Teoria Pamantului plat in anul de gratie 2017 d.Hr.? Este de necontestat faptul că realitatea începutului de mileniu trei, în care avem privilegiul să trăim, este una dintre cele mai spectaculoase din istoria tuturor timpurilor, prin nivelul la care a ajuns inteligenţa şi cunoaşterea umană, prin descoperirile ştiinţifice extraordinare, prin reconsiderarea locului şi rostului nostru în Univers, prin reformularea unor teorii, dar şi prin cealaltă faţetă, în contrapondere, în care, de exemplu, teoria Pământului plat (redivivus), comploturile (reale sau imaginare) la scară planetară, pervertirea credinţei în fanatism, înţelegerea lucrurilor mai degrabă în litera decât în spiritul lor conduc spre un primitivism greu de explicat şi de înţeles.

Dacă cineva s-ar gândi să consemneze într-o cronică, pentru posteritate, ce evenimente au marcat anul de graţie 2017 d.Hr., cum făceau cărturarii cu câteva secole în urmă, probabil că ar trebui să consemneze, printre altele, că naveta spaţială Voyager 1 a trecut dincolo de graniţele sistemului nostru solar, că s-a descoperit cea mai veche stea, formată în urmă cu 13,7 miliarde de ani, că un telescop a fotografiat în premieră o masivă gaură neagră, că se rescrie teoria relativităţii, care va schimba fundamental percepţia noastră despre timp etc, dar, nu va putea omite nici faptul că, oficial, pe internet, pe site-ul Flat Earth Society, există la ora actuală 10 000 de susţinători ai teoriei Pământului plat, la care se adăugă alte mii de simpatizanţi neînscrişi încă, din întreaga lume, ai acestei mişcări.

Teoria Pământului plat – cine sunt “platiştii”, dar zeteticii?

Probabil că pe mulţi dintre noi îi contrariază faptul că, la momentul prezent, când ştiinţa şi tehnologia au făcut posibile atâtea descoperiri asupra cărora nu mai planează nicio incertitudine, când fotografiile din satelit pot fi accesate de oricine pe Internet, când NASA transmite, în timp real, 24 de ore din 24, prin serviciul de streaming, extraordinarele imagini cu Terra văzută de pe ISS (Staţia Spaţială Internaţională), există un număr surprinzător de mare de susţinători ai teoriei Pământului plat, care par a fi paraleli cu realitatea imediată, imuni la orice argument ştiinţific şi extrem de solidari în susţinerea ideilor lor.

“Platişti” li se spune acestor susţinători ai teoriei Pământului plat sau “tăvişti” (de la Pământul plat ca o tavă). S-au autointitulat şi planoterrestrialists, din iniţiativa membrilor filialei canadiene a Flat Earth Society (Societatea Pământului plat) şi se declară zetetici convinşi. Zetetica, încă de pe vremea grecilor antici, înseamnă o metodă cercetare, pentru a descoperi raţiunea şi natura lucrurilor, bazată mai mult pe intuiţie şi simţuri, utilizată în filosofie, astrologie, parapsihologie, medicina nonconvenţională, în pseudoştiinţe, în general. Cuvântul zetetic vine din limba greacă (zetetikos), având ca sens de bază “cel care cercetează”, iar principiul de bază al acestei metode este scepticismul/îndoiala, ca “igienă” preventivă a oricărui raţionament.

Ce susţin actualii adepţi ai teoriei Pământului plat? Care este originea acestei teorii?

Flat Earth Society (Societatea Pământului plat), intitulată şi Internaţional Flat Earth Research Society (IFERS), a fost fondată în 1956, de către englezul Samuel Shenton, membru al Societăţii Astronomice Regale, redenumind-o mai târziu în Societatea Zetetică Universală. Samuel Shenton a rămas la conducerea societăţii până în 1971, fiind urmat de americanul Charles K. Johnson, sediul aflându-se acum în Lancaster, California.

Varianta modernă a teoriei Pământului plat îşi are originile în gândirea şi opera inventatorului şi astronomului englez Samuel Rowbotham, autorul unei cărţi celebre la vremea ei (1849) – Astronomia zetetică: Pământul nu este rotund, semnată cu pseudonimul Parallax, cartea având la baza interpretarea unor texte biblice.

Potrivit concepţiei lui Samuel Rowbotham, la care se raportează platiştii, Pământul este un disc plat, mărginit de un perete de gheaţă (Antarctica), un fel de ‘Terra incognita”, care scapă cunoaşterii umane şi care împiedică oceanele să treacă peste margine, în centrul Pământului aflându-se Polul Nord. soarele, luna şi stelele, susţin platiştii, se află doar la o distanţă de aproximativ 4800 de kilometri de Terra, pe o boltă ca un clopot, răsăritul şi apusul fiind doar o chestiune de efect de perspectivă.

Teoria Pământului plat, adevărurile ştiinţei şi conspiraţiile

Ar fi inutil să insistăm asupra falsităţii teoriei Pământului plat. Această reprezentare, că Terra este asemenea unui disc, este caracteristică timpurilor vechi şi cunoaşterii empirice, deşi încă din Antichitate a fost emisă ipoteza sfericităţii Pământului, de către reprezentanţii şcolii filosofice întemeiate de Pitagora. Ulterior, în epoca Renaşterii, Copernic este cel care formulează teoria heliocentrică (Soarele este în centrul sistemului solar), opusă geocentrismului (Pământul este în centrul Universului), teorie perfecţionată de Johannes Kepler, Galileo Galilei şi Newton. Celebră a rămas, din secolul al XVII-lea, celebra afirmaţie a matematicianului, astronomului şi filosofului Galileo Galilei – “E pur şi muove”’ (“Şi totuşi se învârteşte”) – după ce a fost obligat de inchiziţie să se dezică de teoria sa că Pământul se învârteşte în jurul Soarelui, idee considerată, la vremea aceea, ca fiind eretică.

Argumentele platiştilor, faţă în faţă cu adevărurile indubitabile ale ştiinţei, sunt însă năucitoare. Iată câteva dintre acestea, toate puse în legătură, din punctul lor de vedere, cu o conspiraţie planetară a marilor puteri, care îşi dispută interesele şi supremaţia:

• Fotografiile făcute Terrei din spaţiu, spun zeteticii platişti, sunt “aranjate” în Photoshop.
• Neil Armstrong mergând pe Lună? Doar un film finanţat de Walt Disney.
• Staţia Spaţială Internaţională? O simplă proiecţie a NASA, un fals.
• Nu se vede curbura planetei cu ochiul liber, nici chiar din avion, deci Pamantul este plat.
• Gravitaţia nu există, de vreme ce apa nu se “curbează”.
• Titanicul s-a scufundat nu pentru că a fost izbit de un aisberg, ci pentru că a atins marginile lumii.
• Toţi cei care nu susţin teoria Pământului plat, adică cei pe care îi numesc “globişti”, sunt francmasoni.
• Statutul special al Antarcticei, deasupra căreia sunt interzise zborurile?… Pentru a-i împiedica pe oameni să ajungă la marele zid de gheaţă, adică să atingă marginile lumii.
• Logoul ONU arată un Pământ plat.
• Agenţiile spaţiale din întreaga lume s-au pus de acord să mintă, la originea complotului fiind eterna rivalitate dintre Rusia şi SUA.
• De ce ni s-ar ascunde adevărul, cel pe care îl susţin platiştii? Pentru profitul celor care deţin puterea, motivând folosirea unor fonduri uriaşe destinate cercetării spaţiale şi fabricanţilor de GPS, dar pe care le deturnează spre alte scopuri sau, mai simplu, “pentru o Conspiraţie terifiantă al cărei ţel rămâne necunoscut”.
• Fidelitatea faţă de textul biblic este un alt argument al platiştilor, interpretând totul în litera şi nu în spiritul textelor sacre, din care citează fragmentar: “Dumnezeu nu făcuse încă Pământul, când a aranjat Cerurile şi a tras un cerc pe suprafaţa abisului”, “Ţi-ai aşezat Pământul pe temeliile lui şi niciodată nu se va clătina.” (Psalmul 104), “Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou” (Ecleziastul 1:5). Nu se poate ignora, in acest context, faptul că şi Augustin, episcop, teolog, deci om al bisericii, în secolul al IV-lea, ca şi Galileo Galilei mai târziu, ca atâţi alţi filosofi şi oameni de ştiinţă au atras atenţia asupra faptului că textele Scripturii au fost scrise din perspectiva lumii terestre, nu adevărul istoric, ştiinţific trebuie căutat în mesajele acestora, ci spiritul lor, mesajul moral, conotaţiile arhetipale.

Teoria Pământului plat şi Internetul

Un sondaj recent arată un fapt greu de imaginat, chiar şocant, în anii 2000, când educaţia, posibilităţile de informare au făcut progrese uriase în raport cu epocile anterioare. Un sfert din populaţia Europei crede că Soarele se învârteşte în jurul Pământului şi nu invers.

Internetul reprezintă o şansă enormă pentru oricine vrea să aibă acces la informaţie, dar reversul medaliei este că accesul fără oprelişti, faptul că oricine poate să scrie, să transmită orice, despre orice, face ca diverse mişcări, grupări, organizaţii, societăţi etc. să devină extrem de persuasive, prin forumuri, reţele sociale, site-uri, videouri, “victimele” acestora fiind persoanele mai puţin instruite, care nu pot discerne între adevăr şi colportare.

Adepţii teoriei Pământului plat par a fi din nou foarte activi, după ce vreme de câţiva ani, după 2006, dispăruseră din atenţia publică. Articolele şi videourile lor mizează pe titluri- şoc, de felul “Pământul plat – noi dovezi”, “Probe de necombătut” etc. Au înfiinţat, pe lângă site-ul oficial, altele mai accesibile: Terre Plate pour tous, Flat Earth and Education etc.

Ar fi inutil să insistăm asupra faptului că teoria Pământului plat este astăzi anacronică, este însă uimitor cum susţinătorii acesteia, platiştii zetetici, par a deveni din ce mai activi şi mai convinşi de ideile lor, ca şi cum ar trăi într-o realitate paralelă, de unde orice tentativă de cunoaştere, de demonstraţie ştiinţifică, de progres, se transformă automat într-o conspiraţie universală, iar milioanele de oameni, ceilalţi (“globiştii”), din cauze inexplicabile, sunt victimele conspirationistilor.

Evident că omul, indiferent de nivelul de inteligenţă şi de cunoaştere la care va ajunge nu va putea stăpâni niciodată tainele Universului, evident că şi în lumea noastră, aici, pe Pământ, sunt încă atâtea necunoscute, dar există şi adevăruri indubitabile. Eugene Cernan, unul dintre astronauţii care au participat la misiunea Apollo 17, şi care a fotografiat pentru prima dată Terra, în întregul ei, în 1972, declara cu o emoţie debordantă: “Priviţi cea mai frumoasă stea de pe ceruri, Pământul nostru. Cea mai frumoasă pentru că acum o cunoaştem, înţelegem cum arată, aici este familia noastră, viaţa, iubirea şi, în plus, e cu adevărat frumoasă. Puteţi vedea Polul Nord şi Polul Sud, puteţi să străbateţi cu privirea continentele şi să vedeţi cum se roteşte, fără oprire, luminoasă, într-o obscuritate mai întunecată decât omul poate concepe”. Răzbate din mărturisirea acestui astronaut care a văzut lumea de sus o emoţie autentică, iar noi, astăzi, datorită tehnologiei mileniului al treilea, putem fi martori şi participanţi la drumul planetei noatre în orice secundă. O distanţă ca de la Cer la Pământ pare a fi între obscurantismul adepţilor teoriei Pământului plat şi adevăr.

http://www.youtube.com/watch?v=XKKPeoVcs30