Podul lui Dumnezeu este unul dintre cele trei poduri naturale din întreaga lume. Este cunoscut şi ca Podul Natural de la Ponoarele, aflându-se în localitatea cu acelaşi nume din judeţul Mehedinţi, pe drumul naţional care leagă Baia de Aramă de Drobeta Turnu-Severin.

Existenţa podului este legată de multe legende, una mai interesantă şi mai misterioasă decât cealaltă. Una dintre ele spune că Dumnezeu a construit acest pod pentru a-l ajuta pe Sfântul Nicodim să ajungă la Tismana, după ce a fost alungat de oameni, pentru că dorea să ridice o mănăstire. De altfel, legenda Sfântului Nicodim ar conţine şi un sâmbure de adevăr, pentru că se spune că, atunci când a vrut să ridice mănăstirea, a visat mereu o cascadă, deasupra căreia ar fi trebuit să fie ridicat lăcaşul religios. A găsit această cascadă la Ponoarele, însă două familii din sat l-au determinat să plece, după ce l-au acuzat de furt. Aceştia i-au pus în mica traistă pe care o ţinea după el un cuţit şi o găină tăiată, iar Sfântul a trebuit să plece în urma acuzaţiilor. Însă nu a făcut-o înainte să dea un blestem, ca apa de aici să nu aibă vreodată peşti şi să fie înghiţită de pământ. Acest lucru s-a şi întâmplat, pentru că morile construite de-a lungul timpului nu au funcţionat, nu au existat vreodată peşti, iar apa este vizibilă doar atunci când plouă foarte mult, fiind aruncată de peşteră.

Altă legendă legată de Podul lui Dumnezeu spune că diavolul locuia chiar în Peştera Ponoare, iar oamenii s-au rugat la Dumnezeu să îi scape de el, pentru că făcea rele zi şi noapte. Dumnezeu a ascultat rugile oamenilor şi a lovit cu mâna tavanul peşterii, care s-a prăbuşit şi a blocat intrarea. Dar diavolul a reuşit să scape, pentru că peştera mai avea o gură, şi s-a dus spre Lacul Zătonul Mare, formând cu ghearele şanţuri, care astăzi fac parte din câmpiile numite Afrodita şi Cleopatra. Totodată, se spune că dracul s-a urcat pe Stânca Diavolului şi că încă priveşte oamenii care intră în peşteră şi se răzbună, înecându-i pe unii dintre ei în lac.

Nicolae Densusianu scria în cartea „Dacia Preistorică” faptul că Podul lui Dumnezeu a fost săpat chiar de oameni, în stânca ce ajută lacul să se scurgă. Alţii spun că podul a fost construit de Iovan Iorgovan, acel Hercule românesc, în timp ce era pe urmele balaurului care i-a răpit iubita. Adevărul este că podul a luat naştere prin surparea tavanului Peşterii Podului. Este unic, deoarece este singurul pasaj natural rutier pe care circulă maşini şi este al doilea că dimensiuni de pe continentul Europei: are 30 de metri lungime, 22 de metri înălţime şi 9 metri grosime. Podul are două lacuri carstice, într-o parte şi cealaltă. Acestea sunt Zătonul Mare şi Zătonul Mic, ultimul fiind şi el învăluit de legende.

Zătonul Mare este cel mai mare lac carstic din ţară, având o suprafaţă de doi km² şi o adâncime de 20 de metri. Atunci când este secetă, apele sale sunt înghiţite de Peştera Bulba, fapt ce întăreşte legenda Sfântului Nicodim. Atunci când plouă, peştera dă toată apa afară, aceasta având o culoare roşiatică, din cauza mâlului. Zătonul Mic este denumit şi „Lacul fără Fund”, pentru că nimeni nu a reuşit până acum să-i atingă fundul şi să determine adâncimea lui. Lacul este şi el o prelungire a peşterii, care, în timpul sezonului ploios, nu poate prelua toată cantitatea de apă din vale, aşa că umple acest loc.

Deoarece au avut loc câteva incidente pe Podul lui Dumnezeu, se spune că toate maşinile care ajung aici rămân subit fără frâne, dar sunt salvaţi de Dumnezeu, care veghează în permanenţă. De altfel, un şofer care a avut accident aici a ridicat şi o cruce pe marginea drumului, pentru a mulţumi divinităţii că a scăpat cu viaţă.

podul-lui-dumnezeu.jpg

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ