Planeta Mercur este planeta care se afla cel mai aproape de Soare si ii face inconjurul acestuia la 88 de zile cate o data. Planeta poate sa fie vazuta numai dupa ce apune Soarele. Chiar daca este relativ aproape de noi, Mercur nu a fost studiata prea mult, mai ales pentru ca singura misiune pe acest corp ceresc a fost Mariner 10, intre anii 1974 – 1975, perioada in care numai o suparafata de maxim 45 % din suprafata lui Mercur a fost cartografiata. Mercur are o raza ecuatoriala de 2.443 de kilometri, cu aproximatie 38.25 % din raza pe care o are Terra iar inclinatia sa la ecuator este de 36 de grade. Masa planetei Mercur este de 3.28 * 10la puterea 23, deci 5.5 % din masa pe care Terra o are, densitatea sa este de 5.400 de kilograme pe metru cub, iar perioada sa de rotatie este de 58 de zile si 14 ore.
Distanta aproximativa pe care o are orbita sa este de 57.909.400 de kilometri, iar perioada orbitala a lui Mercur asa cum am spus si mai sus este de 88 de zile, de vreme ce inclinarea la orbita este de 7 grade. Mercur, fiind o planeta mica, nu are nici un satelit. Din punct de vedere fizic, planeta Mercur seamana cu Luna, deoarece are foarte multe cratere, insa nucleul sau este foarte mare si in totalitate facut din fier. Campul pe care il genereaza este mult mai slab fata de cel al Pamantului, de aproape 100 de ori mai mic, iar temperatura lui Mercur nu are decat maxim 700 de grade Kelvin si minim 90 de grade Kelvin, cea mai mare temperatura fiind inregistrata in momentul in care planeta se afla sub Soare.
Mercur face parte din categoria planetelor telurice, deci care au scoarta, avand corpul pietros, exact cum este si Terra, insa este si cea mai mica de acest fel, cu diametrul de numai 4.879 kilometri. In mare parte structura lui Mercur este facuta din 30 % silicati si 70 % metale, iar densitatea ei este clasata ca fiind cea mai slaba, situata insa pe locul doi in cadrul sistemului solar. Structura interna a lui Mercur insumeaza urmatoarele: 3.600 de kilometri din intregul sau diametru este nucleul, 600 de kilometri din grosime este mantaua si crusta de la suprafata insumeaza maxim 200 de kilometri, prin unele locuri minim 100 de kilometri.
Inca din timpul sumerienilor Mercur a fost observata ca si planeta, iar numele respectiv l-a primit de la romani, din cauza miscarii sale foarte rapide, care de fapt il infatisa pe zeul mesager, al comunicarii si al transporturilor, iar grecii il numeau Hermes si babilonienii i-au dat numele de Nabu. In India, planeta Mercur a primit denumirea de Budha, dupa numele fiului Chandrei, aceasta fiind Luna, totusi Mercur este numele comun, chiar daca in alte culturi este infatisata ca si planeta apei, sau mai bine spus ca si steaua de apa.
Cercetatorii estimeaza ca nucleul planetei Mercur ocupa cu aproximatie 42% din intregul sau volum, comparativ cu nucleul Pamantului care ocupa doar 17% din intregul volum al acestuia. Unele teorii, nefondate insa, afirma ca mantaua foarte subtire a lui Mercur se datoreaza doar faptului ca planeta a fost lovita de un corp foarte mare care i-a aruncat mantaua foarte groasa, facand astfel o separare, ramand doar cea prezenta. Ca si structura insa, planeta Mercur are si rifturi intr-un numar foarte mare, iar unele au chiar pana la cateva sute de kilometri. Se spune ca acestea ar fi luat fiinta odata cu racirea nucleului si a mantalei planetei, iar dupa ce ele s-au contractat foarte mult, crusta sa a devenit solida. Mercur are cea mai mare cantitate de fier dintre toate planetele din sistemul solar, iar unele teorii spun ca Mercur avea in primele veacuri de existenta o cantitate de silicati si de metale asemeni meteoritilor de condrita iar masa sa era de mai bine de doua ori mai mare fata de masa pe care o are in prezent.
O alta teorie mai spune ca Mercur s-a intersectat cu un planetoid care avea o sesime din masa planetei noastre iar crusta si mantaua acesteia au fost risipite, iar in prezent este numai nucleul. Unii sunt de parere ca Mercur a luat fiinta inainte ca energia pe care Soarele o elibera sa se stabilizeze, fiind la inceput o nebuloasa care avea o masa dubla cu cea prezenta. Tot aceasta teorie care explica formarea lui Mercur mai arata ca nebuloasa solara de la inceput, fiind o protostea, s-a contractat si ca temperaturile lui puteau ajunge chiar pana la 10.000 de grade kelvin. Desigur ca la aceasta temperatura foarte ridicata rocile care se gaseau deasupra planetei au fost astfel evaporate, ramanand doar ceea ce acum se poate numi vapori de roca.
Totusi avand in vedere ca pe aceasta planeta s-au trimis foarte putine sonde si misiunile fara echipaj au fost si mai putine, putem spune ca avem suficiente informatii despre Mercur. Se mai spune ca dupa ce s-a format intr-o oarecare masura ea a fost asaltata de catre mai multe furtuni de asteroizi si comete, iar in perioada cu pricina s-au format foarte multe cratere, iar Mercur a fost foarte activa din punct de vedere vulcanic. Tot atunci s-au creat bazine, precum cel vulcanic numit Caloris, acesta fiind unul dintre cele care au fost umplute cu magna.
Craterul Bazin Caloris este deasemenea si cel mai intins crater cunoscut, iar la antipodul acestuia se spune ca se intinde o suprafata de dealuri destul de ciudata, numita Terenul Straniu. Pe planeta Mercur exista insa si campii, acestea fiind formate in doua etape: cele mai tinere au mai putine cratere, iar cele mai in varsta au foarte multe cratere. Chiar daca doar Mariner 10 a fost trimisa pana acum ca sa orbiteze planeta Mercur, se pare ca si sonda spatiala Messenger este in prezent in jurul astrului, chiar daca inca nu s-au cules suficiente informatii.
