Pierderea mirosului/ anosmia şi pierderea gustului/ ageuzia sunt tulburări ale simţurilor olfactiv şi gustativ, cu cauze diverse, şi care, astăzi, în această perioadă a pandemiei de COVID-19, sunt în atenţia tuturor, oameni obişnuiţi şi specialişti, ca posibile simptome ale infectării cu SARS-CoV-2. Anosmia (din grecescul “an”/ fără + “osme”/ miros) şi ageuzia (gr. “a”/ fără + “geusis”/ gust) sunt termenii ştiinţifici, care denumesc pierderea totală a acestor simţuri, de regulă pe termen limitat.
Mai multe studii publicate în revista “Rhinology” arată că atunci când pacienţii cu COVID-19 prezintă o pierdere a mirosului, acest fapt tinde să fie brusc şi sever, fără ca persoana respectivă să aibă nasul înfundat, aşa cum se întâmplă în cazul unei gripe, când inflamaţia căilor respiratorii superioare poate fi responsabilă de pierderea mirosului.
Se ştie deja, cu certitudine, că virusul SARS-CoV-2 se leagă la receptorii ACE2, de pe suprafaţa celulelor din căile respiratorii şi că o anume proteină (TMPRSS2) ajută ulterior virusul se invadeze celulele respective, după care se multiplică rapid , declanşând un răspuns al sistemului imunitar.
De asemenea, în cazul infectării cu SARS CoV-2, pierderea gustului este “veritabilă”, in sensul că nu este doar o modificare oarecare sau o “impresie” care să aibă legătură doar cu alterarea mirosului, cu atât mai mult cu cât, în general, specialiştii spun că 80% din ceea ce experimentăm ca gust este, de fapt, miros. Mai mult, cercetările au arătat că cei care îşi pierd gustul din cauza SARS CoV-2 nu mai pot face diferenţa între dulce şi amar.
Pierderea mirosului/ anosmia – test rapid, la îndemâna oricui
Experţii cred că anosmia şi ageuzia sunt cauzate de faptul că virusul afectează celulele nervoase implicate direct în senzaţia de miros şi gust. Unii consideră chiar că anumite teste de gust şi miros ar putea ajuta la diferenţierea pacienţilor cu Covid-19 de persoanele cu răceală comună sau gripă şi că, într-o fază incipientă, oamenii îşi pot face propriile teste de miros şi gust, folosind produse precum cafea, usturoi, portocale, lămâi, zahăr.
Un grup de cercetători de la Universitatea Cote d’Azur (UCA), Franţa, au creat, în luna august, un test de miros, pentru o depistare precoce a infectării cu SARS-CoV-2. Au folosit o sută de benzi aromate cu citrice şi scorţişoară şi li s-a cerut voluntarilor să evalueze intensitatea mirosurilor de la zero la şase şi să completeze un chestionar.
Pentru acest test olfactiv s-au inspirat dintr-un experiment efectuat în Coreea, unde soldaţilor li se cerea să miroasă oţet de mere înainte de a intra în taberele militare. Dacă nu percepeau mirosul, li se făcea un test COVID-19, deoarece pierderea mirosului este considerat un semn pentru o potenţială infecţie cu SARS-CoV-2.
Anosmia şi ageuzia/ pierderea mirosului şi a gustului din cauza infecţiei cu SARS-CoV-2 – exerciţii de recuperare
În cazul infectării cu SARS-CoV-2, aceste simptome – pierderea mirosului şi a gustului – apar brusc şi dispar lent, la unele persoane în 5 -6 zile, la altele, după două-trei săptămâni, chiar o lună sau mai mult (8-10 luni). În situaţia unui număr mare, tot mai mare de infectări cu SARS-CoV-2, creşte şi riscul ca anosmia, dacă se prelungeşte sau, şi mai grav, ar deveni ireversibilă, să se transforme într-o problemă de sănătate majoră, care va antrena şi pierderea gustului, cu impact asupra tuturor aspectelor vieţii, toate putând conduce la stres, anxietate si alte traume emoţionale.
Un studiu recent, realizat de medici ORL şi cercetători din 12 spitale europene, a relevat faptul că, din 417 pacienţi, 86% au reclamat pierderea mirosului, 44% dintre persoanele afectate de pierderea mirosului au recuperat acest simţ în 15 zile, iar ceilalţi în câteva luni. De asemenea, se pare că anosmia afectează mai mult femeile decât bărbaţii. Redobândirea gustului se poate face mai rapid, în acelaşi timp sau după recuperarea mirosului.
Pentru recuperarea după pierderea mirosului, medicii recomandă câteva exerciţii, care trebuie făcute de două ori pe zi, pe o perioadă de aproximativ trei luni după apariţia tulburărilor. Se va spăla nasul cu ser fiziologic (chiar şi în cazurile în care s-a pierdut doar gustul), apoi, se alege, dintr-o cutie de condimente, un plic sau o sticluţă în care se află fie vanilie, fie cimbru, scorţişoară, oţet sau mentă şi se miroase condimentul ales, timp de câteva minute.
Este foarte important, spun medicii, ca, înainte de a mirosi unul dintre condimente, să se citească atent eticheta/denumirea condimentului, pentru a da timp sistemului senzorial să asocieze cele două informaţii (denumirea condimentului şi mirosul). În acest fel fibrele nervoase ale bulbului olfactiv se reconstruiesc, accelerându-se vindecarea.
Anosmia, parosmia, ageuzia – metode simple de identificare a SARS-CoV-2. Cardurile “răzuieşte şi miroase”/“peel and sniff cards”
Iniţial, s-a crezut că virusul SARS-CoV-2 este capabil să distrugă neuronii olfactivi, dar cercetările recente arată că receptorii ACE2 nu sunt prezenţi pe suprafaţa neuronilor olfactivi, ci la suprafaţă unor celule care oferă suport acestor neuroni şi care, în caz de boală, se “umflă”, această inflamaţie dispărând odată cu vindecarea. Pe termen scurt poate să apară şi parosmia, adică o denaturare a mirosurilor, multe persoane care au trecut printr-o asemenea experienţă mărturisind că, mult timp după aceea, nimic nu mai mirosea ca înainte.
Diminuarea mirosului (hiposmia) sau pierderea totală a acestuia (anosmia), ca şi hipogeuzia (diminuarea gustului) şi ageuzia (pierderea totală a gustului) au devenit, la momentul actual, zone de cercetare susţinută, deoarece, mai ales la pacienţii infectaţi cu SARS-CoV-2 şi fără antecedente ORL, ar putea fi o metodă relativ simplă şi fără mari costuri, folosindu-se chiar telemedicina, pentru a identifica din timp cazurile de COVID-19 şi a preveni răspândirea bolii.
“Peel and sniff cards”
O echipă de medici de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, SUA, lucrează deja la realizarea unor carduri “peel and sniff cards” (“răzuieşte şi miroase”), cu mirosuri diferite, în scopul identificării incidenţei şi severităţii bolii la pacienţii afectaţi de COVID-19 şi pentru a depista mai rapid asimptomaticii şi pre-simptomaticii.
Aceste carduri vor permite şi studiul mai aprofundat al mecanismelor şi efectelor provocate de SARS-CoV-2, pentru a se vedea în ce măsură virusul ar putea avea şi un traseu ascendent, de la nivelul tractului olfactiv către creier. În plus, pierderea mirosului se pare că este un simptom mai elocvent, în comparaţie cu febra şi tusea uscată, atunci când trebuie făcută diferenţa între o gripă şi COVID-19.
Peste 40 000 de cazuri au fost investigate, medicii de la Universitatea Pennsylvania declarând că: “Rezultatele au arătat că, dintre toate simptomele frecvente ale COVID-19, pierderea bruscă a mirosului a fost cel mai bun predictor de a fi pozitiv pentru boală”.
Mirosul versus anosmia/ pierderea mirosului – mecanisme, efecte
Mirosul este cel mai vechi dintre simţurile omului şi are o influenţă majoră asupra comportamentului nostru, asupra memoriei, judecăţilor morale şi reacţiilor afective. În general, omul poate percepe în jur de un trilion de mirosuri. Dacă aproximativ 20% dintre mirosurile pe care le putem percepe provoacă emoţii pozitive, restul, de 80%, generează reacţii de aversiune.
Reacţia asociată unui miros – plăcută, neplăcută, neutră – este specifică fiecărei persoane şi este parţial înnăscută, parţial dobândită. Moleculele chimice, din care se constituie mirosurile, pătrund în zonele profunde ale cavităţii nazale, sunt preluate apoi de către sute de receptori olfactivi, iar aceştia transmit informaţiile mai departe, către bulbul olfactiv, un organ cât un bob de mazăre, care se află în legătură cu centrii nervoşi, din creier, care interpretează informaţiile.
Descoperiri recente spun că există legături neuronale şi între bulbul olfactiv şi sistemul limbic, acesta din urmă responsabil cu controlul emoţiilor şi al memoriei, ceea ce explică legătura dintre un anumit miros şi reacţia emoţională a fiecăruia.
Având în vedere complexitatea acestui simt, pierderea mirosului (anosmia), fie că e generată de diverse boli (infecţii virale, dezechilibre hormonale, Alzheimer etc.), de expunerea la substanţe toxice, de medicamente s.a.m.d., poate avea consecinţe semnificative, chiar extrem de grave.
Gustul versus ageuzia/ pierderea gustului
Gustul este strâns legat de simţul mirosului. Există cinci tipuri de gusturi de bază: dulce, sărat, acru, amar şi “umami”, cel din urmă fiind un termen preluat din limba japoneză şi care poate fi tradus ca “gust delicios”/ “gust plăcut savuros”. Această “a cincea savoare” sau “gust al zeilor”, care amplifică alte gusturi, s-a extins din bucătăria orientală şi în cea europeană şi se poate identifica în sardine, parmezan, alge, ciuperci. Gustul umami provine de la receptorii gustativi specifici pentru glutamaţi/ acid glutamic, un neurotransmiţător cu rol fundamental in procesele de învățare și memorie. Din combinarea gusturilor de bază rezultă alte sute de gusturi pe care o persoană le poate percepe.
Receptorii gustativi sunt dispuşi în cavitatea bucală, în faringe, pe partea interioară a obrajilor, la nivelul buzelor şi aceştia trimit impulsuri nervoase spre creier, unde vor fi transformate în senzaţia de gust.
Ageuzia, pierderea parţială sau completă (foarte rar) a gustului, se produce ori de câte ori o structură din sistemul gustativ este afectată, ca efect al anumitor boli (infecţii respiratorii acute, afecţiuni bucale, COVID-19), ca reacţie adversă la anumite medicamente (medicaţie cardiacă, neurologică, antidepresive, radioterapie etc.), ca urmare a înaintării în vârstă (până la 20 de ani, aproape jumătate din receptorii gustului dispar, dupa 50 de ani si mai mulţi) şi este în strânsă legătură cu felul în care funcţionează mirosul.
Diversele cercetări făcute în această perioadă de pandemie au pus în evidenţă că există o legătură evidentă între anosmie, ageuzie şi COVID-19, că nu toate cazurile de infecţie cu SARS-CoV-2 prezintă anosmie şi ageuzie, dar toate cazurile de anosmie, fără inflamaţie locală, sunt COVID-19 pozitive.
