Numărul este una dintre categoriile gramaticale în funcție de care se definește substantivul. Cele mai multe substantive au forme pentru ambele numere – singular și plural – deoarece denumesc obiecte care pot fi numărate – copil – copii, carte – cărți, om – oameni etc. Există însă și substantive defective de număr, adică au forme numai pentru singular sau numai pentru plural.
Substantivele care au numai forma de singular (sunt defective de plural) se mai numesc și singularia tantum: dreptate, cinste, sete, brumă, nea, liniște, oxigen, smoală, aur, sânge, unt, lapte, studențime, ostășime etc. Cele care au numai forma de plural (sunt defective de singular) se numesc pluralia tantum: ochelari, tăieței, icre, vapori, aplauze, rechizite, zori etc.
Explorarea substantivelor defecte nu este doar o necesitate gramaticală, ci și o aventură lingvistică. Substantivele defecte, cum ar fi cioară, veveriță, cinste și liniște, prezintă caracteristici speciale ce le diferențiază în limba română. Acestea sunt adesea subiectul confuziilor, dar înțelegându-le, îți poți îmbogăți vocabularul și exprimarea.
Pentru o mai bună înțelegere a diferențelor lingvistice și a regulilor gramaticale, nu ezita să consulți și articolul Cum este corect: niciun sau nici un?. Acesta îți va oferi perspective suplimentare asupra utilizării corecte a cuvintelor în diverse contexte.
În privința genului, particularitatea limbii române, în comparație cu celelalte limbi romanice, constă în existența a trei genuri (nu două, ca în franceză, spaniolă, italiană etc.) – masculin, feminin și neutru.
Dacă majoritatea substantivelor sunt mobile, au o formă pentru masculin și alta pentru feminin, există și o categorie de substantive epicene, cu o singură formă pentru masculin și feminin: cioară, cămilă, gândac, fluture, maimuță, șobolan, elefant, vultur, dihor, veveriță etc. Forme precum cioroi, maimutoi, camiloi, veverițoi etc. sunt colocviale (neliterare) și au evidente conotații ironice.