Precogniţia, o formă de percepţie extrasenzorială? Parapsihologie sau coincidenţă?

Precogniţia face parte din (psuedo)ştiinţa numită parapsihologie, constând în percepţia extrasenzorială, capacitatea de a achiziţiona informaţii cu privire la viitor care nu pot fi explicate prin nicio lege fizică sau naturală. Acest fenomen mai este numit şi vedere în viitor.

Presentimentele sau premoniţiile sunt informaţii emoţionale referitoare la viitor. Această formă de psihologie nu este acceptată în general de către oamenii de ştiinţă, doar un grup restrâns al comunităţii ştiinţifice acceptând şi studiind acest fenomen. Nu există dovezi concludente, tocmai de aceea fenomenul nu este văzut ca unul extrasenzorial. Investigaţiile ştiinţifice referitoare la percepţia extrasenzorială sunt complicate şi contravin legilor fizicii actuale, care spun că efectul nu se poate întâmpla înaintea cauzei sale.

Multe dintre studiile parapsihologilor duc la experienţe care implică precogniţia aparentă. În Marea Britanie, Germania şi Statele Unite ale Americii au avut loc studii pe baza voluntarilor care au dezvăluit că cel puţin 50% din visele şi intuiţia acelora care au participat la studiu era de natură precognitivă, cel puţin în aparenţă.

Explicaţii ale fenomenului de percepţie extrasenzorială

Psihologia explică acest fenomen prin ceea ce este numit modelul cognitiv al schimbării şi eşecului. Oamenii pot fi influenţaţi într-o foarte mare măsură. Astfel, aceştia pot deveni subiecţi supuşi la biasul selectiv. Acest proces se defineşte prin alegerea amintirii momentelor în care au avut dreptate în privinţa unui lucru care avea să se întâmple, prin amintirea coincidenţelor care au avut loc şi nu a non-coincidenţelor şi prin identificarea predicţiilor corecte şi nu a celor incorecte. Printre exemple se numără gânditul la o persoană înainte ca aceasta să sune.

În plus, mintea umană are tendinţa de a memora doar coincidenţele şi momentele în care ghicitul persoanei se dovedeşte a fi adevărat, uitând de predicţiile care nu se adeveresc. Precogniţia este explicată şi prin profeţiile auto-împlinite: oamenii trec prin evenimente pe care le-au prezis ei înşişi fără a-şi da seama de acest lucru; în ultimă instanţă, percepţia inconştientă prevede ca oamenii deduc din informaţii pe care le-au învăţat în mod inconstient, concluzionând că anumite evenimente au loc într-un anume context.

Pentru parapsihologi, precogniţia este explicată ca un proces extraordinar de clarviziune care poate fi totuşi explicat. Conform filosofiei determinismului, evenimentele ce vor veni sunt determinate într-o mare măsură de condiţiile din prezent şi deci clarviziunea condiţiilor prezente poate permite omului să afle rezultatul acţiunilor viitoare. Dacă cineva din prezent ştie ce se va întâmpla în viitor, atunci se poate vorbi despre telepatie, iar persoana respectivă vede doar ceea ce va experimenta în viitor. Şi psihokinezia este considerată a influenţa condiţiile prezente în vederea confirmării precogniţiei. Procesul retrocauzal spune că într-un timp viitor, condiţiile prezente ar putea fi influenţate în mod invers în timp.

Precogniţia este explicată de două teorii ce provin din câmpul parapsihologic, şi anume conştientizarea subliminală şi răspunsul instrumental psi-mediat. În cadrul conştientizării subliminale se spune că tocmai conştientizarea este trans-temporală şi că poate cumula informaţii din afara spectrului prezent care sunt disponibile acelora pregătiţi. Deşi oamenii sunt conştienţi de anumite limite temporale ale informaţiilor, teoria conştientizării subliminale sugerează că în mod inconştient ei acumulează o mai mare cantitate de informaţie temporală şi că o folosesc pentru binele organismului.

Răspunsul instrumental este teoria conform căreia oamenii scanează în mod inconştient şi necontrolat mediul înconjurător pentru a găsi informaţii pertinente, această acţiune incluzând şi informaţii care vor avea loc în viitorul aceluia care observa. În acest fel, omul poate fi pus într-o poziţie favorabilă evenimentului ce va avea loc.

Teoriile rezonante se bazează pe un model al universului „pătrat” în care evenimentele din viitor există deja în spaţiu-timp, după cum spune şi teoria specială a relativităţii. Aceste teorii explică precogniţia ca o recuperare a amintirilor din viitor care se întâmplă în acelaşi mod în care omul îşi reaminteşte lucruri din trecut.

Teoriile observaţionale se referă la problema măsurătorii din mecanica cuantică, în special cele care implică rolul constructiv al observaţiei umane. Percepţia extrasenzorială este văzută ca un fel de psihokinezie retroactivă. Teoreticienii observaţionali spun că la momentul observării evenimentului acesta este determinat şi doar în anumite momente acesta este reperat de observatorul din prezent.

Precogniţia în vise

Laboratorul parapsihologic de la Universitatea Duke este cel mai mare acumulator de dovezi în favoarea visului. Acolo s-au adunat cel puţin 7000 de experienţe de percepţie extrasenzorială în somn. Multe alte studii şi sondaje pe această temă au dus la concluzia că oamenii consideră că cel puţin jumătate din totalul viselor lor sunt de origine paranormală.

Dovezi ale precogniţiei

Printre cele mai cunoscute predicţii din lume se află catrenele lui Nostradamus cu privire la Revoluţia Franceză. Şi Morgan Robertson a scris nuvela Futility în 1898, în care povestea că o bestie de metal a apelor numită Titan va ajunge să moară pe mare la prima trecere prin Atlantic. Moartea sa va fi adusă de un iceberg. Acest lucru s-a întâmplat la 14 ani după nuvela sa, când Titanicul s-a scufundat în adâncuri. Americanul William Cox a prezis în 1950 zece accidente de tren înfricoşătoare, făcând acest lucru cu precizie.

O sumedenie de laboratoare din întreaga lume au realizat experimente pe voluntari pentru a descoperi cum şi dacă precogniţia chiar există. Majoritatea experimentelor efectuate s-au bazat pe pachetele de cărţi şi pe vise sau halucinaţii.

Precogniţia a fost cercetată şi prin intermediul unor semne insconştiente. Acestea au inclus răspunsuri fiziologice, printre care activitatea electroencefalografică şi conductivitatea pielii. De obicei, în aceste experimente, participanţii nu ştiu că participă într-un astfel de studiu şi nu sunt întrebaţi cu privire la experienţele lor. În acest fel de experimente s-au găsit dovezi pozitive ale existenţei percepţiei extrasenzoriale.

Câmpul parapsihologic rămâne însă să fie analizat în viitor, având în vedere că dovezile de până acum nu sunt concludente.