Parcul mulinologic Rudăria se afla în comuna Eftimie Murgu din judeţul Caraș-Severin şi este singurul parc de acest fel din România şi cel mai mare din sudul Europei. Parcul are o valoare istorică excepţională, fiind inclus pe lista monumentelor importante de categorie A a României, dar şi pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.
Numele său provine de la vechea denumire a comunei, care s-a traduce prin “locul în care se extrage minereu de fier”, pentru că aceasta a fost una din îndeletnicirile celor de aici. Parcul este alcătuit din 22 de mori de apă funcţionale, care sunt construite din lemn şi care asigură locuitorilor comunei cereale şi nutreţuri, asigurând hrana lor şi a animalelor pe care le deţin. Morile se întind pe trei kilometri, de-a lungul cursului râului Rudăria.
Morile de apă există pe Valea Almăjului încă din vremea daco-romanilor. În anul 1772, au fost consemnate 8 mori, iar în 1874 numărul lor ajunsese la 51. Numai cei care erau mai înstăriţi îşi permiteau să construiască o moară de apă, iar acestea luau numele proprietarilor sau a locurilor în care erau aşezate. De exemplu, se cunosc date despre Moara cu Tunel, Moara din Ţarină, Vailoanea sau Vamolea.
La jumătatea secolului XX, existau 35 de mori, însă multe dintre ele au fost luate de ape, în urma inundaţiilor din anul 1955. De altfel, de-a lungul timpului, apele au fost vinovate pentru dispariţia acestor obiecte de valoare culturală şi istorică deosebită.
Parcul mulinologic Rudăria este întreţinut chiar de către locuitorii comunei. Aceştia urmează un program strict şi sunt numiţi “rândaşi”, de la cuvântul “rând”. Fiecare familie are propriul său timp în care măcina cele necesare, iar rândul fiecăruia se moşteneşte.
Unii dintre ei îşi pot vinde rândul, însă, indiferent de modul în care intră în posesia unei mori, rândaşii au obligaţie ca o zi din lună să o dedice întreţinerii morilor. Dacă acest lucru nu se întâmplă, morile de apă pot fi preluate de altă familie.
Ce este şi mai interesant la morile de apă din cadrul Parcului mulinologic Rudăria este că şi-au păstrat structura tehnică. Desigur, unele piese, ca jgheaburi sau roţi, au fost înlocuite cu unele moderne, însă a fost păstrată structura originală. Fiecare moară este protejată, având în spate ori o stâncă, ori o barieră realizată din trunchiuri de copaci. De asemenea, locuitorii au construit diverse tunele în stâncă, pentru a se asigura că apa ajunge în instalaţiile morilor.
Astăzi, Parcul mulinologic Rudăria este administrat de Complexul Muzeal Naţional ASTRA din Sibiu. Acesta a accesat fonduri europene şi a reuşit să restaureze morile din parc. Cei care ajung în aceste locuri rămân fascinaţi de frumuseţea lor şi se spune că făina produsă de aceste mori de apă are un gust unic, pentru că măcinarea porumbului se face la o viteză destul de mică.
La Parcul mulinologic Rudăria, fiecare moară are propria sa poveste, unele fiind în funcțiune de sute de ani. Aceste mori, care folosesc forța apei pentru a măcina cereale, sunt exemple remarcabile ale ingeniozității și adaptabilității tehnologice de-a lungul timpului. Vizitatorii pot urmări procesul de măcinare și pot înțelege cum acest mecanism simplu a susținut economii și comunități întregi.
