Ploaia acidă este un tip de ploaie ale cărei picături de apă sunt deosebit de acide din cauza poluării atmosferice. În principal, aceste ploi conţin cantităţi excesive de sulf şi azot, eliberate în mod obişnuit de maşini şi de parcurile industriale. Ploaia acidă mai este cunoscută şi sub denumirea „depuneri de acid”, deoarece acest termen include şi alte forme de precipitaţii precum zăpada.
Vegetaţia aflată în putrefacţie şi erupţiile vulcanice duc la eliberarea unor substanţe chimice care pot provoca ploi acide în mod natural, dar activitatea umană reprezintă cauza principală. Cel mai mare vinovat este arderea combustibililor fosili în cadrul centralelor energetice, a fabricilor şi nu în ultimul rând a automobilelor. Când are loc arderea combustibililor fosili, dioxid de sulf şi oxizi de azot sunt eliberaţi în atmosferă. Aceste gaze chimice reacţionează cu apa, oxigenul şi celelalte substanţe pentru a forma soluţii uşoare de acid sulfuric şi azot.
Depunerile acide sunt prezente sub două forme, uscate şi ude. Depunerile umede sunt reprezentate de orice formă de precipitaţii care elimină acizii din atmosferă şi îi depozitează pe suprafaţa Pământului. Depunerile uscate de particule şi gaze rămân la nivelul solului în praf şi fum, în lipsa precipitaţiilor. Această formă de depunere este deosebit de periculoasă deoarece eventualele precipitaţii pot spăla în cele din urmă aceşti poluanţi, făcându-i să ajungă în râuri şi lacuri.
Aciditatea în sine este determinată de nivelul PH-ului picăturilor de apă. PH-ul reprezintă scara de măsură care cuantifică nivelul de acid din lichide. Scara PH-ului variază între 0 şi 14, PH-ul cel mai mic fiind cel mai acid; valoarea cea mai ridicată indică un mediu alcalin. Valoarea 7 e punctul neutru.
Apa de ploaie obişnuită este uşor acidă şi are un PH ce variază între 5,3 şi 6. Ploaia acidă se încadrează oriunde sub acest nivel.
În momentul de faţă, depunerile de acid sunt prezente în nordul Statelor Unite ale Americii, sud-estul Canadei şi o mare parte a Europei, inclusiv porţiuni mari din Suedia, Norvegia şi Germania. Mai mult decât atât, părţi din Asia de sud, Africa de Sud, Sri Lanka şi sudul Indiei sunt în pericol de a fi afectate de ploile acide în viitorul apropiat.
Chiar dacă acest fenomen a fost descoperit de prin anii 1800, ploile acide nu au intrat în atenţia plublicului decât prin anii 1960. Termenul de ploaie acidă a apărut în 1972.
Există mai multe efecte majore ale ploii acide asupra mediului înconjurător. Mediile acvatice sunt cele mai afectate de ploile acide deoarece precipitaţiile cad direct în ele. Atât depunerile uscate, cât şi cele ude sunt prezente în păduri, pe câmpuri, lacuri şi râuri. Aceste depuneri acide cauzează eliberarea aluminiului şi magneziului în solurile cleioase, contribuind la scăderea PH-ului în anumite zone. În situaţia în care PH-ul unui lac scade sub 4,8 plantele şi animalele riscă să moară. Se estimează că în jur de 50.000 de lacuri din Statele Unite ale Americii şi Canada au un nivel sunt limita normală. Câteva sute dintre acestea prezintă un nivel mult prea mic pentru a fi capabil să susţină viaţa.
În afara mediului acvatic, ploile acide au un impact semnificativ şi asupra pădurilor. Când ploaia cade peste copaci, îi face să-şi piardă frunzele, le deteriorează scoarţa şi le împiedică creşterea. Prin deteriorarea acestor părţi copacii devin vulnerabili la boli, fenomene meteo extreme şi insecte. De asemenea, faptul că terenurile sunt infiltrate de aceşti acizi duce la distrugerea nutrienţilor şi microorganismelor solului. Copacii de la altitudini mari sunt afectaţi de nori acidici.
Deteriorarea pădurilor este văzută pe întreg globul, dar cazurile cele mai avansate sunt în Europa de est. Estimările arată că în Germania şi Polonia jumătate din păduri sunt afectate, iar în Elveţia s-a ajuns la un procent de 30%.
Ploile acide şi depunerile acide au un impact negativ şi asupra arhitecturii şi artei, datorită capacităţii ridicate de a coroda anumite materiale. În momentul în care acidul atinge clădirile, acesta reacţionează cu mineralele din pietre iar uneori duce la dezintegrarea acestora. Depunerile acide pot coroda clădirile moderne, maşinile, căile ferate, avioanele şi podurile. Nimic nu scapă de efectele sale devastatoare.
Din cauza acestor probleme şi a efectelor dăunătoare pe care aerul poluat îl are asupra sănătăţii umane, s-au luat o serie de măsuri pentru reducerea emisiilor de sulf şi azot. Cele mai notabile sunt măsurile luate de unele guverne prin care se obligă producătorii de energie să cureţe coşurile de fum prin utilizarea de epuratoare ce captează agenţii poluanţi înainte ca ei să fie eliberaţi în atmosferă. De asemenea producătorilor de maşini le este impusă folosirea de catalizatoare pentru a reduce emisiile de noxe.
În plus, pe lângă aceste măsuri se caută şi surse alternative de energie, mai prietenoase cu mediul înconjurător. În acest sens unele state subvenţionează sau scutesc de taxe pe cei dispuşi să le folosească.
De asemenea, sunt începute şi finanţate programe ce au ca scop refacerea ecosistemelor din întreaga lume ce au fost şi sunt afectate de ploaia acidă.
