Rezervaţia naturală Calcarele de la Ampoița este o arie protejată din judeţul Alba, fiind o rezervaţie botanică şi geologică. A fost declarată rezervaţie în anul 1969 şi aparţine de comuna Meteş.
Scopul principal al rezervaţiei este acela de a conserva diversitatea geologică şi geomorfologică din zonă. Accesul la rezervaţie se face de pe DN 74 care leagă Alba Iulia de Zlatna. Satul Ampoița, unde sunt amplasate calcarele, se află la 11 kilometri de Alba Iulia şi sunt vizibile de la o distanţă destul de mare. Până la stânci, se ajunge ori pe marcajul roşu ori pe o potecă ce trece prin curţile oamenilor.
Rezervaţia naturală Calcarele de la Ampoița este dispusă pe o suprafaţă de 10 hectare şi este amplasată pe versantul stâng al Pârâului Ampoița, în sudul Munţilor Trascăului. Rezervaţia este, de fapt, o zonă de pajişti pe care se află trei stânci sau klippe calcaroase. Acestea se întind pe o suprafaţă de 0,2 hectare şi se află la o altitudine între 310 şi 393 metri. Remarcabilă este vegetaţia saxicolă calcofilă ce s-a dezvoltat pe cele trei stânci.
Cele trei stânci din Rezervaţia naturală Calcarele de la Ampoița s-au desprins dintr-o faleză calcaroasă, alunecând pe taluzul continental. S-au dezvoltat pe formaţiuni de fliş, iar poziţia lor confirmă caracterul alohton.
Au fost numite şi olistolite, pentru că specialiştii le consideră dovezi ale unor momente apărute înainte de evenimentele tectonice. Cea care le-a detaşat în relief a fost eroziunea selectivă. Cel mai mare bloc de calcar are o înălţime de 44 de metri şi un diametru de 200 de metri, cel de-al doilea are o înălţime de 25 de metri, iar cel de-al treilea de 15 metri.
Pe lângă om, cel mai puternic duşman al celor trei stânci de la Rezervaţia naturală Calcarele de la Ampoița este regimul termic. Temperaturile şi precipitaţiile anuale le distrug în timp, deoarece are loc un proces de dezagregare.
Omul poate fi oprit mai uşor, aşa că este interzisă orice fel de activitate care ar putea afecta rezervaţia – printre puţinele activităţi care pot fi desfăşurate aici, se numără cea educativă.
Rezervaţia naturală Calcarele de la Ampoița are un etaj de păduri de gorun şi în jur de 50 de specii de plante vasculare, specifice stâncăriilor, cum ar fi mărgica, păiuşul sau merluța. Alte plante prezente aici sunt Allium flavum şi asociaţii de Festuca cinerea ssp. pallens.
Rezervația este, de asemenea, un loc de importanță botanică, adăpostind specii de plante care au reușit să supraviețuiască în condiții de sol calcaros, unele dintre acestea fiind specii rare sau endemice. Diversitatea floristică atrage atât cercetători cât și amatori de botanică, fiind un loc ideal pentru studiu și observație.
Un aspect fascinant al rezervației este modul în care comunitatea locală și autoritățile s-au implicat în conservarea și protejarea acestui habitat. Eforturile susținute au dus la păstrarea acestui peisaj natural, permițând generațiilor viitoare să învețe și să se bucure de frumusețea și complexitatea sa.
