Satul Poienile Izei, aflat în comuna cu acelaşi nume din judeţul Maramureş, este considerat unul dintre cele mai frumoase locuri din această zonă a ţării. Se găseşte în centrul Maramureşului istoric, într-o zonă cu adevărat pitorească.

Satul Poienile Izei a aparţinut unui voievod pe nume Ioan, iar prima sa atestare documentară datează din anul 1430. Nu a fost cunoscută dintotdeauna sub acest nume. Printre denumirile sale cele mai populare, s-au numărat Poienile lui Ilieș, Poienile Glodului şi Poienile Sieului. Denumirea de Poienile lui Ilieș, care a fost şi prima, provine de la faptul că Ilieș era numele de familie al primilor locuitori, alături de Petreuș. De altfel, cele două nume de familie se regăsesc şi astăzi în comună. Legenda spune că aceşti oameni au ajuns aici după ce au fugit din calea unor cotropitori, găsind un loc perfect pentru refugiu în această zonă.

Cel mai important obiectiv turistic din Poienile Izei este biserica din lemn, care a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Este una dintre cele mai vechi lăcaşuri religioase din lemn din toată zona Maramureşului – a fost construită în anul 1632, fiind închinată Sfintei Parascheva. Este o biserică ce nu impresionează prin dimensiuni, ele fiind chiar micuţe: naosul este lat de cinci metri.

Cu toate acestea, biserica de lemn din Poienile Izei iese în evidenţă prin pictură. Aceasta a fost executată în anul 1794, după foarte mult timp de la ridicarea ei. Cel care a semnat pictura a fost Gheorghe din Dragomireşti, însă alţii sunt de părere că Radu Munteanu este cel care a pictat lăcaşul religios. Însă el a semnat doar imaginile din absida altarului.

De departe, cea mai impresionantă parte a picturii din biserica este scena Judecăţii de Apoi, desfăşurată în vestul şi nordul pronaosului. Foarte interesant este modul de adaptare: păcătoşii sunt mâncaţi de un diavol care zâmbeşte, mincinosul e spânzurat de limbă, femeia care a înşelat e violată de diavoli, iar cea care a avortat e obligată să îşi mănânce copilul. Reprezentările sunt destul de şocante, însă nu poate fi trecută cu vederea frumuseţea lor.

Poienile Izei este un sat destul de izolat şi tocmai acesta este farmecul lui principal. Se află la aproximativ 50 de kilometri de Sighetu Marmaţiei, iar cei care vor să ajungă la el trebuie să meargă pe DJ 186 şi să treacă prin comunele Vadu Izei, Bârsana şi apoi Rozavlea. Odată ajunşi în sat, turiştii au impresia că au nimerit într-un basm frumos unde totul este cuprins de linişte şi unde îţi poţi încărca bateriile pentru mult timp.

Faptul că Poienile Izei este un sat mai izolat a făcut ca tradiţiile să nu fie perturbate de civilizaţia modernă. Nu este de mirare că mulţi români, dar chiar şi străini, aleg să-şi petreacă sărbătorile de iarnă aici, într-un decor de vis. Oamenii păstrează cu sfinţenie toate tradiţiile pe care le transmit din generaţie în generaţie, îmbracă porturile populare şi aleg să facă meserii pe care le-au făcut şi strămoşii lor. Natura contribuie şi ea la acest peisaj, satul fiind încadrat de o mulţime de brazi. Astfel, cei care ajung în această zonă vor rămâne cu adevărat impresionaţi şi vor dori să revină cât de des vor putea.

satul-poienile-izei.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ