Tiamat – zeita haosului divinTiamat este cunsocuta ca fiind zeita haosului divin in mitologia babiloniana. Este o zeita primordiala a oceanului si in special a apelor sarate.

Miturile referitoare la zeita Tiamat sunt contradictorii, deoarece zeita este vazuta ca “maica Hubur, cea care naste totul” in poemul epic al creatiei din mitologia sumeriano-babiloniana, numit Enuma Elish; in acest fel, Tiamat este vazuta a fiind creatoare a universului, a cosmosului si a altor zeitati tinere prin relatia cu Apsu, zeul apelor dulci din mitologia sumeriana.

In contrast cu prima varianta, cea de-a doua o prezinta pe zeita Tiamat ca zeita a haosului divin, adica a conditiei preexistente a cosmosului. Unele surse o caracterizeaza ca fiind intruchiparea unui sarpe de mare sau a unui dragon. In epopeea creatiei babiloniene, Enuma Elish, Tiamat este zeita care da nastere primei generatii de divinitati; insa mai tarziu ea se lupta cu acestea, fiind ucisa de zeul Marduk. Din corpul spintecat al zeitei Tiamat au rezultat Pamantul si Raiul.

Etimologia cuvantului Tiamat

Zeita Tiamat mai este cunoscuta sub numele de Thalatte, ca varianta a zeitei Thalassa din mitologia greaca, zeita a apelor.

Istoricii Thorkild Jacobsen si Walter Burkert au facut conexiuni intre cuvantul acadian care desemneaza marea, “tamtu”, avand forma mai veche “ti-amatum”. Mai mult decat atat, in cultura Mesopotamiei se presupune ca zeitatile feminine sunt mult mai in varsta decat cele masculine, astfel incat Tiamat face parte din cultul lui Nammu, zeitate a fortelor apei.

Cuvantul “tiamat” poate fi relationat cu “tehom”, cuvant care desemneaza abisul, adancurile, in limbile semitice nordice.

Cum este infatisata Tiamat, zeita haosului divin

In timpurile moderne, Tiamat este descrisa ca un sarpe de mare imens sau ca un dragon. In nici un text antic nu exista o caracterizare clara a infatisarii acestei zeite, iar identificarea sa in diferite opere de arta poate fi discutabila. In poemul creatiei Enuma Elish se afirma ca Tiamat a dat nastere dragonilor si serpilor, dar acestia sunt inclusi in alte categori ale creaturilor legendare sau monstrilor. Unele dintre aceste fapturi sunt “oamenii-scorpioni”, fiinte de dimensiuni impresionante si inzestrate cu puteri supranaturale. Nu se afirma daca vreuna dintre creaturile care au luat nastere din Tiamat ar semana mamei.

Tot in Enuma Elish se spune ca Tiamat are o coada, iar cercetarile recente aduc in vedere faptul ca Tiamat ar fi putut fi un dragon cu mai multe capete.

Legenda zeitei Tiamat

Legenda spune ca din Tiamat si sotul sau Apsu, zeul apelor dulci, au rezultat mai multi zei. Tiamat si sotul sau au umplut haosul, abisul initial cu apele primitive, ape dulci si ape sarate, iar ea este considerata cea care a creat totul. Tot legenda inscriptionata pe tablitele cuneiforme atesta faptul ca zeul Enki (cunoscut sub acest nume in mitologia sumeriana, in timp ce in mitologa babiloniana apare cu numele de Ea) crede ca Apsu este nemultumit de haosul creat prin zeitatile care au rezultat din relatia sa cu Tiamat si ar fi vrut sa le omoare. Il captureaza, facandu-l prizonier. In final Apsu este ucis. Unul dintre fiii lui Apsu, Kingu, s-a infuriat din cauza faptului ca tatal sau a fost ucis si a adunat mai multe creaturi pentru a porni o lupta spre razbunarea mortii tatalui sau. A conceput o adevarata armata formata din creaturi gigantice, serpi, dragoni, oameni-scorpion.

Tiamat era posesoarea Tablitelor Destinului pe care i le-a dat lui Kingu in timpul luptei primordiale, deoarece Kingu a fost ales conducatorul armatei sale. Tiamat a fost infranta de Marduk, fiul zeului Ea. Tiamat a fost impartita pe jumatate, iar Marduk a realizat din cele doua parti bolta cerului si bolta pamantului. Se spune ca lacrimile din ochii lui Tiamat s-au transformat in raurile Tigru si Eufrat, iar coada sa a devenit Calea Lactee.

Tiamat Primind aprobare din partea zeitatilor mai batrane, Marduk a luat de la Kingu Tablitele Destinului, numindu-se zeul suprem al Babilonului. Kingu a fost si el prins, dupa care ucis, iar legenda spune ca din combinatia sangelui cu pamantul a rezultat corpul omenesc, creat pentru a slavi urmatoarele zeitati tinere.

Mitul zeitei Tiamat este una dintre cele mai vechi reprezentari ale “luptei impotriva haosului” (traducerea termenului chaoskampf din limba germana), lupta dintre un erou si un monstru marin sau un dragon. De foarte multe ori motivele luptei impotriva haosului fac referire, fie direct, fie indirect, la zeita Tiamat.

Scriitorul englez Robert Graves considera ca uciderea zeitei haosului suprem, Tiamat, de catre Marduk poate avea o puternica tenta politico-sociala, deoarece reprezinta trecerea de la societatea matriarhala la societatea de tip patriarhal din antichitate. Afirmatia lui Graves a condus catre mai multe interpretari, in special in sectorul miscarilor feminsite, creandu-se in acest fel “Godess movement”. Tiamat si alte zeitati anitice, creaturi fantastice de gen feminin, sunt prezentate ca fiind fiinte pasnice, zeitati supreme, concentrate asupra religiei, care au fost transformate in monstri in momentul in care societatea lor a inceput sa fie condusa de partea masculina.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ