Penelopei.
Legendele despre Penelopa si Pânza Penelopei – sursâ de inspiraţie in cultura lumii
În timp, “Pânza Penelopei”, ca simbol al devotamentului şi al iubirii, a devenit sursă de inspiraţie pentru nenumăraţi artişti – scriitori, pictori, sculptori, bijutieri – care au exploatat mesajul mitului antic, relevant pentru condiţia feminină.
S-au descoperit, de exemplu, mai multe bijuterii gravate (cunoscute sub numele de “intaglio”), din pietre preţioase si semipreţioase, din secolul al V-lea i.Hr., care o infăţisează pe Penelopa rezemându-si obrazul in palmă si pe genunchii incrucisaţi, intr-o atitudine meditativă, o realizare artistică unică si inconfundabilă.
De mare popularitate s-a bucurat imaginea Penelopei (inclusiv Pânza Penelopei), ca simbol, in epoca Renaşterii, care a redescoperit valorile antichitătii greco-latine. In plus, cel de-al doilea sens al expresiei “Pânza Penelopei” – “ceva care nu va fi terminat niciodată” – a fost pretextul a nenumarate dezbateri filosofice.
