Plutocraţia şi cleptocraţia sunt concepte care denumesc două sisteme politice viabile şi astăzi. Plutocraţia (din grecescul “ploutos” – “avere” şi “cratos” – “putere”, “stăpânire”) sau “plutonomia”/”plutarhia reprezintă un sistem de guvernământ în care bogăţia reprezintă baza şi justificarea puterii politice.

Termenul “plutocraţie”, pentru o astfel de formă a puterii politice, s-a impus, incă din antichitate, pornind de la titlul unei piese de teatru a lui Aristofan, autor de comedii, din secolul al V-lea i.Hr. – “Ploutos” – care face trimitere la o divinitate grecească a bogăţiei şi a abundenţei, pe care Zeus, din invidie, l-a condamnat la orbire, dar căruia celelalte personaje îi vor reda vederea, pentru a distribui mai corect averea pentru fiecare. Evident, comedia lui Aristofan este o satiră la adresa conducătorilor vremii.

Plutocraţia şi cleptocraţia, Sursa: Financil Times
Plutocraţia şi cleptocraţia, Sursa: Financil Times

Pentru timpurile mai vechi, totuşi, plutocraţia nu trebuie echivalată cu sisteme politice în care exercitarea puterii cetăţeneşti era legată de o stare materială minimală obligatorie, aşa cum se întâmpla în Roma antică (Cens), de pildă, sau în timpul Restauraţiei Franceze (1814 – 1830). Se considera, în aceste cazuri, că cei care deţineau o anumită avere şi contribuiau lafinanţele publice, aveau şi drept de vot si drept de a conduce, ei având şi interesul de a participa la dezvoltarea comunităţii din care făceau parte, chiar dacă nu se implicau toţi si neapărat în viaţa politică.

Mai târziu, în epoca modernă, plutocraţia este un termen care s-a folosit si se foloseşte exclusiv cu sens peiorativ, făcând referire la situaţia în care cei bogaţi, în mod indirect, mascat, influenţează regimul politic dintr-o ţară sau alta, în scopul de a-şi conserva interesele şi avantajele, nu spre binele tuturor.

Plutocraţia, astăzi

Bogăţia si sistemele de putere
Bogăţia si sistemele de putere

În societatea contemporană, plutocraţia pare a fi un termen extrem de actual, care avertizează asupra faptului că, în pofida afirmării democraţiei, în multe state ale lumii, ca sistem politic, în realitate, spun statisticile şi analiştii politici, din 1980, pană în prezent, 1% dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii beneficiază de 27% din creşterea mondială a producţiei, în timp ce inechităţile sociale sunt în continuă creştere.

Supraelita economică mondială, în condiţiile globalizării, reprezintă, în prezent, plutocraţia care dobândeşte, cu fiecare zi, tot mai multă influenţă politică, după cum subliniază, de exemplu, Chrystia Freeland, jurnalist şi om politic canadian, în cartea “Plutocraţii. Ascensiunea noilor superbogaţi ai lumii şi declinul tuturor celorlalţi”.

Chrystia Freeland, “Plutocraţii. Ascensiunea noilor superbogaţi ai lumii şi declinul tuturor celorlalţi”

Chrystia Freeland, Plutocraţii, sursa Daily Maverick
Chrystia Freeland, Plutocraţii, sursa Daily Maverick

Iată un scurt fragment din cartea menţionată anterior –“Plutocraţii. Ascensiunea noilor superbogaţi ai lumii şi declinul tuturor celorlalţi” (în traducerea lui Cătălin Drăcşineanu), în care autoarea explică mecanismul pe baza căruia funcţionează plutocraţia de astăzi şi care influenţează major destinul atâtor ţări: “Globalizarea superelitei începe înaintea afacerilor – în timpul şcolii. Plutocraţia nu are paşaport, dar are propriile alma mater: Ivy League din America, plus Stanford şi Oxbridge, şi cele mai bune şcoli de afaceri din lume, majoritatea americane, dar incluzând, de asemenea, INSEAD din Europa (…)

Există câţiva plutocraţi educaţi în întregime în ţările lor natale – acesta este, să ne amintim, un grup care a reuşit, în cea mai mare parte, prin propriile puteri – dar este greu de găsit unul care să nu îşi trimită copiii la una dintre aceste universităţi de top la nivel mondial. Mulţi încep de timpuriu, trimiţându-şi copii la pensioane, în special cele englezeşti aristocratice, acolo unde a devenit un lucru obişnuit ca oligarhii ruşi să aterizeze cu elicopterele lor pe terenul de sport pentru a asista la şedinţele cu părinţii. Plutocraţii Chinei, care îşi dedică peste o cincime din cheltuielile lor anuale educaţiei copiilor, sunt adepţi entuziaşti ai globalizării (…).

Ca oricare ţară, cea a plutocraţilor nu este uniformă: triburile sale au obiceiuri naţionale distincte, iar membrii săi individuali au propriile alegeri cu privire la cum să îşi trăiască viaţa. Plutocraţii ale căror ţări natale sunt represive sau volatile, precum ruşii şi cei din Orientul Mijlociu, au tendinţa de a fi cei mai globali. Unii, precum chinezii şi indienii, cultivă reţele de comunităţi puternice, chiar şi atunci când trăiesc şi muncesc în afara ţării natale. Unele ţări şi-au construit economia naţională în mare măsură asigurând un paradis fizic membrilor plutocraţiei care călătoresc pe tot globul”. (Chrystia Freeland)

Cleoptocraţia

Banii si cursul lumii moderne
Banii si cursul lumii moderne

Cleptocraţia este un concept mai nou, utilizat tot cu sens peiorativ, ca si plutocraţia, desemnând un sistem politic sau un grup de persoane din fruntea unui stat care practică, la scară largă, corupţia, spălarea banilor etc., încercând să ascundă provenienţa acestora şi să parvină în ierarhia socială şi politică sau, conform DEX: “Tip de guvernare în care membrii săi caută, în primul rând, să obțină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora guvernează. Din engl. Kleptocracy, format din gr. Klepto- (“kleptein”= a fura + gr.-kratia < kratos = putere, forță)”.

Citește și:  Etimologia cuvântului “prost” şi evoluţia sensului

Acest neologism a fost creat de către jurnalistul şi scriitorul francez Patrick Meney, pentru a face referire la guvernul URSS, la sfârşitul perioadei comuniste. Ulterior, termenul “cleptocraţia” a intrat în limbajul analiştilor economici şi politici, dar şi în limbajul comun, pentru a denumi orice regim politic corupt.

Cleptocraţia pare a fi şi una dintre marile probleme cu care se confruntă România, în perioada post-1989, pe care, teoretic cel puţin, o definim ca fiind democraţie şi în condiţiile în care un studiu realizat în urmă cu câţiva ani arăta ca o treime din populaţia ţării nu ştie exact ce înseamnă democraţie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.