Peştera cu Oase se află în judeţul Caraş-Severin, în apropiere de localitatea Anina. Este una dintre cele mai importante peşteri, deoarece aici a fost găsit primul om din Europa.
Peştera cu Oase are 12 galerii carstice şi este foarte bine conservată, din mai multe motive. Pe de-o parte, accesul la ea este dificil – îţi trebuie multă experienţă şi un echipament adecvat pentru a intra în ea. Pe de altă parte, oamenii implicaţi în cercetările peşterii au avut şi încă au grijă să o protejeze de orice pericol. Tocmai de aceea, localizarea exactă a peşterii nu a fost mediatizată, pentru a nu dăuna cercetărilor.
Această peşteră a fost subiectul unei prime cercetări speologice a peşterilor din zona Maramureşului. Peştera cu Oase a fost descoperită în anul 2002 de către o echipă de cercetători care studiau zona carstică a Văii Minișului.
Deşi părea că peştera a fost folosită drept loc de hibernare pentru o specie de urs, ea prezenta anumite detalii care indicau prezenţa unor oameni. Speologii au găsit aici şi fosile de hienă de peşteră, rozătoare, carnivore mici sau ierbivore.
După o cercetare detaliată, prezenţa oamenilor în peşteră a fost confirmată. Prima dată, s-a găsit o mandibulă, care s-a dovedit a fi cea mai veche rămăşiţă de homo sapiens din toată Europa. Fragmentul osos a primit şi un nume: Ion din Anina.
Ion are o vârstă de aproape 40.000 de ani, iar mandibula lui îi ajută pe specialişti să recreeze imaginea omului modern din Europa. Mai mult, se pare ca homo sapiens trăiau în paralel, în Europa, cu oamenii de Neanderthal şi chiar a fost dezvoltată o teorie conform căreia primii au fost cei care au dus la dispariţia celorlalţi.
Pe lângă mandibulă, a fost descoperit şi un craniu aproape întreg, care a primit numele de Vasile. Acesta nu a trăit în acelaşi timp cu Ion, ci era mai tânăr cu 14.000 de ani. Dacă Ion era adult, Vasile era la vârsta adolescenţei.
Pe lângă aceste două fragmente osoase, s-au descoperit şi un os temporal întreg şi părţi dintr-un os frontal şi un os parietal, aparţinând de data aceasta unei femei. Oasele de la cei doi indivizi, pe care oamenii de ştiinţă i-au numit oficial “Oase 2” şi “Oase 3”, prezintă un amestec de caracteristici arhaice, neanderthale şi ale omului modern timpuriu.
Cu toate că specialiştii au descoperit anumite lucruri care să sugereze implicarea oamenilor în peşteră, lipsa unor detalii ca unelte, torţe sau urme de cărbune i-a făcut pe speologi să se gândească mai degrabă la varianta în care aceste oase au fost aduse de undeva din afară peşterii, de apă.
În prezent, cercetările în Peștera cu Oase continuă, fiind implicate atât Institutul de Speologie “Emil Racoviţă”, cât şi instituții din Oxford, Bristol sau Australia.
Cercetătorii au acum în vedere stabilirea legăturii dintre ursul de peşteră, hiena de peşteră şi om, dar şi stabilirea condiţiilor de fosilizare a vieţuitoarelor de aici, precum şi stabilirea semnificaţiilor paleomediului cuaternar. Se pare că, în prezent, Peştera cu Oase este cea mai bine documentată peştera de urşi din Europa, atrăgând speologi din toate ţările.
Studiile amănunțite asupra oaselor au relevat detalii fascinante despre viața, dieta și chiar aspectul fizic al strămoșilor noștri. Peștera cu Oase a devenit astfel un punct de referință pentru înțelegerea istoriei umane, atrăgând cercetători și vizitatori din toată lumea interesați de originile speciei umane.
Pe lângă valoarea științifică, Peștera cu Oase este înconjurată de un peisaj natural impresionant, cu păduri dense și formțiuni geologice care adaugă la misterul și frumusețea locului. Vizitatorii care ajung aici sunt adesea copleșiți de senzația profundă de a călători înapoi în timp, în epoci mult uitate.
