Poveştile de succes se întâmplă celor care ştiu să le spună, susţinea un celebru scriitor american, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, Henry James, şi nu avea în vedere neapărat lumea ficţiunii, din romanele sale, ci o realitate pe care o putem verifica oricare dintre noi, în viaţa de toate zilele.
Mass-media – Internetul, televiziunea, presa scrisă – fie că este vorba de interviuri, fie de reportaje, documentare, advertoriale, care se adresează publicului larg, toate ne oferă mereu povesti de succes – “success stories” – care sunt reale, posibile, inspiraţionale, astfel încât fiecare dintre noi să găsească propria cale de a fi, de a deveni ceea ce işi doreşte. Este datoria şi libertatea fiecăruia să aleagă modelul care rezonează cu personalitatea sa şi cu aspiraţiile sale.
Altfel spus, pentru cei care ştiu să le pună în cuvânt, pentru ei înşişi, în primul rând, dar şi pentru ceilalţi, poveştile frumoase, poveştile de succes devin realitate. La prima vedere, poate să pară o afirmaţie hazardată, dar, în esenţă, vizează o proprietate importantă a intelectului uman – înclinaţia de a construi mental, în mod constant, lumi.
Când cineva vorbeşte despre sine, nu face un “inventar” precis şi obiectiv al experienţelor trăite, ci o interpretare a evenimentelor parcurse, un exerciţiu permanent de consolidare şi sensibilizare a ceea ce a experimentat, care să-i fie de folos în etapele următoare.
Povestea vieţii fiecăruia, fie că este spusă, fie că este păstrată secretă, structurează şi “construieşte” existenta persoanei respective. Procesele pe care le utilizăm, conştient sau inconştient, cognitive sau lingvistice, au puterea de a ne organiza memoria, capacitatea de a acţiona, de a planifica şi a decide în privinţa evenimentelor cotidiene şi, până la urmă, devenim ceea ce spunem că suntem.
Pe de altă parte, de-a lungul întregii vieţi, suntem inspiraţi şi influenţaţi de personalităţi sau de cei din proximitatea noastră, care au reuşit, indiferent de domeniul de activitate, indiferent de obstacolele pe care le-au avut de surmontat. Avem, astăzi, marele avantaj de a trăi într-o societate informaţională foarte dinamică, în care avem acces la cunoaştere, la creativitate, inovaţie, expertiză, o lume în care informaţia are un rol esenţial în performanţa de orice fel.
Poveştile de succes ale zilelor noastre – 3 reuşite extraordinare, care vă pot inspira
Toţi oamenii vor să-si atingă ţelurile, să-şi împlinească visurile, să aibă bani, să se bucure de viaţă, dar poveştile de succes, indiferent că este vorba de afaceri, de muncă de orice fel, de sport, studii, viaţă personală sau profesională, nu sunt rezultatul hazardului, nu se câştigă la loterie, nu bat la uşă în timp ce stai pasiv, plângându-te de neşansă.
Un celebru antreprenor american, de la mijlocul secolului trecut, – Arnold Henry Glasow – care a condus cu succes o afacere timp de 60 de ani, totul începând cu o revistă de umor, pe care diverse firme naţionale au transformat-o în “jurnalul de informatii al casei”, pentru a o trimite clienţilor lor, şi care şi-a publicat prima carte la 92 de ani, spunea că “Reuşita în viaţă nu este rezultatul unei combustii spontane, trebuie să pui foc, să îndrăzneşti şi să acţionezi”. Iată trei reuşite extraordinare, datorate unor oameni care au îndrăznit, au acţionat, au avut putere să depăşească dificultăţile şi au învins:
Un lider vizionar şi carismatic – Steve Jobs
Totul a început în 1976, în garajul lui Steve Jobs, cofondatorul companiei Apple Computer, cel care va întruchipa, peste ani, mitul întreprinzătorului inteligent din Silicon Valley. Lui i se datorează mouse-ul, iMac-ul, iPhone-ul, interfaţa grafică si multe altele, produse performante, sub aparenţa simplităţii, marcă a unei personalităţi inconfundabile, care răzbate, în diverse ipostaze, în toate advertorialele consacrate acestui brand, o companie care vinde, în primul rând, visuri, emoţii, poveşti de succes.
Nimeni nu a întruchipat mai bine imaginea unei companii, aşa cum a făcut-o Steve Jobs, spunea Steve Wozniak, şi el co-fondator Apple şi producătorul unui film lansat în 2013, care este o biografie a prietenului si colaboratorului sau, Steve Jobs, celebrul om de afaceri, deşi acesta a fost exclus din propria companie, în 1985, revenind în 1996, când business-ul a redevenit profitabil.
Autoritar, extrem de pretenţios în privinţa calităţii muncii sale şi a celorlalţi, Steve Jobs este şi autorul unuia dintre cele mai emoţionante şi inspiraţionale discursuri, cel din 12 iunie 2005, ţinut în faţa tinerilor absolvenţi ai Universităţii Stanford – o moştenire atemporală, demonstraţia perfectă că “Poveştile de succes se întâmplă celor care ştiu să le spună”. Să le spună simplu, frumos, autentic, să arate celorlalţi că el “gândeşte altfel”, că îndrăzneşte ceea ce alţii nu au îndrăznit.
Steve Jobs şi-a început discursul astfel: “Voi împărtăși trei povești care mi-au marcat cariera. Nimic extraordinar. Doar trei povești: 1. Începuturile Apple, 2. Renunţarea, excluderea din companie şi recucerirea, 3.Cancerul şi remisiunea. “Trei” s-a dovedit a fi numărul norocos al lui Steve Jobs, pe care l-a valorificat de-a lungul întregii sale vieţi. Iar “marele său secret”, spun cei care l-au cunoscut, a fost “stăpânirea totală a poveştii”, adică a vieţii lui, pe care a ştiut să o pună în cuvânt, iar cuvântul a reuşit să i-o modeleze.
Oamenii nu cumpără “ce faci”, cumpără “de ce faci”, cumpără povestea, emoţia, calitatea şi încrederea care adăugă valoare muncii şi brand-ului, sublinia Simon Sinek, un englez, consultant organizaţional şi speaker motivaţional, autor al mai multor cărţi, printre care şi cunoscuta “Start With Why” (Începe cu “De ce?”).
Poveştile de succes ale lui Larry Page şi Serghei Brin – fondatorii Google
Larry Page şi Serghei Brin, fondatorii Google, cel mai vizitat website din lume, o veritabilă superputere globală, şi-au început poveştile de succes într-o cameră de cămin a Universităţii Stanford, din SUA.
În 1996, când cei doi erau studenţi doctoranzi, făcându-şi din camerele de cămin în care locuiau birourile lor improvizate, au avut ideea de a crea un motor de căutare revoluţionar – “BackRub”, bazat pe tehnologia “Page Rank”, care afişa paginile web în funcţie de numărul de căutări anterioare ale paginilor respective. Au înlocuit curând denumirea “BackRub” cu Google (o înregistrare greşită a cuvântului “googol”) şi au amplasat primul server Google într-un spaţiu din campus, făcut din piese Lego.
Când Susan Wojcicki, absolventă de literatură, istorie şi economie la Universitatea Harvard, li s-a alăturat în demersul lor, ea fiind creatoarea programului AdSense, precum şi cea care a participat la lansarea Google Images şi la achiziţionarea YouTube şi DubleClick, Larry Page şi Serghei Brin şi-au mutat “sediul” în garajul acesteia, fiind daţi afară din campus, din pricină că folosiseră, pentru Google, lungimea de bandă a Universităţii.
Peste doi ani, în 1998, când au primit o donaţie de 100 000 de dolari, au transformat garajul în sediul central Google, primul birou adevărat fiind achiziţionat în 1999. Anii 2000 au însemnat profituri importante, pe care le-au reinvestit în îmbunătăţirea serviciilor Google. În 2001, la Tokyo, în Japonia, se deschide Primul sediu internaţional Google. La momentul actual, compania are peste 40 000 de angajaţi.
Ca şi în cazul lui Steve Jobs, poveştile de succes ale lui Larry Page şi Serghei Brin s-au construit pe curajul de a gândi “altfel”. Cu siguranţă, în toate timpurile au existat oameni vizionari, care au avut capacitatea de a anticipa tendinţele şi tehnologiile viitorului. Această capacitate nu este însă un “dat”, ci, mai degrabă, un reflex al inteligenţei şi al excelentei pregătiri profesionale.
Mai trebuie apoi, pentru cei care vor să reuşească, să urmărească îndeaproape previziunile firmelor specializate în privinţa tendinţelor pieţei şi să aleagă, să construiască ceva ce vine în intmpinarea dorinţelor publicului şi care, eventual, să modifice în bine comportamentele. Apoi, asocierea cu un specialist, cu un lider într-un domeniu, poate fi o altă cheie a succesului.
Despre Susan Wojcicki, de exemplu, se spune că este “unul dintre cei mai importanţi angajaţi Google, dar despre care aproape nimeni nu ştie nimic”, un excelent profesionist, extrem de discretă si altruistă. În schimb, revista Forbes, în 2015, o situa pe locul nouă, în topul celor mai puternice femei din lume, dovad că poveştile de succes se pot construi şi “în spatele scenei”.
Cel care creează o poveste de succes trebuie să ştie să accepte şi greşelile – fondatorul Facebook
În construirea unei poveşti de succes, nu există soluţii fără cusur. Oricine se poate înşela, la un moment dat, în privinţa unei strategii, a unui drum de urmat. Importantă nu este greşeala, în sine, ci felul în care este depăşită o astfel de situaţie. Mark Zuckerberg, cel care a fondat Facebook-ul în 2004, s-a aflat în astfel de situaţii, recunoscând în nenumărate interviuri că face greşeli în mod regulat, dar că întotdeauna le-a asumat şi a învăţat ceva din aceste erori.
De altfel, echipa cu care lucrează Mark Zuckerberg a putut constata, prin experienţă directă, că, în cadrul companiei, s-a dezvoltat o “cultură a eşecului pozitiv” sau a “eşecului rapid” (“fail fast”), cum îl numeşte Zuckerberg însuşi, care îşi încurajează angajaţii să testeze proiecte, să le lanseze şi să înveţe din eventualele nereuşite, pentru a defini mai bine factorii de succes ai companiei.
Nimic nu se construieşte temeinic, spune preşedintele Facebook, dacă eşti însoţit de teama de a greşi. A mărturisit, în nenumărate rânduri, că scopul său nu afost de a crea o companie, ci de a face ceva care să schimbe lumea şi că cel care reuşeşte să facă ceva în bine pentru oameni va primi acest bine înapoi, în timp. Mai este convins, pe de altă parte, că inovaţia, în orice domeniu, constă în acţiona rapid şi în a încerca multe lucruri, in feluri diverse.
În 2009, Mark Zuckerberg, născut în 1984, a fost declarat cel mai tânăr miliardar din lume, pe cont propriu. În 2010, această poziţie a fost ocupată de prietenul si colaboratorul său, Dustin Aaron Moskovitz, co-fondator Facebook, mai tânăr decât Zuckerberg cu opt zile.
Dincolo de personalităţile contemporane nouă sau din timpurile mai îndepărtate, se poate observa, în realitatea imediată, că cei care construiesc poveştile de succes sunt cei cărora nu le este teamă să acţioneze, cei care înţeleg că munca, perseverenţa, tenacitatea sunt condiţii esenţiale ale reuşitei, cei care nu se conformează ideilor primite de-a gata, sunt cei care gândesc, care ştiu să pună ideea în cuvânt şi cuvântul în faptă.
