Astronomii au identificat ceea ce pare a fi declansatorul unei explozii a unei supernove istorice, o descoperire care ar putea de asemenea sa ajute la cautarea energiei intunecate in univers. Noile dovezi sugereaza ca supernova lui Tycho, situata la aproximativ 13 000 de ani lumina distanta de Pamant, s-a format atunci cand steaua parinte a acesteia a furat prea mult material de la o insotitoare apropiata, fortand-o sa detoneze intr-o explozie termonucleara masiva. Aceasta descoperire a fost facuta de Observatorul Chandra cu raze x care apartine de NASA. Un studiu efectuat asupra ramasitelor stelei explodate sugereaza ca, in general, stelele ar putea supravietui impactului intens generat atunci cand insotitoarele lor au parte de o moarte violenta in cadrul unei supernove.
O explozie istorica
Ramasitele supernovei lui Tycho au fost observate pentru prima data in anul 1572, de catre astronomul danez Tycho Brahe. Obiectul, numit Tycho pe scurt, s-a format in urma unei supernove de tip Ia, care este o categorie de explozii stelare a caror stralucire de incredere ii ajuta pe oamenii de stiinta sa masoare distantele astronomice. Supernovele de tip Ia au fost utilizate drept ghidaje in masurarea ratei de expansiune a universului – un efect atribuit prevalentei unei forte de respingere invizibila din spatiu, numita energie intunecata. Deoarece supernovele de tip Ia sunt utilizate ca semnalizatoare constante de lumina pe distante mari, este esential sa aflam ce le declanseaza.
In timp ce studiau supernova lui Tycho, cercetatorii au gasit un arc de emisii de raze x in ramasitele supernovei. Cercetatorii suspecteaza ca acest arc a fost creat de unda de soc generata atunci cand a explodat o pitica alba (explozia stelei originale) si a detonat material de pe suprafata unei stele insotitoare apropiata. In trecut, astronomii au venit cu idei diferite despre ceea ce declanseaza supernovele de tip Ia. Un scenariu popular implica fuziunea a doua stele pitice albe. In acest scenariu, nu ar trebui sa existe nicio stea insotitoare si nici dovezi ale materialul detonat de pe suprafata unei stele insotitoare, dupa explozia initiala. In cealalta teorie principala concurenta, o pitica alba atrage material de la o stea insotitoare asemanatoare cu soarele nostru, pana cand are loc o explozie termonucleara. Desi ambele scenarii ale supernovelor ar putea avea loc in conditii diferite, ultimele observatii ale supernovei lui Tycho sugereaza ca ultima teorie este cea mai probabila.
Stelele insotitoare pot supravietui unei supernove?
Noul studiu asupra acestei supernove pare sa demonstreze capacitatea incredibila de adaptare a stelelor, intrucat explozia supernovei pare sa fi detonat numai o cantitate mica de material de pe suprafata stelei insotitoare. Studiile anterioare realizate cu ajutorul telescoapelor optice au dezvaluit, de asemenea, o stea in interiorul ramasitelor supernovei, care se misca mult mai repede decat vecinele sale, dand de inteles ca aceasta ar putea fi steaua insotitoare care lipsea. Se pare ca aceasta stea insotitoare s-a aflat chiar langa o explozie extrem de puternica si a supravietuit relativ neatinsa. Se presupune ca, atunci cand a avut loc explozia aceasta a primit o lovitura. Impreuna cu viteza orbitala, aceasta lovitura a facut ca steaua insotitoare sa se deplaseze mai rapid prin spatiu.
Prin studierea proprietatilor arcului de raze x si a posibilei stele insotitoare, astronomii au determinat perioada orbitala si distanta dintre cele doua stele care alcatuiau sistemul binar inainte de explozia supernovei. Perioada a fost estimata ca fiind de aproximativ cinci zile, iar distanta era de numai o milionime dintr-un an lumina (echivalenta cu mai putin de o zecime din distanta dintre Pamant si soare). Prin comparatie, ramasitele supernovei in sine au diametrul de 20 de ani lumina.
Cercetatorii au descoperit si alte indicii pentru a sprijini ideea ca arcul de raze x a fost detonat departe de steaua insotitoare. De exemplu, emisiile de raze x ale ramasitelor afiseaza o umbra aparenta langa arc, ceea ce arata ca ar fi putut bloca resturile de la explozie prin extinderea conului de material deposedat de la insotitoare. Acest material provenit de la steaua insotitoare era ultima piesa de puzzle necesara pentru argumentarea faptului ca supernova lui Tycho a fost declansata intr-un sistem binar cu o insotitoare stelara normala. Forma arcului este diferita de orice alta caracteristica observata in ramasite. Alte caracteristici din interiorul ramasitelor includ benzi care au forme diferite si care sunt banuite a fi caracteristici ale undei de soc exterioara, cauzate de accelerarea razelor cosmice.
