Sabia lui Damocles (sau Damocle, în greacă Damokles) este o expresie celebră, născută dintr-o anecdotă consemnată în “Istoriile” (astăzi pierdute) ale grecului Timaeus din Tauromenion (secolul III i.Hr.), de unde a preluat-o şi consemnat-o, în scrierea “Biblioteca istorică”, grecul Diodorus din Sicilia, acesta inspirându-l şi pe filosoful şi oratorul roman Cicero. Din aceste scrieri ale antichităţii, expresia Sabia lui Damocles a intrat în cultura populară, astăzi fiind încă vie in diverse contexte de comunicare.

Sabia lui Damocles

Sabia lui Damocles, la modul general, se referă la un pericol permanent sau la riscurile iminente ale unor situaţii limită. În anecdota din care s-a născut această expresie, Damocles era un slujitor al unui tiran vestit al Siracuzei (oraş din estul Siciliei), Dionisos al II-lea. Acest tiran trăia într-un castel imens, intărit cu şanţuri de apărare, păzit permanent de gardienii săi şi înconjurat de supuşi linguşitori. Printre aceşti supuşi se afla şi Damocles, orfevrier vestit, care nu contenea să-şi laude stăpânul pentru şansa de a fi “tiranul Siracuzei” si de a se bucura de atâtea privilegii.

Agasat de laudele insistente ale lui Damocles şi pentru a-i arăta că puterea presupune şi o altă faţetă, tiranul Dionisos al II-lea i-a propus slujitorului său, la un ospăţ, să-i ia locul pentru o zi, poruncind, în acelaşi timp, să i se acorde lui Damocles toate onorurile. Când slujitorul său se bucura mai mult pentru favoarea ce-i fusese acordată, Dionisos îi cere lui Damocles, care era aşezat pe tronul tiranului, să privească în sus. Atunci a văzut cu spaimă cum deasupra capului său atârna o sabie imensă, prinsă cu un fir de păr din coada unui cal. Înspăimântat, Damocles îi cere lui Dionisos, tiranul, să-l elibereze din această experienţă, rolul de stăpân nemaipărându-i-se nici pe departe “norocos”.

Citește și:  A face alişveriş, a face/a avea o daraveră - sensul şi originea expresiilor
Sabia lui Damocles, sensul si originea expresiei

Peste mai bine de două secole, Cicero, în cartea sa filosofică, Tusculanae Disputationes, se foloseşte de această anecdotă cu Sabia lui Damocles, pentru a-şi susţine ideea că adevărata fericire nu se poate baza decât pe virtute. Ideea este prezentă într-o interogaţie retorică vestită: “Nu a arătat oare Dionisos că o persoană care trăieşte cu teamă nu poate fi fericită?”.

Poetul latin, Horaţiu, la rândul său, în Ode, face referire la Sabia lui Damocles, pentru a elogia, prin contrast, viaţa simplă, nepervertită de putere şi fast.

Începând cu secolul al XIX-lea, expresia Sabia lui Damocles a fost tot mai des citată, în diverse contexte, nu numai pentru cazul celor care deţin puterea, ci şi pentru a descrie o situaţie riscantă, pentru a sugera existenţa unui pericol care s-ar putea manifesta în orice moment sau pentru împrejurările în care o decizie poate avea urmări dramatice.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.