Premiul Nobel pentru Literatură 2021, Abdulrazak Gurnah – orientarea spre noi orizonturi culturale

Premiul Nobel pentru Literatură 2021 a fost anunţat astăzi, 7 octombrie, la Stockholm, Suedia, în jurul orei 14. Juriul a ales să confere acest prestigios premiu scriitorului de limba engleză Abdulrazak Gurnah, originar din Tanzania (ţară din estul Africii, a cărei denumire provine din unirea a două state -Tanganika şi Zanzibar).

Abdulrazak Gurnah succedă astfel poetei americane Louise Gluck, laureată în 2020, scriitorului austriac Peter Handke, câştigător în 2019, scriitoarei poloneze Olga Tokarczuk, laureată în 2018, excepţionalului prozator Kazuo Ishiguro, în 2017 etc.

Motivaţia juriului care l-a ales pe Abdulrazak Gurnah drept câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură 2021 a fost: “Pentru opera sa remarcabilă, pentru înţelegerea fără compromisuri şi plină de compasiune, a efectelor colonialismului şi a situaţiei refugiaţilor, la prăpastia dintre culturi şi continente”.

Prin acordarea acestui premiu unui scriitor de origine africană, Comitetul Nobel (ale cărui deliberări, înainte de anunţul final, rămân secrete timp de 50 de ani) pare să-şi fi lărgit orizontul, în condiţiile în care dintre cei 117 laureaţi anteriori (începând cu prima ediţie a evenimentului, din 1901) peste 80% sunt scriitori europeni sau nord-americani.

Cine este Abdulrazak Gurnah, laureatul Premiul Nobel pentru Literatură 2021?

Abdulrazak Gurnah, cel care a primit Premiul Nobel pentru Literatură 2021, este el însuşi unul dintre refugiaţii sosiţi din Zanzibar, în Marea Britanie, la sfârşitul anilor 1960. S-a născut pe una dintre insulele Arhipelagului Zanzibar, în 1948. Între 1980 şi 1982 a studiat la Universitatea Bayero de Kano, din Nigeria, apoi a urmat cursurile Christ Church College, Canterbury, şi ale Universităţii Kent, din Marea Britanie, unde şi-a obţinut şi doctoratul.

În prezent, Abdulrazak Gurnah este profesor universitar la Universitatea Kent, la Departamentul de limbă engleză, şi scriitor preocupat de problemele colonialismului şi postcolonialismului, având în vedere mai ales situaţiile din Africa, India şi Caraibe.

Opera lui Abdulrazak Gurnah

Abdulrazak Gurnah este autorul a două volume de eseuri despre “Scrierea africană”, a publicat articole despre o serie de scriitori postcoloniali contemporani, printre care V. S. Naipaul, Salman Rushdie și Zoë Wicomb.

Cele mai cunoscute scrieri ale lui Abdulrazak Gurnah, pentru care i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură 2021, sunt romanele “Paradise” (1994), “Desertion” (2005) şi “By the sea” (2001).

Romanul “Paradise” – “violent, frumos și ciudat”

Romanul “Paradise” urmăreşte povestea unui băiat, Yusuf, născut într-un oraş fictiv – Kawa – din Tanzania, la începutul secolului al XX-lea. Tatăl său este hotelier şi are mari datorii faţă de un negustor arab bogat şi puternic, Aziz. La început, Yusuf este “amanetat” în schimbul datoriei tatălui şi trebuie să lucreze, neplătit, pentru negustor.

Ulterior, Yusuf îl însoţeşte pe negustorul Aziz în călătoriile (caravanele) care străbat Africa Centrală şi bazinul Congo, cu mărfuri, cunoscând, cu această ocazie, ostilitatea triburilor locale şi o mulţime de alte dificultăţi. Când caravana se întoarce, începe Primul Război Mondial şi Aziz întâlneşte armata germană care recrutează cu forţa bărbaţi africani.

Critica literară a spus că “Paradise”, un roman “cu multe planuri, violent, frumos și ciudat”, pare un fel de rescriere a faimoasei cărți a lui Joseph Conrad, din 1902, “Inima întunericului”, călătoria lui Aziz fiind asemănătoare, până la un punct, cu povestea lui Charles Marlow (personajul lui Joseph Conrad), un marinar care preia o misiune de la o companie comercială belgiană, în calitate de căpitan de feribot, pentru a conduce o expediție în Africa, romanul fiind o critică severă a guvernării coloniale europene în Africa, examinând totodată temele dinamicii puterii și ale moralității.

Romanul “Desertion” (Dezertarea)

Cartea “Desertion” are în centrul atenţiei destinul a trei copii – Rashid (cel care are şi rolul de narator în cea mai mare parte a romanului), Amin şi Farida – crescuți în Zanzibar, la sfârșitul anilor 1950, într-o perioadă complicată de tranziție de la colonialism la independență. Destinul lui Rashid pare a avea multe lucruri în comun cu cel al scriitorului.

Premiul Nobel pentru Literatură 2021 – prilej pentru reiterarea unor clişee, la noi

În zilele premergătoare anunţării Premiului Nobel pentru Literatură 2021, ca de fiecare dată, în presa culturală din diverse țări s-au vehiculat numele unor scriitori favoriţi, printre aceştia scriitorul japonez Haruki Murakami (“eternul favorit”), scriitoarea americană Joyce Carol Oates, prozatorul american Don DeLillo, canadiana Margaret Atwood, rusoaica Ludmila Uliţkaia etc.

În mass-media românească, în această perioadă, ca şi în anii precedenţi, nenumărate site-uri titrau: “Mircea Cărtărescu, favoritul caselor de pariuri la Premiul Nobel 2021” – o senzaţie de “deja-vu”, inutilă, stereotipă şi sterilă. După cum se ştie, propunerile candidaţilor pentru Premiul Nobel pentru Literatură se fac de către instituţii culturale şi de către personalităţi din domeniu, din fiecare ţară, scopul fiind tocmai promovarea şi recunoasterea unor valori cu un puternic impact la nivel internaţional, care excelează în arta scrisului şi care pot, prin operele lor, să schimbe percepţia asupra lumii.

În istoria Premiilor Nobel pentru Literatură au fost cazuri când un scriitor a fost laureat pentru o singură carte (Thomas Mann, Ernest Hemingway) sau care au luat premiul din prima “încercare” (Bertrand Russell, Luigi Pirandello, William Faulkner sau Rabindranath Tagore). Probabil că diversificarea propunerilor de scriitori români (pentru că avem o literatură uriaşă ca valoare, deşi nu beneficiem de prestigiul unei limbi de circulaţie universală) ar spori şansele pentru obţinerea unui Premiu Nobel sau, oricum, nu am mai asista, în fiecare an, la aceleaşi “pariuri” fără nicio relevanţă.