Constantinopolul, azi cunoscut sub numele de Istanbul, centru economic și port al Turciei, era așezat pe malurile Mării Marmara, având de o parte Marea Neagră și de cealaltă Marea Egee. Totuși, orașul nu avea acces direct la nici un strop de apă potabil în timpul Imperiului Roman de Răsărit.
Lipsa apei era un punct vulnerabil al orașului, oamenii putând muri de sete pe timpul verii.
Printre împărații cei mai importanți care au construit un sistem pentru aprovizionarea cu apă a întregului oraș se numără împăratul Valens și Iustinian I.
Împăratul Valens rămâne cunoscut în istorie, în special pentru construirea celui mai lung apeduct roman din Constantinopol.
Împăratul „Caesar Flavius Iulius Valens Augustus” s-a născut în anul 328, în provincia romană Panonia. A fost numit de fratele său Valentinian I co-împărat, cu rol să guverneze partea orientală a imperiului. Din punct de vedere militar, Valens a luptat împotriva uzurpatorului Procop, în 365, apoi a vizigoților și ostrogoților în nenumărate rânduri. Bătălia de la Adrianopol împotriva vizigoților se va finaliza cu moartea lui, în anul 378.
Atât împăratul Constantin cel Mare, cât și Constantin al II-lea au căutat să aprovizioneze Constantinopolul cu apă. Apa adusă nu făcea însă față creșterii populației orașului, mai ales pe timp de vară. Valens, împăratul Imperiului Roman de Răsărit din 364 – 378 D.H. avea să construiască și să finalizeze cel mai lung apeduct al Constantinopolului.
Apeductul construit de Valens a fost funcțional pe parcursul stăpânirii romane și pe parcursul stăpânirii otomane. Acest ansamblu de construcții și instalații era lung de 1000 de metri și înalt de aproximativ 27 de metri. Mai întâi s-au construit coloanele din piatră, apoi arcurile din cărămidă, apa fiind transportată în partea superioară a arcadelor; acolo unde era nevoie, de-a lungul sistemului de aprovizionare cu apă al orașului s-au construit tuneluri pe sub pământ și canale deasupra.
Azi, acest ansamblu a rămas păstrat aproape integral. Apeductul din cartierul de azi Fatih se întinde pe o distanță de 971 metri lungime, denivelările solului fiind cauza deteriorării lui.
Între secolele IV – VI romanii construiesc 60 de poduri – apeduct, un sistem care se va întinde pe o distanță de 650 km. Pentru că simpla transportare a apei nu era suficientă, împăratul Iustinian I va construi și un rezervor de apă imens numit Basilica cisternă.
Împăratul Iustinian I a domnit între anii 527 – 565, fiind un împărat cunoscut pentru revolta de la Nika, Catedrala Sofia, dar și pentru importantul rezervor de apă, necesar stocării. Apa va fi ținută într-un loc subteran, realizat între văile dealurilor. Numit și Palatul scufundat, cisterna are 336 de coloane de marmură, realizate cu precădere în stil ionic și corintic și mai puțin doric. Coloanele sunt înalte de 9 metri și dispuse pe o distanță de 140 metri lungime și 70 metri lățime. Apa venea din Centrul de distribuție al apei Egrikapi, din pădurea Belgrad, Turcia. Rezervorul era înconjurat de un mortar rezistent la apă și avea o capacitate de stocare de 100 mii tone, fapt care a anulat problema apei pe timp de vară. Construirea rezervorului între coline a rezultat prin producerea unui teren drept la suprafață, favorabil clădirilor.
Aprovizionarea cu apă a orașului Constantinopol avea să îl transforme într-un oraș mai sigur și mai prosper. Azi, aceste construcții uimitoare din punct de vedere al ingineriei romane sunt obiective turistice ale Istanbulului.
