Revoluția Americană a fost prima revoluție modernă. Aceasta a marcat prima dată în istorie când un popor a luptat pentru independența sa în numele unor principii universale precum statul de drept, drepturile constituționale și suveranitatea poporului.

Pentru mai bine de un deceniu înainte de începerea revoluției în 1775, starea de tensiune dintre coloniști și conducerea britanică crescuse constant. Încercările guvernului britanic de a crește veniturile prin implementarea unor noi taxe s-au lovit de proteste vehemente din partea multor coloniști care erau foarte nemulțumiți de lipsa unei reprezentări în cadrul Parlamentului și care cereau aceleași drepturi ca ale cetățenilor britanici.

Rezistența colonială a dus la violențe în 1770, atunci când soldații britanici au deschis focul asupra unei mulțimi de coloniști nemulțumiți, fapt ce a dus la moartea a 5 persoane. Uciderea acelor bărbați a ajuns să fie cunoscută ca Masacrul din Boston. După ce în decembrie 1773 un grup de oameni din Boston s-a îmbrăcat precum indienii, a urcat în navele britanice și a aruncat 342 de cufere cu ceai în apele Atlanticului, indignat, Parlamentul britanic a adoptat o serie de măsuri dure pentru a reafirma autoritatea imperială în colonii.

Ca răspuns la măsurile britanice, un grup de delegați coloniali cu George Washington în frunte s-a întâlnit în Philadelphia în septembrie 1774, pentru a da glas nemulțumirilor coloniștilor americani împotriva coroanei britanice.

Primul Congres Continental nu a mers atât de departe încât să ceară independența față de coroana britanică, dar a ținut să denunțe taxarea fără reprezentare și menținerea armatei britanice pe teritoriul coloniilor fără acordul acestora și a emis o declarație a drepturilor cuvenite fiecărui cetățean, inclusiv dreptul la libertate, la viață, proprietate, adunare și dreptul la o judecata cu un juriu.

Congresul Continental a votat să se mai întâlnească o dată în luna mai a lui 1775 pentru a lua în considerare unele măsuri suplimentare, dar până atunci violențele deja izbucniseră. Pe 19 aprilie 1775, poliția locală s-a ciocnit cu soldații britanici din Lexington și Concord, din statul Massachusetts, marcând astfel primele focuri de armă trase în Războiul de Independență.

Când cel de-al doilea Congres Continental s-a adunat la Philadelphia, delegații, cărora li se alăturaseră Benjamin Franklin și Thomas Jefferson, au votat pentru a forma o armată continentală, ce urma să fie condusă de către George Washington.

Pe 17 iunie, în prima mare bătălie a revoluției, forțele coloniale au cauzat pierderi masive celor britanice. Chiar dacă în cele din urmă au pierdut, acest lucru nu s-a întâmplat înainte să insufle un val de speranță în cauza revoluționară. Pe parcursul toamnei și iernii, trupele lui Washington s-au chinuit să mențină armatele britanice în Boston iar în martie 1776, acestea au evacuat orașul, retrăgându-se în Canada pentru a pregăti o mare invazie a New York-ului.

Până în vară majoritatea coloniștilor sprijineau independența. Pe 4 iulie 1776, Congresul Continental vota pentru adoptarea „Declarației de Independență”, ce fusese ebalorată de o comisie ce îi includea pe Franklin și John Adams, dar care fusese scrisă în principal de Jefferson.

În aceeași lună, Marea Britanie trimisese o flotă mare și 34.000 de soldați în New York. Luna următoare, Washington este forțat să evacueze orașul. Coloniștii au mai câștigat câteva bătălii până în iarnă.

Anul următor trupele britanice au aplicat multe lovituri coloniștilor, aceștia pierzând și Philadelphia. Chiar și așa, pe celălalt front, coloniștii învinseseră forțele britanice în două bătălii de la Saratoga ce au determinat intrarea Franței în război deschis de partea americană.

În iunie 1778, britanicii au încercat să se retragă din Philadelphia către New York, dar au fost întâmpinați de armatele lui Washington. Bătălia s-a încheiat la egalitate, Washington păstrând terenul pe care avansase iar comandantul britanic, Henry Clinton, putând să-și mute armata la New York. În iulie, o flotă franceză ajunge la coasta Atlanticului, dar atacul împotriva britanicilor eșuează, intrându-se într-un impas.

Între 1779 și 1781, coloniștii suferă mai multe eșecuri, inclusiv dezertarea generalului Benedict Arnold și revolte grave în cadrul armatei continentale. În partea de sud, britanicii au cucerit Georgia și Charleston și au început o ofensivă împotriva americanilor.

Chiar și așa, forțele americane au reușit să împingă armatele britanice în peninsula Yorktown. Aici coloniștii erau susținuți de o armată franceză și de 36 de nave franceze ce împiedicau venirea întăririlor sau evacuarea, motiv pentru care britanicii s-au văzut nevoiți să se predea.

Chiar dacă mișcarea de independență americană a triumfat la Yorktown, victoria încă nu era definitivă. Forțe britanice rămăseseră staționate în Charleston iar o puternică armată încă se afla în New York.

Deși nici una din părți nu avea să mai ia măsuri decisive pentru următorii doi ani, plecarea trupelor din Charleston și Savannah de la sfârșitul lui 1782 a marcat sfârșitul conflictului.

Negociatori britanici și americani s-au întâlnit la Paris, unde în luna noiembrie au semnat termenii de pace preliminari. Pe 3 septembrie 1783, Marea Britanie a recunoscut oficial independența Statelor Unite ale Americii în Tratatul de la Paris. În aceeași perioadă, Marea Britanie a semnat separat tratate de pace cu Franța și Spania (ce intrase în război de partea americană în 1779), punând capăt celor 8 ani de revoluție.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ