Teatrul Naţional Bucureşti este una dintre cele mai importante instituţii publice culturale din România. Se află vizavi de Universitate şi poartă numele marelui dramaturg român Ion Luca Caragiale.

Teatrul a fost înfiinţat în secolul al XIX-lea, iar de atunci şi până astăzi a avut numeroase reprezentaţii, pe scenă sa urcându-se nume grele ale culturii româneşti. În Teatrul Naţional Bucureşti, au fost reprezentate piese atât din dramaturgia românească, cât şi din dramaturgia internaţională, iar actorii români de la TNB au reprezentat cu mândrie țara pe scenele teatrelor din Anglia, Germania, Italia, Austria, Franţa, Brazilia şi multe altele. Teatrul a fost condus de oameni de seamă, precum C.A. Rosetti, Ion Luca Caragiale, Liviu Rebreanu, Marin Sadoveanu, Ion Minulescu, Camil Petrescu sau Tudor Vianu. În prezent, instituţia este condusă de Ion Caramitru.

Istoria Teatrului Naţional Bucureşti începe în anul 1836, când Ion Heliade Rădulescu şi Ioan Câmpineanu au cumpărat un han pentru a-l transforma în teatru naţional. Cei doi înfiinţaseră „Societatea Filarmonică”, iar în acel an au început să strângă bani din donaţii pentru a construi o clădire naţională demnă. În cele din urmă, văzând că banii se strâng foarte greu, oamenii de cultură îi propun domnitorului Alexandru Ghica ca statul să preia cheltuielile. Aprobarea proiectului nu s-a lăsat prea mult aşteptată, însă domnitorul Gheorghe Bibescu va fi cel care se va ocupa îndeaproape ca acesta să fie îndeplinit.

Tot domnitorul a ales locul pe care a fost construit Teatrul Naţional Bucureşti – Hanul Filaret. Locul a fost ales pentru că se află în centrul oraşului, iar hanul oricum trebuia dărâmat, deoarece fusese grav avariat în cutremurul din 1838. Deşi nu erau suficienţi bani pentru a desăvârşi clădirea, domnitorul a dat restul din banii ţării, considerând că de teatru se va folosi toată ţara, nu numai Bucureştiul şi că va contribui într-un mod semnificativ la cultura românească. Cu toate acestea, lucrările de începere a construcţiei au întârziat să apară, pentru că domnitorul nu reuşea să se hotărască asupra unui proiect. Au fost contactaţi trei arhitecţi străini (din Munchen, Paris şi Viena) şi, într-un final, a fost acceptat proiectul celui din Viena

Lucrările propriu-zise au început în anul 1848, însă ele au fost întrerupte de revoluţia din acelaşi an. S-au reluat în 1849, când pe tron a urcat domnitorul Barbu Stribei. Acesta s-a ocupat şi el de Teatrul Naţional Bucureşti, aprobând toate pretenţiile arhitectului, chiar dacă acestea depăşeau suma acordată pentru clădire. În cele din urmă, teatrul a fost inaugurat în anul 1852, prima piesă care a fost jucată fiind „Zoe sau Amantul împrumutat”. Primul director a fost Costache Caragiale, unchiul lui Ion Luca Caragiale.

Clădirea Teatrului Naţional Bucureşti a fost ridicată într-un stil baroc, interiorul fiind decorat de un maestru german. Piesele de teatru se ţineau la parterul clădirii, unde existau 383 de scaune numerotate, trei rânduri pe care erau dispuse lojile şi o galerie pentru elevi şi studenţi. Locurile se umpleau la fiecare spectacol de teatru, oamenii venind să-i vadă pe unii dintre cei mai apreciaţi actori români.

Însă lucrurile s-au schimbat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când clădirea Teatrului Naţional Bucureşti a fost distrusă de o bombă care trebuia să aterizeze pe Palatul Telefoanelor. Din fericire, nu au fost înregistrate victime, dar conducerea teatrului a trebuit să găsească alte locuri pentru a continua spectacolele. Timp de 30 de ani, Teatrul Naţional nu a mai avut o clădire proprie, iar terenul pe care se află vechea clădire a fost folosit abia în anul 1990, când a fost ridicat un hotel. Pentru a cinsti memoria clădirii vechi, proprietarul hotelului a construit porticul de intrare identic cu cel al edificiului bombardat.

Noua clădire a Teatrului Naţional Bucureşti a fost dată în folosinţă în anul 1973, ea fiind ridicată de o echipă de arhitecţi şi ingineri români. Iniţial, exteriorul clădirii trebuia decorat cu o frescă din care să reiasă istoria teatrului, însă aceasta nu a fost finalizata niciodată. Mai mult, la doar câţiva ani după inaugurare, Nicolae Ceauşescu a ordonat refacerea clădirii, pentru că forma ei semăna cu o pălărie, iar conducătorul ţării voia ca ea să amintească de o casă tradiţională.

Astăzi, Teatrul Naţional Bucureşti susţine spectacole în patru săli, şi anume Sala Mare (cu o capacitate de 1.155 de locuri), Sala Amfiteatru (cu 353 de locuri), Sala Studio 99 (75 – 99 locuri) şi Sala Atelier (94 – 129 locuri), ultimele două neavând scene fixe. Foaierul Sălii Mari se remarcă prin cele două tapiserii, de dimensiuni impresionante, care sunt considerate cele mai de seamă lucrări de artă decorativă românească ale secolelor al XIX-lea – al XXI-lea. Tapiseriile au fost realizate de Florin Ciubotaru şi Şerban Gabrea, iar în anul 2011 au beneficiat de un proces de curăţare şi restaurare.

Teatrul Naţional Bucureşti a avut un rol foarte important în cultura românească şi continuă să aibă, pe scenele sale fiind reprezentate în continuare unele dintre cele mai importante lucrări ale dramaturgiei universale. În prezent, instituţia este administrată de Ministerul Culturii şi Cultelor.

teatrul-national-din-bucuresti.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ