Familiile salamandrelor sunt foarte raspandite si cuprind diverse forme cu diferite feluri de viata. Tuturor le sunt comuni dintii palatini (dispusi in randuri longitudinale), precum si fecundarea.
Salamandrele și tritonii sunt două dintre cele mai interesante specii de amfibieni, fiind remarcabile prin adaptările lor biologice și comportamentale. Aceste animale cu corp negru, uneori împodobit cu dungi sau pete colorate, trăiesc atât în apă cât și pe uscat, preferând mediile umede și umbroase. Pe lângă capacitatea lor impresionantă de regenerare a membrelor, salamandrele și tritonii sunt cunoscuți pentru pielea lor netedă și pentru modul lor unic de reproducere.
Din aceste familii fac parte ,,broastele cu coada”, adica salamandrele si tritonii propriu-zisi. Caracteristic pentru tritoni este forma lor zvelta de soparla, iar pentru salamandre, corpul mai masiv, cu membre puternice, care salta corpul de la sol (cand animalul se deplaseaza). La aceste animale, ochii cu pleoape functioneaza bine. In mod normal, membrele anterioare au cate patru degete, iar cele posterioare cate cinci degete. Mai cunoscute sunt salamandrele de uscat si tritonii (sau salamandrele de apa).
Caracteristicile generale ale salamandrelor și tritonilor
Salamandrele au coada cilindrica, fara creasta cutanata. Corpul si coada au santuri inelare. Salamandra maculoasa sau guster (care apare la noi) este de culoare neagra, patata nesimetric cu galben, cu pielea intinsa si lucioasa, denumita si ,,solomazdra focului” sau ,,piticul de ploaie”.
In Europa este reprezentata de 10 subspecii, dintre care doua se gasesc in Germania: salamandra dungata si salamandra patata. Traieste mai rar la campie, prefera regiuni impadurite de deal sau de munte, de inaltime medie. In timpul zilei, alege locurile umede, iese dupa ploile calde de vara, miscandu-se lent pentru a prinde melci fara cochilie si rame. Nu suporta locurile uscate si razele soarelui. Animalul se apara de dusmani, prin eliminarea unei secretii albe, puternic iritante, din niste glande si porii de pe spate.
Deosebit de interesanta este inmultirea la salamandra: femela depune (in paraie reci, de obicei primavara, dupa 9-10 luni de gestatie), 10 – 40 de larve inconjurate de un invelis numit corion. Acestea au cate patru labe si branhii externe, ies din invelis repede si, dupa o scurta perioada de inactivitate, incep a inota.
Habitatele preferate și modul de viață
Salamandra alpina, ceva mai mica si fara pete, se gaseste rar sub 600 m altiudine, in Alpi urca pana la 3000 m altitudine. Este mai putin pretentioasa in ce priveste umiditatea (ca salamandra patata) si nu cauta apa, atunci cand aduce pe lume puii sai complet dezvoltati. Gestatia dureaza 18-36 de luni. Puii se nasc numai cate doi deodata, deoarece in fiecare oviduct se dezvolta numai un singur ou, celelalte oua servind doar ca vitelus hranitor. In ciuda numarului redus de urmasi, salamandra alpina poate supravietui, deoarece are putini dusmani. Aceste insusiri i-au inlesnit popularitatea in regiunile alpine.
La salamandrele din Asia de Vest, masculii au o umflatura lunga in regiunea cozii, uneori de culoare galbena. La salamandra-caucaziana, corpul este alungit, de culoare neagra-portocalie. Este un animal foarte mobil, care isi sacrifica coada lunga, in cazul in care aceasta este prinsa intr-un obstacol sau apucata de un animal.
Salamandrele cu ochelari si pielea aspra (genul Salamandrina) au patru degete la membrele posterioare, in jurul ochilor, au un desen galben-roscat asemanator unor ochelari. Animalul este mic de 10 cm, si traieste in regiunile deluroase ale coastei Marii Mediterane, din partea de centrala si de nord a Italiei.
Salamandra din Spania de nord-vest si din Portugalia, denumita si salamandra cu dungi aurii, a carei piele luceste metalic, are o limba mare, ovala.
Tritonii (salamandrele de apa) sunt bine adaptati pentru inot. Corpul este alungit, coada comprimata lateral pentru vaslit, avand o creasta tegumentara pe spate, care la masculii diferitor specii este deosebit de dezvoltata in perioada imperecherii. Putine specii au coada rotunda si groasa. In general, aceste specii au un aspect inelat.
Tritonii au pielea neteda, sunt foarte sensibili fata de factorii chimici, nu sunt sensibili la factorii mecanici (multe leziuni se vindeca prin regenerare). Cei mai mari sunt: tritonul cu creasta si tritonul de helesteu, care au cca. 15 cm lungime si sunt raspanditi in Europa.
In tara noastra (de-a lungul Dunarii), este o forma deosebita a acestei specii – tritoni cu creasta – au corpul zvelt si cu abdomenul colorat in rosu. Prefera zonele de ses, in lacuri, baltoace si santuri langa baltile cu stuf. Se intalnesc in Delta Dunarii, intra inca din februarie in apa si la sfarsitul lunii iunie parasesc apa. Traiesc apoi pe uscat, in gramezile de stuf sau in malul noroios, la marginea baltilor.
Cel mai frumos desen il prezinta tritonul mic de munte sau alpin, de talie mica, la care creasta masculului ramane joasa si nezimtata, coloritul alb-galbui al crestei este (in perioada imperecherii) vargat cu benzi negre, verticale, si cu triunghiuri de culoare inchisa. Coloritul cenusiu al spatelui bate in albastru, iar pe laterale are o dunga albastra-azur. Este raspandita in Belgia, Germania, Italia, Grecia.
Sunt si specii de tritoni cu colorit viu si desene variabile: tritonul-marmorat din Europa, triton-panglica din Asia-Mica, tritonul-de-apa din Peninsula Iberica, si tritonul-de-apa sud italian.
Speciile americane sunt: tritonul-mare de apa din California, si alte specii cu pielea aspra sau de culoare verde si talie mica. Tritonul abdomen-de-foc care traieste in Japonia si China, este specific pentru acvariu.
Tritonul de mare cu coaste traieste in Spania, este un animal cu un rand de ridicaturi cornoase de-a lungul ambelor parti ale corpului si a scheletului, prin care strabat uneori varfurile coastelor.
Familia tritonilor in forma de peste cuprinde specii mari care traiesc permanent in apa, respira in acelasi timp prin plamani si bronhii interne.
In SUA (partea de sud-est) este intalnit tritonul-anquila, care este un animal fara pleoape, are corpul asemanator unui tipar, si traieste in mlastini.
Familia salamandrelor fara plamani (Plethodontidae) este raspandita in America de Nord. La aceste specii, respiratia se face prin cavitatea bucala si prin piele. Cele mai vechi specii sunt: salamandrele rosii, salamandrele de culoare deschisa a pesterilor din Missouri (care sunt amfibieni orb). Absenta pigmentatiei si a vazului caracterizeaza si pe tritonul-fantanilor, care are membrele lungi si extrem de subtiri.
Cea mai raspandita salamandra americana este salamandra de parau, de culoare cafenie, femela isi poarta ouale infasurate in jurul corpului.
Sunt cunoscute si alte specii: salamandra-de-Oregon, salamandra terestra cenusie cu coada lunga, salamandra-argintie. Salamandrele californiene sunt lungi si au numai patru degete la membrele posterioare. In Europa, in grote si vizuini, este intalnita o specie de salamandra-cenusie a grotelor, aceasta are limba cu miscari rapide spre inainte si membrane interdigitale la membre.
Regenerarea la salamandre și tritoni: o abilitate uimitoare
Una dintre cele mai fascinante trăsături ale salamandrelor și tritonilor este capacitatea lor de regenerare. Acești amfibieni pot regenera membre pierdute, coada, ba chiar și părți ale organelor interne sau ale ochilor. Regenerarea are loc printr-un proces complex de proliferare celulară, ceea ce le conferă o longevitate sporită și o abilitate de a se recupera rapid după răni grave. Această abilitate unică este studiată intens în medicină, cercetătorii încercând să înțeleagă cum ar putea fi aplicată pentru regenerarea țesuturilor la oameni.
