Sistemul osos oferă corpului cadrul său de bază, dându-i structură, protecție și posibilitatea de mișcare. Cele 206 de oase din corpul uman produc și celule sanguine, înmagazinează minerale importante și eliberează hormonii necesari vieții.

Acest cadru este format din oase și cartilaj. De asemenea, există și benzi de țesut conjunctiv (ligamentele și tendoanele) ce se află într-o relație strânsă cu anumite părți ale scheletului.

Scheletul uman este împărțit într-o modalitate funcțională într-un schelet axial, care susține axa corpului principal și un schelet apendicular, care sprijină brațele și picioarele.

Cele 80 de oase ale scheletului axial formează axa verticală a corpului. Acestea includ oasele craniului, coloanei vertebrale, coastele și sternul. Din cele 28 de oase ale craniului, 8 formează o cutie în care se găsește creierul iar restul sunt oasele feței, ale urechii mijlocii și ale osului hioid, care este suspendat în partea din spate a maxilarului prin intermediul mușchilor și unui ligament și care susține baza limbii. Craniul este atașat în partea de sus a coloanei vertebrale.

Coloana vertebrală este formată din 24 de vertebre, stivuite una peste cealaltă pentru a putea oferi o coloană flexibilă și oferă protecție măduvei spinării. Înainte de adolescență coloana vertebrală este formată din 33 de vertebre, deoarece cele 5 oase ale sacrumului și cele 4 ale coccisului nu sunt încă sudate. Vertebrele coloanei sunt împărțite în 3 categorii, vertebrele cervicale, vertebrele toracice și cele lombare, terminându-se cu osul sacral și coccisul.

Vertebrele cervicale sunt cele mai subțiri și delicate vertebre ale coloanei vertebrale, dar sunt foarte flexibile, putând oferi o foarte mare mobilitate gâtului. Vertebrele toracice sunt mai mari și mai puternice decât cele cervicale, dar mai puțin flexibile datorită prezenței coastelor. Vertebrele lombare sunt cele mai mari și mai puternice vertebre, toată greutatea superioară a corpului fiind suportată de acestea.

Arcuindu-se înainte de la vertebre există 12 perechi de coaste, dintre care majoritatea sunt unite în partea din față a sternului, formând o cutie de protecție pentru inimă și plămâni.

Scheletul apendicular este format din 126 de oase și include scheletul centurilor și scheletul membrelor. Membrul superior este atașat de centura scapulară iar membrul inferior de centura pelviană. Scheletul centurii scapulare constă în omoplat și claviculă. Scheletul membrului superior este constituit din braț, antebraț și mână. Umerii și membrele superioare sunt alcătuite din 64 de oase. Scheletul apendicular este unit de scheletul axial la cele două centuri.

Centura pelviană este formată din două oase ale șoldului. Există 30 de oase în fiecare membru inferior, un femur, o rotulă, tibie, peroneu, 7 tarsiene, 5 metatarsiene și 14 falange (două în degetul mare și câte 3 pentru fiecare deget rămas).

Scheletul joacă un rol crucial în mișcare prin asigurarea unui cadru puternic, stabil dar mobil, pe care mușchii pot acționa. În esență, acesta este format dintr-o serie de pârghii interne, independent mobile, pe care mușchii le pot folosi pentru a putea mișca diferite părți ale corpului.

În același timp, sprijină și protejează organele interne ale corpului, în special creierul și măduva spinării, care sunt închise în craniu și în interiorul coloanei vertebrale, dar și inima și plămânii, care sunt protejate de coaste. Coastele fac posibilă respirația prin faptul că sprijină cavitatea toracină astfel încât plămânii nu sunt comprimați.

Cu toate acestea, scheletul nu este un cadru inert. El este un organ activ care produce celule sanguine (cele ce se formează în măduva osoasă) și acționează ca un rezervor de minerale precum calciul, care pot fi luate de alte părți ale corpului în caz de nevoie. Spre deosebire de organe, oasele sunt robuste și puternice, dar au propriul lor sânge, vase limfatice și nervi.

În interiorul oaselor există două tipuri de țesuturi. Pe de o parte avem osul compact, acel țesut dur și dens care constituie stratul exterior al majorității oaselor și arborele principal al oaselor lungi, cum ar fi cele la nivelul brațelor și picioarelor. Nervii și vasele de sânge trăiesc în acest țesut. Pe de cealaltă parte avem osul spongios, acel țesut ce este alcătuit din plăci mici umplute cu măduvă osoasă roșie. Acesta se găsește la capetele oaselor lungi, cum ar fi capul femurului și în centrul altor oase.

Măduva osoasă roșie formează mare parte din celulele sanguine ale organismului și ajută la distrugerea celulelor sanguine vechi. Un alt tip de măduvă, măduva osoasă galbenă, se află în cavitățile centrale ale oaselor lungi. Ea este realizată în mare parte din grăsime. Cu toate acestea, în cazul în care organismul suferă mari pierderi de sânge, acesta poate transforma măduva galbenă în roșie, pentru a putea produce mai multe celule sanguine.

Există doar câteva diferențe minore între scheletul feminin și cel masculin. În general, oasele bărbaților tind să fie mai mari și mai grele decât aceleași oase ale unei femei. Cavitatea pelviană a femeilor este mai largă decât cea a bărbaților, pentru a facilita nașterea.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ