Roverul Perseverance a amartizat, altfel spus, a ajuns pe suprafaţa planetei Marte, în urmă cu o zi, joi 18 februarie 2021, ora 20:55 GMT, fiind una dintre cele mai spectaculoase misiuni spaţiale coordonate de NASA.
“Amartizare confirmată! Perseverance este în siguranță pe suprafața lui Marte!”, a exclamat, la ora programată, Swati Mohan, responsabil cu controlul operațiunilor la Jet Propulsion Laboratory, din Pasadena, California (Statele Unite), în aplauzele şi entuziasmul specialiştilor NASA, când Roverul Perseverance a ajuns cu bine la poalele craterului Jezero, într-o regiune unde se presupune că a existat cândva, cu miliarde de ani în urmă, un lac sau o deltă.
Roverul a fost conceput ca, în timpul coborârii pe Marte, să se ghideze singur, pentru a găsi cel mai potrivit loc de amartizare, astfel încât să evite eventualele roci pe care hărţile întocmite anterior nu le-ar fi înregistrat si să facă faţa vreunui curent atmosferic care l-ar fi putut deplasa cu câţiva kilometri spre dreapta sau spre stânga. Această capacitate de autoghidare este una dintre cele mai spectaculoase realizări din istoria zborurilor spaţiale robotizate.
Pe Pământ totul a putut fi văzut cu un delay de 11 minute şi 20 de secunde, timp în care undele radio străbat distanţa Marte – Terra, ceea ce înseamnă că atunci când imaginea a ajuns la Centrul de control NASA, al operaţiunilor, amartizarea se produsese deja.
Roverul Perseverance – cel mai avansat laborator de astrobiologie trimis pe o altă planetă
Înainte de a atinge solul planetei Marte, Roverul robot Perseverance a străbătut 472 milioane de kilometri, până a străpuns atmosfera Planetei Roşii, cu o viteză de 19 000 kilometri/ oră. Locul de amartizare se află în emisfera nordică a planetei, nu departe de ecuatorul ei. Prima imagine transmisă de robot, după touchdown, a fost una alb-negru, în care se poate vedea umbra roverului peste stâncile din jur.
Aceasta amartizare a fost, până la acest moment, partea cea mai dificilă a misiunii pe care specialiştii NASA au pregătit-o vreme de doi ani şi în care au investit 2,7 miliarde de dolari. Roverul Perseverance, poreclit “Percy”, este un robot mobil, conceput să exploreze craterul Jezero, pe locul căruia, în urmă cu 3,6 miliarde de ani, când miezul planetei era încă fierbinte, s-ar fi aflat un lac permanent, si unde se păstrează urmele mai multor delte argiloase.
Perseverance a amartizat în imediata vecinătate a uneia dintre delte şi, în timpul explorării, va traversa o parte din această zonă, îndreptându-se spre ceea ce ar putea fi ţărmurile unui lac antic, care a umplut, la un anumit moment, craterul. Va urca apoi pe marginile craterului, până la o înălţime de 600 de metri, înainte de a traversa câmpiile din jur. În aproximativ doi ani tereştri, Perseverance va finaliza aproximativ jumătate din traseul pe care îl are de străbătut.
Roverul Perseverance a fost realizat ca cel mai avansat laborator de astrobiologie trimis pe o altă planetă. Este dotat, printre altele, cu 19 camere video, microfoane, spectometre şi alte şapte instrumente ştiinţifice de ultima generaţie, cum ar fi o staţie meteo, un radar destinat sondării straturilor de suprafaţă ale solului, la care se adaugă un mini-elicopter experimental – “Ingenuity” – care va încerca primul zbor cu motor pe o altă planetă.
Principalele obiective ale misiunii Perseverance
Obiectivul principal al acestei misiuni spaţiale este de a găsi urme ale unor posibile forme de viaţă pe Marte, aceasta nefiind prima tentativă, dar este, cu siguranţă, cea mai performantă. În acest sens, robotul va colecta în jur de 40 de mostre de sol şi roci, pe zone dinainte fixate şi care vor fi depozitate după proceduri bine stabilite.
Mostrele vor fi aduse pe Terra de o viitoare misiune, analizată în prezent, în comun, de NASA şi de Agenţia Spaţială Europeană. Conform proiectului elaborat de cele două agenţii, aducerea pe Pământ a probelor este programată pentru alte două misiuni, în 2026 şi 2031 (a doua cu echipaj uman), sub rezerva punerii la punct a finanţării acestora. Roverul Perseverance a fost construit după modelul robotului “Curiosity”, lansat în noiembrie 2011, pentru a explora alt crater – Gale – de pe Marte, şi are o greutate de circa o tonă.
O altă misiune remarcabilă a Roverului Perseverance este de a transforma o anume cantitate de dioxid de carbon în oxigen, cu ajutorul unor echipamente speciale, punându-se astfel bazele unei viitoare tehnologii, care să fie aplicată pe Planeta Rosie, când oamenii vor ajunge acolo, adică atunci când, spun cercetătorii, Terra va fi locul unei catastrofe care o va face de nelocuit.
Chiar şi la momentul actual, susţin unii specialisti, nu tehnologia lipseşte, pentru ca omul să se mute pe Marte, impedimentul fiind costurile enorme ale unor misiuni cu oameni la bord, altele cu provizii, drumuri de întoarcere etc.
Roverul Perseverance şi “Ingenuity”, primul elicopter care va zbura pe o altă planetă
Una dintre cele mai spectaculoase misiuni Perseverance este aceea de a face să zboare, pentru prima dată, în istoria cercetării spaţiului, un mini-elicopter, numit “Ingeniosity” (Ingeniozitate) – o adevărată “demonstraţie de tehnologie” – după cum subliniau chiar reprezentanţii NASA, avându-se în vedere că atmosfera marţiană este extrem de rarefiată, cât 1% din densitatea celei de pe Terra.
“Ingeniosity”, montat sub Roverul Perseverance, pe timpul zborului, şi lăsat pe suprafaţa lui Marte, la amartizare, arată ca o mică dronă, are o greutate de 1,8 kilograme, are forma unei cutii, cu patru palete din fibră de carbon, instalate pe două rotoare. Este cu celule solare, pentru baterii, cu camere video, calculatoare şi senzori de navigare. Pentru a se ridica în atmosferă, palele mini-elicopterului trebuie să se rotească de cinci ori mai repede decât ar fi necesar pe Pământ, adică având circa 2 400 de rotaţii pe minut.
Mini-elicopterul este programat pentru cinci zboruri, de câte un minut şi jumătate, la o înălţime de 3-5 metri şi până la 50 de metri distanţă (şi înapoi). “Ingeniosity”, a cărui activitate va fi analizată după prima lună a misiunii, dacă va răspunde aşa cum a fost proiectat, va deschide drum pentru alte cercetări care să permită transportul unor încărcături uşoare, pentru alte misiuni sau pentru vremea când omul va ajunge pe Marte.
Şapte luni de călătorie, şapte minute de stres extrem şi o victorie uriaşă
După şapte luni de zbor, amartizarea Roverului Perseverance, care a decolat din Cape Canaveral, vara trecută, a fost o victorie uriaşă a oamenilor de ştiinţă, care au trăit cele şapte minute în care robotul s-a aşezat pe suprafaţa lui Marte într-o tensiune maximă (“cele şapte minute de teroare”, cum spuneau cei de la NASA), tensiune eliberată în chiotele de bucurie care s-au auzit la Centrul de control când au fost primite primele imagini.
Perioada optimă pentru a se trimite navete cosmice de pe Pământ pe Marte este când cele două planete se află cel mai aproape, adică la un interval de 26 de luni. Atunci, între Terra şi Marte distanţa este de 80 – 90 milioane de kilometri şi poate fi parcursă în circa şapte luni, dacă nava cosmică se deplasează cu viteza de 11,2 kilometri/ secundă, viteză necesară pentru a se putea părăsi gravitaţia Pământului. “Este ca o pasă la fotbal”, spunea James O’Donoghue, planetolog la Agenția Spațială, “trebuie să țintești unde va fi coechipierul câteva secunde mai târziu”.
Acesta este motivul pentru care Roverul Perseverance a fost lansat în iulie 2020. În aceeaşi perioadă, s-au mai lansat încă două navete spaţiale – una a Emiratelor Arabe Unite, care s-a înscris deja pe orbita lui Marte şi va rămâne pe orbită, pentru a studia în detaliu atmosfera planetei – şi alta a Chinei (Tianwen-1), care va amartiza, ca şi Roverul Perseverance, fiind pentru prima dată când un alt stat, în afară de SUA, va reuşi acest lucru.
Ne vom muta pe Marte?
Marte, a patra planetă a sistemului nostru solar, care face o rotaţie completă în jurul Soarelui în 687 de zile pământeşti, unde ziua are, ca şi pe Terra, 24 de ore şi care, în urmă cu miliarde de ani ar fi semănat cu Pământul nostru, a suscitat interesul oamenilor de ştiinţă încă de la începutul Erei Spaţiale. Explorarea acestei planete a fost un obiectiv major atât pentru SUA, cât şi pentru Rusia, iar, mai nou, şi pentru alte state.
Din 2014 şi până astăzi, s-au înregistrat peste 40 de misiuni pe Planeta Rosie. Când Roverul “Curiosity”, care a precedat misiunea Perseverance, a făcut publice fotografii de pe Marte, unele arătând forme ciudate, care semănau cu nişte reptile împietrite, imaginaţia internauţilor nu a mai avut limite, le-au interpretat în fel şi chip.
Atât de mare este interesul pentru această planetă încât, probabil, nu peste mult timp, se va pune la punct primul program de colonizare a planetei Marte. Deocamdată, roboţii rămân pe Marte definitiv, odată ce munca lor s-a încheiat, dar informaţiile pe care aceştia le trimit sunt esenţiale pentru ca oamenii de ştiinţă să înţeleagă toate marile necunoscute despre felul în care organismul uman ar putea reacţiona la o atmosferă ca cea de pe Marte.
Elon Musk, celebrul fizician, inginer, inventator, director executiv al “Tesla”, director fondator al SpaceX, companie privată care produce vehicule pentru transport în spaţiul cosmic, pe locul 1 în topul celor mai bogate persoane din lume, crede că, în câţiva ani, va putea să zboare spre Marte cu o rachetă a companiei sale şi că va construi acolo o bază – „Știu exact ce trebuie să fac. Plănuiesc să mă mut acolo”, spunea el la un show televizat. Pentru amatori, un bilet ar putea costa câteva sute de mii de dolari.
