Stringurile cosmice sunt obiecte macroscopice, stabile, unidimensionale, de mare densitate a energiei, care ar fi putut fi create in universul timpuriu. In anul 1976, Kibble a fost cel care a sugerat initial ca asemenea obiecte se puteau forma din tranzitii de faza de rupere a simetriei, proces care ar fi putut avea loc atunci cand universul era tanar si fierbinte. Aceste stringuri au format apoi o retea de corzi si bucle infinit de lungi, care evolueaza odata cu expansiunea universului. O vreme s-a crezut ca stringurile ar putea planta perturbatiile de densitate care duc la structurile de mari dimensiuni ce le putem vedea azi, insa acest lucru s-a dovedit ca nu este in concordanta cu datele obtinute pe parcurs. Desi acum stim ca stringurile cosmice nu ar fi putut domina in universul timpuriu, este posibil ca unele dintre ele sa fi fost totusi prezente si sa fie prezente si astazi.
Subiectul a fost readus in atentie atunci cand s-a constatat ca stringurile cosmice ar putea fi create, in mod alternativ, si in cadrul unui scenariu al teoriei corzilor, in universul timpuriu, si apoi sa creasca pana la dimensiuni macroscopice. Acest lucru este interesant deoarece stringurile cosmice au o multime de posibile consecinte observabile. In scopul testarii teoriei corzilor, intrebarea este daca s-ar putea distinge un string cosmic creat de teoria obisnuita a campului cuantic de un string cosmic creat de teoria corzilor.
Doua dintre cele mai remarcabile efecte observabile sunt urmatoarele: stringurile cosmice creeaza efecte de lentila gravitationala ciudate si pot, in timp ce se deplaseaza, sa creeze cuspide care elibereaza exploziile undelor gravitationale. Exista si alte semnaturi mult mai subtile, cum ar fi crearea unor distributii non-gaussiene in fondul cosmic de microunde si o anumita influenta asupra modurilor tensoriale ale fondului cosmic de microunde, insa efectele de lentila gravitationala si exploziile undelor gravitationale au primit cea mai multa atentie pana acum datorita perspectivelor experimentale bune de detectare a acestora.
In ceea ce priveste lentila gravitationala, cateodata, este gasita o candidata despre care se crede ca ar fi putut fi un string cosmic, insa pana acum nicio candidata nu a trecut cu brio de examinare (ca si CSL-1, care ulterior s-a dovedit a fi doar doua galaxii similare aflate aproape una de alta). In orice caz, lentila gravitationala nu ne-ar permite sa ne dam seama daca ne uitam la un superstring sau nu.
Exista totusi diferente intre stringurile cosmice fundamentale si cele nefundamentale, diferente care au fost subliniate in ultimii ani. Acestea decurg din prezenta dimensiunilor spatiale suplimentare in teoria supercorzilor. Ele au drept consecinta modificarea evolutiei retelei de stringuri (de unde rezulta o retea mai densa azi), care ar putea insemna ca exploziile de radiatii gravitationale sunt mult mai probabil sa aiba loc. Insa, mai recent, s-a facut un studiu mai detaliat care examineaza miscarea stringului si radiatia gravitationala emisa, tinand cont de dimensiunile suplimentare.
In cadrul analizei, cercetatorii au descoperit ca prezenta dimensiunilor suplimentare compactificate, care sunt mai mari decat latimea stringului, amortizeaza emisia de unde gravitationale. Efectul depinde de numarul de dimensiuni suplimentare, iar amortizarea poate fi de mai multe ordine de magnitudine. Desi acest lucru este interesant, in sensul ca semnalul poarta informatii despre ce fel de string este, din pacate, asta inseamna ca semnalul este deasemenea mult mai putin probabil sa fie detectat. Puterea amortizarii depinde deasemenea de raportul dintre latimea stringului si marimea dimensiunilor suplimentare, desi aceasta dependenta este ascunsa in interiorul modelului si nu este evidenta in rezultate. Un semnal al stringurilor cosmice ar fi extrem de interesant. Insa, pana acum, sansele atribuirii unui asemenea semnal teoriei corzilor par a fi destul de slabe.
