Sistemul de evaluare a cetăţenilor în China sau “Sistemul de credit social” (SCS), un fel de “permis de bună purtare” vs. “lista neagră”, este un proiect care a început să se contureze în 2014, a debutat, prin măsuri concrete, în 2018, şi pe care guvernul acestei ţări vrea să-l implementeze până în 2020, pentru cei peste 1,3 miliarde cetăţeni chinezi, dar şi pentru companiile de pe piaţa chineză.
Ceea ce părea să fie o idee de science-fiction sau o distopie (contrariul utopiei, o lume care tinde spre anihilarea esenţei umane şi spre supunere), în maniera cărţii lui Aldous Huxley, “Minunata lume nouă”, în care societatea aparent “perfectă” a viitorului este cea în care toate categoriile sociale, în care toţi indivizii, cu acţiunile, sentimentele şi dorinţele lor, să fie controlate in totalitate, este o realitate prezentă, verificabilă, palpabilă, în care sunt implicaţi politicieni, autorităţi, grupuri financiare, specialişti IT si un popor intreg.
Detaliile despre ceea ce se doreşte a fi un sistem unificat de evaluare a cetăţenilor sunt încă neclare, experimentându-se mai multe metode, înainte de a fi alese cele mai potrivite scopului şi de a fi extinse la nivelul întregii ţări. Deja, începând cu 1 mai 2018, pe baza colectării informaţiilor de pe reţelele sociale şi cu ajutorul camerelor de supraveghere inteligente, cetăţenilor cu “notă socială” proastă le este interzisă achiziţionarea de bilete de tren sau de avion, pentru o perioadă de până la un an, le este interzis dreptul de a-si achizitiona o locuinţă sau de a demara o afacere.
În perioada 2014 – 2019, potrivit cotidianului “Le Monde”, deja zece milioane de chinezi au avut astfel de restricţii pentru transportul aerian şi alte patru milioane, pentru cel feroviar. Dintre aceştia, 6,2 milioane au primit interdicţie totală pentru avion, toate datele fiind înregistrate în sistemul personal de credit social.
Sistemul de evaluare a cetăţenilor – între legalitate şi moralitate
Sistemul de evaluare a cetăţenilor în China, cu scopul declarat de guvernanţi “de conştientizare a integrităţii şi credibilităţii în societate” şi prezentat ca “mijloc important de perfecţionare a economiei de piaţă socialiste şi de consolidare şi înnoire a guvernării”, vizează, în mare, patru domenii: integritatea şi credibilitatea afacerilor, integritatea socială, credibilitatea sistemului judiciar şi onestitate în problemele guvernamentale. Autorităţile şi susţinătorii programului mai spun că acesta va ajuta şi la rezolvarea problemelor legate de securitatea alimentară, de fraudă şi de mărfurile contrafăcute.
Deşi programul este încă în fază incipientă, principalele modalităţi de evaluare sunt instrumentele de supraveghere în masă şi tehnologiile de analiză Big Data. Peste 170 de milioane de camere de supraveghere video sunt deja instalate în diverse oraşe, iar până în 2020 numărul acestora va creşte la cel puţin 600 de milioane. În alte câteva oraşe, faţa şi identitatea pietonilor care nu traversează pe spaţiile marcate cu zebră sunt afişate pe un ecran gigantic, până când respectivii îşi plătesc amenda. Nu este încă foarte clar cum si dacă se vor putea şterge “punctele” de pe lista neagră a cetăţeanului respectiv.
Pentru întreprinderi, sistemul de credit social ar putea fi un mecanism de reglementare a pieţei. Obiectivul ar fi crearea unui regim de reglementare autonom, alimentat de Big Data, în care întreprinderile ar exercita un fel de “autocontrol”, fără a avea acces la evaluarea făcută de guvern.
Companiile cu rating de credit bune ar putea beneficia de facilităţi, de rate mai mici la impozitare, de oportunităţi de investiţii, iar cele cu rating de credit necorespunzător s-ar putea confrunta cu condiţii nefavorabile pentru împrumuturi noi, cu diminuarea posibilităţilor de investiţii. De asemena, guvernul are în vedere monitorizarea în timp real a companiilor, orice infracţiune ducând la scăderea drastică a punctajului.
În 2015, opt companii au fost selectate de Banca Populară Chineză pentru a dezvolta software-pilot pentru sistemul de evaluare a cetăţenilor şi, în fiecare an, se parcurg alţi paşi în acest sens, ceea ce îi îngrijorează pe mulţi dintre cetăţenii chinezi.
Deşi exprimarea publică a unei opinii critice faţă de autorităţi este aproape imposibilă, există totuşi voci care spun că, in pofida faptului că sistemul de evaluare a cetăţenilor nu este un lucru rău, scopul acestuia poate fi deturnat. De exemplu, poliţia s-ar putea folosi de informaţii nu pentru a-i controla mai bine pe cei vinovaţi de anumite infracţiuni, ci pentru a profita, în diverse feluri, de datele la care au acces.
Alţii consideră că sistemul de evaluare a cetăţeanului este o “reinventare” a “dosarului personal”, din timpul lui Mao Zedong, preşedintele Partidului Comunist Chinez între 1943-1976, care, în realitate, sub aparenţa transparenţei, era doar o metodă de control al indivizilor, deghizată într-un sistem de recompense şi constrângeri, o supraveghere în slujba monitorizării sociale şi politice.
Big Data în serviciul “Big Brother”? Până în 2020, toţi vor fi urmăriţi, evaluaţi, sancţionaţi?
Un jurnalist chinez, care a criticat programul pe reţelele sociale, a povestit la un post de radio european că, după ce a pierdut în instanţă un proces, ca pedeapsă, nu a mai putut să călătorească cu avionul, nici la clasa I, în niciun tren. Mai mult, tribunalul i-a cerut să-şi ceară scuze pe reţeaua socială Weibo (echivalentul chinezesc al Facebook-ului) şi să plătească despăgubiri părţii adverse din proces.
Un specialist în inteligenţa artificială crede că punctele de penalizare din sistemul de evaluare a cetăţeanului sunt, de fapt, sancţiuni pentru cei care “se abat de la linia dorită de partid”. Abatere, cu puncte pe “lista neagră”, poate fi, de pildă, şi conexiunea virtuală cu adversarii politici sau cu străinii, ceea ce ar putea duce cu gândul, spune specialistul AI, şi la o “coliziune ”între Partidul Comunist Chinez şi giganţii inteligenţei artificiale din lume, în privinţa controlului populaţiei”.
Pe de altă parte, giganţii digitali chinezi par a fi un sprijin pentru guvern în monitorizarea populaţiei, cu atât mai mult cu cât Internetul, în China, are peste 800 de milioane de utilizatori. Au fost concepute şi aplicaţii pe smartphone pentru a generaliza posibilitatea cetăţenilor de a-şi vedea “evaluarea”, dar şi pe cea a prietenilor, astfel încât să se îndepărteze de cei care au “note proaste”.
Mai ales una dintre aplicaţii – Zhima Credit – un instrument de evaluare lansat de Ant Financial, o filială a mastodontului de vânzări on line, Alibaba, se bucura de mare succes, aducând puncte şi mari beneficii serviciului de plată implicat. Acelaşi principiu se aplică şi concurentului său, adică recompense pentru unii, pedepse pentru alţii, adevărate instrumente de “auto-disciplină”, aşa cum cere programul.
Se pare că nici oficialii guvernamentali nu sunt ocoliţi de sistemul de evaluare a cetăţenilor, la sfârşitul anului 2017 peste 1000 de funcţionari fiind prezenţi pe “lista neagră”, pentru că “nu sunt de încredere”, ceea ce ar putea să fie mult mai eficient în combaterea corupţiei şi a altor disfuncţionalităţi din societate decât penalizarea pentru traversare neregulamentară.
Cine şi cum adună sau pierde puncte? “Permis de bună purtare” sau un loc pe “lista neagră”?
În sistemul de evaluare a cetăţenilor chinezi, fiecare poate aduna puncte cumpărând produse chinezeşti, străduindu-se pentru performanţe la serviciu, plantând copaci, făcând donaţii publice, rambursând datoriile la timp, reciclând gunoiul, postând pe reţelele sociale opinii favorabile economiei naţionale şi meritelor conducătorilor.
Se pierd puncte şi cetăţeanul respectiv poate trece pe “lista neagră” dacă are opinii disidente, dacă se constată că, pe Internet, are căutări “suspecte”, dacă treverseaza prin locuri nemarcate, dacă trece pe culoarea roşie a semaforului, dacă fură, dacă minte, dacă nu-şi respectă rezervările făcute la un restaurant, dacă postează recenzii false despre diverse produse etc.
Coroborându-se toate informaţiile despre o persoană, se va ajunge la un sistem insidios, spun unii, dar foarte puternic, de control social, pentru că volumul uriaş de date combinate, integrarea informaţiilor legate de anturajul persoanelor evaluate, pentru a le determina scorul, nu numai că vor condiţiona existenţa şi libertatea fiecărui individ, dar pot fi deturnate, în funcţie de o împrejurare sau alta.
Antonia Hmaidi, doctorand la Universitatea Duisburg, din Essen, Germania, în lucrarea “Studii economice în China”, observă că primele rezultate ale experimentului chinez dezvăluie mai multe capcane, cum ar fi, de pildă, eroziunea principiului încrederii, mulţi fiind tentaţi să ofere “informaţii” conpromiţătoare despre persoane care nu le sunt pe plac sau pentru a se răzbuna în urma unui conflict.
Când, în 2017, Asociaţia “Human Rights Watch” a acuzat autorităţile chineze că au înregistrat datele biometrice ale întregii populaţii din Xinjiang, o regiune autonomă din China, cu o populaţie de peste 19 milioane de locuitori şi unde trăieşte o importantă comunitate musulmană, autorităţile au justificat acest fapt prin instituirea unui “program de sănătate”.
Într-unul dintre orasele-pilot pentru implementarea sistemului de evaluare a cetăţenilor, cu peste cinci milioane de locuitori – Suqian – fiecare locuitor a primit un “scor iniţial de încredere” de 1000 de puncte, iar cei care au pierdut o parte din acest punctaj, pentru a-şi recupera “creditul”, trebuie să arate simţ civic, să facă donaţii de sânge, “să facă fapte bune”, să fie cinstiţi, “să-şi viziteze părinţii” etc.
Multe dintre aceste aspecte au fost dezvăluite şi într-o împrejurare atipică, la Chaos Communication Congress – un congres anual al hackerilor, organizat de peste două decenii de către Chaos Computer Club, cu ateliere de lucru pe probleme tehnice şi politice legate de securitatea, confidenţialitatea şi libertatea de exprimare online.
În mare, ideea de a ţine sub control şi de a remedia mecanismele care coordonează funcţionarea unei societăţi, de a încuraja faptele bune, în interesul individului şi al colectivităţii este de bun augur. Marea nelinişte a cetăţenilor chinezi, dar şi a oamenilor care trăiesc în epoca actuală, oriunde pe glob, este legată de libertatea individuală, de dreptul la intimitate şi confidenţialitate, de excesul de control, în condiţiile în care, pentru tehnologia de acum, nu mai este o problemă prelucrarea Big Data.
Trăim într-o lume în care, dincolo de avantaje, Internetul, telefonia mobilă, sondajele de opinie, stocarea de fotografii, tranzacţiile online, industria, comerţul, geolocaţia etc., toate înseamnă o mare vulnerabilitate legată de viaţa privată. Când inteligenţa artificială ajunge să ne “cunoască” mai bine decât familia sau prietenii, întrebarea este cine se poate folosi de aceste informaţii şi în ce scop.
Sistemul de evaluare a cetăţenilor în China este, deocamdată, un experiment. Un film recent, produs de Netflix, “Black Mirror” (“Oglinda neagră”), în episodul 1, intitulat “Cădere liberă”, atrage atenţia tocmai asupra unor astfel de pericole.
În urmă cu aproximativ o jumătate de secol, fără a mai apuca să vadă explozia tehnologică şi informaţională a epocii actuale, filosoful şi istoricul francez Michel Foucault avertiza in legatură cu faptul că, într-o societate “disciplinară”, scopul puterii – o putere difuză, abstractă, invizibilă, a celui care “supraveghează” – este tocmai de a uniformiza gândirea şi comportamentul oamenilor, prin “jocul” pedepsei şi al recompensei. Cine se supune este răsplătit, cine protestează este pedepsit. Istoria este veche, doar mijloacele au devenit mai subtile şi mai sofisticate.
Teoria cunoscută sub numele “Panopticul lui Foucault”, o metaforă pentru “supravegherea” totală, vizează tocmai relaţia dintre putere şi libertatea individuală şi se bazează pe două concepte: bioputerea (relaţia dintre autoritate şi individ) şi biopolitica (totalitatea mijloacelor de control). Ideologiile care exploatează ignoranţa, locurile de muncă, şcolile, instituţiile de toate felurile, moralitatea declarativă, în numele căreia se aplică sancţiuni, educaţia care, premeditat, induce comportamente stereotipe etc., toate acestea pot deveni “închisorile” moderne ale omului, în care individul este “asistat”, “înregimentat”, “supus”.
Să fie sistemul de evaluare a cetăţenilor din China un fel de “Panoptic al lui Foucault”? Sau o distopie ca cea imaginată de George Orwell în romanele sale (“Ferma animalelor”, “1984”)? Sau poate fi “cea mai bună dintre lumile posibile”? Cum va fi societatea viitorului? Va deveni Big Data, cum spune istoricul Yuval Noah Harari, în “Homo deus – Scurtă istorie a viitorului”, noua expresie a puterii, iar “algoritmii” cei care vor dezvălui “adevărul” despre cine suntem? Ce vor alege oamenii cât încă mai au şansa alegerii?
