Civilizația indiană a luat naștere cu aproape 4500 de ani în urmă și reprezintă una dintre cele mai vechi culturi din lume. India este foarte bogată în tradiții, obiceiuri și simboluri și are, în același timp, una dintre cele mai stratificate și ierarhizate societăți care există în lume.
India se întinde pe 29 de state, adăpostește peste 1, 2 miliarde de locuitori, fiind întrecută doar de China. Nu există o limbă oficială, populația vorbind hindusa, bengaleza, telugu, tamila, marathi și urdu.
India este considerată a fi una dintre cele mai spirituale zone de pe glob, fiind identificată ca locul de unde au luat naștere două dintre cele mai răspândite religii, hinduismul și budismul.
Hinduismul, reprezentat de credința în Brahman, Binele suprem, ființa absolută, creatoare a Universului, are cel mai mare număr de adepți pe teritoriul Indiei (aproximativ 84% din populație). Există, de asemenea, și adepți ai diferitelor secte care se trag din hinduism, precum șivaismul (venerează pe zeul Shiva), vișnuismul (venerează pe zeul Vishnu), shaktismul (venerează pe zeița Shakti) și smartismul (consideră toate zeitățile hinduse ca fiind manifestări ale lui Brahman). De asemenea, pe teritoriul indian se regăsește și una dintre cele mai mari populații de musulmani (aproape 13%), precum și creștini, budiști și jainiști.
Societatea indiană este divizată în caste, care se diferențiază între ele prin statut și putere și sunt influențate puternic de religie. Casta brahmanilor sau a preoților și a intelectualilor hinduși este cea mai importantă castă, fiind considerați deținătorii puterii sacre. Următoarea în rang este casta Kșatriya sau casta războinicilor, formată din războinici și nobili care dețineau funcții de conducere în instituțiile statului, bucurându-se de privilegii sociale. Urmează apoi casta Vaisya sau casta oamenilor liberi, formată din proprietari de pământ și negustori, iar ultima este casta Sudra, formată în principal de fermieri și agricultori. De asemenea, exista o castă aparte, numită Pancama, membrii acesteia fiind considerați „de neatins” și impuri din punct de vedere spiritual.
Statutul social al individului este dat de casta în care s-a născut, care este un drept din naștere și pe care nu îl poate schimba cu o altă castă. Această fragmentare socială este justificată prin preceptele hinduiste, religia susținând reîncarnarea multiplă. După moarte, sufletul unui individ va intra într-un alt corp, omenesc sau de animal, în funcție de păcatele și faptele bune pe care le-a făcut în viața anterioară. Cu cât este mai păcătos, individul riscă să se nască în viața următoare într-o castă mai joasă sau într-un trup de animal.
Fiecare castă are subcultura proprie, care dictează felul în care se îmbracă membrii ei, numele lor, ce zeitate venerează, ocupația, regimul alimentar și dialectul pe care îl vorbesc.
Familia tradițională indiană este de natură patriarhală, acest sistem definind relațiile dintre membrii familiei, precum și dintre femeie și bărbat. Femeia trebuie să asculte de tată, apoi de bărbat și apoi de fiu, iar bărbatul este cel responsabil de situația familială, precum și de aranjamentele privind căsătoria.
Căsătoria în India este privită ca una dintre cele mai importante evenimente din viața unui individ, presupune numeroase ritualuri, se desfășoară deseori cu sute de invitați și poate dura mai multe zile. Hindușii cred că odată ce un cuplu este căsătorit, acesta va dăinui timp ce șapte vieți. Cele mai multe căsătorii sunt aranjate de părinți, căsătoriile între membri din caste diferite sunt interzise, iar tipul căsătoriei depinde în funcție de zonă. În nordul Indiei, nu este indicat ca un bărbat să se căsătorească cu o verișoară apropiată, în timp ce în sud, soția ideală este fiica fratelui mamei sau fiica surorii tatălui. Tot aici se acceptă și căsătoriile între unchi și nepoată.
Familia fetei este cea care, de regulă, alege un soț și face propunerea acestuia și familiei sale, iar înainte de căsătoria propriu-zisă, se respectă câteva ceremonii: bariksha este momenul în care părinții fetei își arată intențiile către mire, iar acesta împreună cu familia acceptă. Foarte rar are loc un refuz; tilak constă într-o petrecere dată cu ocazia primei vizite a părinților fetei acasă la băiat pentru a oficializa relația; și byaha haat, o ceremonie ce îi pregătește pe însurăței pentru căsătorie, care constă în purificarea acestora. Șapte fete nemăritate îi vor spăla pe aceștia pe față, mâini și picioare cu o pastă făcută din apă de trandafiri și alte mirodenii (uptan), iar după ceremonie cei doi nu mai au voie să părăsească casa până la căsătorie.
În timpul căsătoriei au loc mai multe ritualuri, în funcție de casta din care fac parte cei doi sau de zona în care s-au născut. Un altar al nunții este ridicat, în care mirele este spălat pe picioare de către mama fetei, iar apoi i se oferă lapte și miere. În acest timp, sora miresei va încerca să îi fure papucii, iar dacă reușește va trebui ca mirele să îi răscumpere. De obicei, mirele va purta un turban, de care sunt agățate șiruri de flori, pentru a-l apăra de spiritele rele, iar mireasa va avea mâinile și picioarele vopsite cu henă (mehndi). Invitaților li se dau ghirlande cu flori, iar părinții miresei trebuie să fie puri înainte de ceremonie, astfel că nu pot mânca până nu se oficiază cununia. În timpul ceremoniei, sariul miresei este legat de eșarfa mirelui, acest lucru simbolizând unirea sufletelor celor doi.
După căsătorie, femeia va purta un punct roșu în frunte (bindi), cei din jur știind astfel că aceasta este căsătorită. Semnul se realizează cu pudră de vermilion și are și conotație religioasă, el fiind considerat „al treilea ochi” sau „ochiul magic” și este purtat atât de femei, cât și de bărbați.
Înmormântările indiene sunt, de asemenea, evenimente de mare importanță. De regulă, trupurile răposaților sunt incinerate, la înmormântare apelând doar familiile foarte sărace. Conform hinduismului, doar corpul este cel care poate fi ars, nu și sufletul, care se va reîncarna. După o succesiune de vieți și morți (samsara), sufletul poate atinge eliberarea (moksha) și va fi absorbit de către Brahman. Persoanele considerate a fi sfinte sunt deseori înmormântate în poziție de șezut. Spre deosebire de alte zone, în India culoarea de doliu este albul.
