De peste o jumatate de secol, pesticidele sunt utilizate, in cantitati considerabile, in ceea ce se numeste, cu un concept modern, agricultura intensiva. Pe masura ce populatia globului a crescut (suntem deja sapte miliarde), nevoile de hrana au fost si sunt tot mai mari, iar consecinta imediata a acestei realitati a fost preocuparea pentru sporirea productiilor agricole, nu si pentru calitatea acestora. “Pesticid” (din cuvantul englezesc “pest” – animal, insecta – si latinescul “caedo”/“cida” – “a ucide”) este un termen generic pentru a denumi substantele chimice utilizate pentru combaterea daunatorilor agricoli, a insectelor nedorite, a fungilor (ciupercilor parazite), buruienilor, dar si a gandacilor de bucatarie, a puricilor, sobolanilor, reunind, asadar, insecticidele, erbicidele, fungicidele etc. Chiar daca specialistii au incercat, prin diverse formule, sa reduca impactul nociv al pesticidelor asupra mediului si asupra oamenilor, astazi, analizele si statisticile arata ca reziduuri de pesticide se gasesc peste tot – in apa, in aer (in picaturile de ploaie, ceata), in produsele obtinute din agricultura intensiva (mai mult de jumatate din productia de fructe, legume, cereale). Prin apa si prin alimentele consumate, resturile pesticidelor ajung in organismul uman, care gazduieste sute de tipuri de molecule toxice.
Organizatia Natiunilor Unite pentru alimentatie si agricultura (FAO – Food and Agriculture Organization of the United Nations), al carei principal scop este sa ajute la edificarea unei lumi in care nimeni sa nu mai sufere de foame, sub deviza “Fiat panis” (“Este paine pentru toti”), in 2010 a deschis o baza de date pentru pesticide, in care agricultorii de pretutindeni se pot inscrie gratuit, precizand substantele si cantitatile pe care le folosesc in culturile lor. Potrivit informatiilor FAO, la nivel mondial, cele mai mari cantitati de pesticide la hectar sunt folosite de catre tarile cultivatoare de orez (in primul rand, Japonia, China, Coreea de Sud), adica de patru ori mai mult decat media europeana si mai mult decat in Statele Unite ale Americii.
In momentul in care, asupra unei culturi agricole, se aplica un tratament cu pesticide, s-a constatat ca 90% din cantitatea utilizata nu atinge daunatorul vizat, dar patrunde in sol, direct sau diluata in apa de ploaie, dispersand substantele toxice care vor altera definitiv echilibrul ecologic. In multe tari de pe glob (mai putin in cele in curs de dezvoltare), in ultimii ani, au fost luate masuri drastice pentru interzicerea folosirii unor pesticide (peste 400), cu risc foarte mare pentru sanatatea oamenilor si a mediului. Printre aceste substante se afla, de exemplu, atrazina folosita zeci de ani pentru distrugerea buruienilor din culturile de porumb, “Gaucho”, un insecticid sistemic folosit pentru tratarea diverselor culturi, dar si a semintelor si despre care apicultorii au sesizat ca s-ar afla la originea diminuarii drastice a populatiilor de albine, DDT-ul, interzis inca din anii ’80, dar ale carui urme inca se mai gasesc in grasimile animale etc.
Cum patrund pesticidele in organism?
Pesticidele pot ajunge in organismul uman prin inhalare, ingerare sau prin contact direct, la nivelul pielii. In timpul pulverizarii acestor substante toxice in mediul exterior, multe dintre ele sunt purtate de vant, ajungand in apa potabila, iar cele care se scurg in pamant se regasesc in legume, in fructe si in alte produse alimentare. Cele mai folosite pesticide sunt cele de tip organofosfati (de exemplu, malationul) si piretrina (extrasa din piretru – planta erbacee – care nu este toxica pentru oameni). In cazul acestora, studiile efectuate pe animale de laborator, pentru testarea efectului substantelor continute, au dovedit ca nu prezinta risc teratogen, adica nu genereaza boli. Doua studii clinice umane au urmarit efectul inhalarii de malation dupa pulverizare, rezultatul nefiind concludent, dar, in orice caz, nu au fost situatii de avort spontan sau nou-nascuti cu greutate corporala foarte scazuta, asa cum se intampla la contactul cu mediul toxic. Nici observatiile facute pe 113 femei gravide, care au folosit o crema cu pesticid piretroid, pentru eliminarea paduchilor scalpului, nu au confirmat efecte secundare sau complicatii in perioada de sarcina. In schimb, contactul prelungit cu alte pesticide sau ingerarea unor alimente care au fost tratate chimic genereaza efecte dintre cele mai grave:
- Astmul – Cercetatorii au descoperit o stransa corelatie intre declansarea astmului si folosirea substantelor nocive de catre fermieri, inca din anii 1992. Chiar daca studiul este facut pe un esantion din populatia adulta, medicii au avertizat asupra problemelor grave legate de expunerea copiilor la asemenea substante.
- Defecte congenitale -Pesticidele utilizate, in interior, pentru exterminarea mustelor, a gandacilor de bucatarie si a furnicilor, in special cele care contin substanta care poarta numele de clorfiros, duc la dezvoltarea unor defecte de formare in utero ale fatului, existand deja, pana in acest moment, patru cazuri raportate. Exista pericolul nasterii unor copii cu defecte de formare a membrelor, mai ales in situatia femeilor care muncesc sau traiesc in zone in care pesticidele se aplica in mod curent, pentru prevenirea daunatorilor plantelor. Studii efectuate atat in Iowa, cat si Michigan, Statele Unite ale Americii, atesta cresterea riscului nasterii unor copii cu despicaturi ale palatului dur (a cavitatii bucale, asa numita “buza de iepure”), in urma expunerii prelungite la actiunea pesticidelor folosite in agricultura. Printre cele mai intalnite defecte congenitale, in Norvegia, este hipospadia (afectiune care apare in cazul baietilor si care presupune o malformatie congenitala de deschidere a uretrei). Daca la baietii normali aceasta se va deschide la varful penisului, in cazul acestei afectiuni uretra se va deschide la baza, in spatele scrotului sau chiar in scrot) si criptorhidismul (necoborarea, la baieti, a testiculelor, in sacul testicular, motiv pentru care este necesara interventia chirurgicala).
- Efecte neurologice – Pesticidele au un potential neurotoxic extrem de mare. In momentul in care persoanele sunt expuse unor astfel de substante, vor manifesta simptome ca ameteala, confuzie, reducerea coordonarii motorii si diminuarea capacitatii de a gandi, pe termen scurt, expunerea prelungita putand determina alterarea capacitatii intelectuale generale, dizabilitati de invatare, asociate cu afectarea permanenta a creierului. Copiii care sunt expusi acestor substante, fie prin alaptare, fie prin alimentele consumate, vor dezvolta, de-a lungul timpului, o coordonare slaba a miscarilor si o scadere a memoriei.
- Scaderea imunitatii organismului si o mai mare sensibilitate la actiunea agentilor patogeni.
Daca unele pesticide duc la aparitia defectelor congenitale, altele produc efecte la nivel hormonal, subtile, care se agraveaza in timp, asa cum se intampla in urmatoarele cazuri:
- Endometrioza – o boala a tesutului uterin, prin care acesta incepe sa se dezvolte in afara uterului, o cauza frecventa a infertilitatii feminine, care afecteaza peste 5.5 % din populatia mondiala.
- Pubertate precoce – afectiune care poate sa apara din cauza expunerii la pesticide si care se manifesta, in general, la fete, prin declansarea semnelor fizice ale pubertatii cu cel putin sase luni inainte de varsta normala.
- Reducerea numarului de spermatozoizi – o problema acuta a societatii actuale, numarul scazand cu aproximativ 3 %, in cazul barbatilor europeni.
- Probleme de fertilitate – complex de factori care afecteaza, astazi, milioane de cupluri din intreaga lume.
Din fericire, exista solutii pentru a diminua, cel putin de aici inainte, cantitatea de pesticide utilizate, agricultura ecologica parand a fi o solutie viabila. Singurele substante admise, care nu dauneaza omului si naturii, sunt cele de origine minerala sau vegetala, bogate in oligo-elemente, care au rolul de a spori rezistenta naturala a plantelor. In prezent, in Elvetia, de exemplu, peste trei sferturi din suprafata de cultura este deja integrata agriculturii durabile. In tarile nordice –Danemarca, Norvegia si Suedia – s-a redus la jumatate utilizarea pesticidelor chimice.
Este insa un drum lung de parcurs, pana cand oamenii vor constientiza responsabilitatea fata de natura care ne hraneste si pana cand autoritatile de pretutindeni vor pune, mai presus de toate, binele semenilor si pe acela al Planetei. Intamplator sau nu, deocamdata, organismele internationale care se ocupa de soarta agriculturii si, implicit, de hrana oamenilor, au inregistrat, mai degraba, esecuri, asa cum s-a intamplat si cu faimosul Codex Alimentarius, pus sub semnul intrebarii de multi specialisti.
