Numărul este una dintre categoriile gramaticale în funcţie de care se defineşte substantivul. Cele mai multe substantive au forme pentru ambele numere – singular şi plural – deoarece denumesc obiecte care pot fi numărate – copil – copii, carte – cărţi, om – oameni etc. Există însă şi substantive defective de număr, adică au forme numai pentru singular sau numai pentru plural. Substantivele care au numai forma de singular (sunt defective de plural) se mai numesc şi singularia tantum : dreptate, cinste, sete, bruma, nea, linişte, oxigen,  smoala, aur, sânge, unt, lapte, studenţime, ostăşime etc. Cele care numai forma de plural (sunt defective de singular) se numesc pluralia tantum : ochelari, tăieţei, icre, vapori, aplauze, rechizite, zori etc.

În privinţa genului, particularitatea limbii române, în comparaţie cu celelalte limbi romanice, constă în existenţa a trei genuri (nu două, ca în franceză, spaniolă, italiană etc.) – masculin, feminin şi neutru. Dacă majoritatea substantivelor sunt mobile, au o formă pentru masculin şi alta pentru feminin, există şi o categorie de substantive epicene, cu o singură formă pentru masculin şi feminin : cioară, cămila, gândac, fluture, maimuţă, şobolan, elefant, vultur, dihor, veveriţă etc. Forme precum cioroi, maimutoi, camiloi, veveritoi etc. sunt colocviale (neliterare) si au evidente conotatii ironice.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.