Sui-generis (ortografiat cu cratimă) este un adjectiv invariabil, preluat din limba latină. La origine, sui-generis era un termen specializat, utilizat în dreptul roman pentru a califica o situaţie juridică a cărei singularitate făcea imposibilă încadrarea într-o categorie deja existentă, necesitând crearea unor texte specifice.

În limbajul actual, sui-generis se foloseşte şi în alte contexte decât cele juridice (şi pentru lucruri şi pentru fiinţe), având, în toate situaţiile, sensul: “Special, original, particular; unic în felul său” – DEX (Dictionarul explicativ al limbii române).

De exemplu, se poate spune: “Există drepturi sui-generis de proprietate intelectuală”, dar şi “Maniera sui-generis de a se exprima a acestui artist mi-a atras atenţia” sau “Mirosul sui-generis al acestui loc îmi trezeşte amintiri neplăcute”/”Regula sui-generis a jocului era o provocare continuă” etc.

De asemenea, adjectivul sui-generis se poate utiliza atât în contexte serioase/neutre/specializate, cât şi ironice, de exemplu: “Acest scriitor are o viziune sui-generis asupra temelor abordate”, dar şi “Cenaclul sui-generis al mincinoşilor, păstorit de Conu Alecu, era un prilej binevenit nu doar de a conserva minciunile gata elaborate, ci un vârtos îndemn de a născoci altele” (Florin Ardelean, Seducţia).

Sui-generis
Sui-generis

Desigur, în condiţiile în care într-o limbă există alte cuvinte, sinonime, mai simple, ne putem întreba dacă astfel de termeni, precum adjectivul amintit anterior, sau, în alte situaţii, neologismele – termeni care par pretenţioşi – sunt necesari. De obicei, apelul la asemenea expresii/cuvinte dau o notă elevată comunicării scrise sau orale sau reprezintă un mod de a sublinia un aspect sau de a evita repetiţii supărătoare.

Citește și:  Este corect – Îţi trimit un “ataşament” la e-mail?

Un rol important în impunerea lor l-au avut cărţile şi mass-media. De exemplu, Emil Durkheim, considerat fondatorul sociologiei moderne, a făcut din expresia siu-generis un termen cheie al teoriei sale despre natura faptelor sociale, arătând că, dacă evenimentele sociale sunt unice în felul lor, speciale, este nevoie de o ştiinţă, sui-generis şi aceasta, care să se ocupe de analiza şi interpretarea acestora.

Pe de altă parte, mass-media actuală a contribuit în mod esenţial la popularitatea acestui termen, utilizându-l în cele mai variate contexte: despre un personaj interpretat de Maryl Streep, de exemplu, s-a scris că “este sui generis, cu o existenţă dramatică, unică şi memorabilă”, despre celebrul James Brown, CNN sublinia că este un muzician “foarte talentat, sui-generis”, despre cursa prezidenţială din SUA că “este în mod clar sui-generis, orice se poate întâmpla” etc.

Prin extensie, despre o carte, un film sau orice altă creaţie artistică se spune că este sui-generis atunci când se remarcă prin originalitate. În filosofie, sui-generis este orice idee care nu poate fi inclusă, subordonată unui alt concept. În studiile de politică, dezvoltarea fără precedent a Uniunii Europene şi impactul economic, politic al acesteia i-au făcut pe specialiştii în domeniu să o numească “entitate geopolitică sui-generis” etc.

Pasionaţii de muzică rock ştiu, probabil, că Sui-Generis este şi numele unei foarte cunoscute trupe argentiniene de rock din anii 1970.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.