Transumanismul, la momentul actual, în contextul unui adevărat tsunami tehnologic, este unul dintre cele mai controversate concepte, legat de viitorul apropiat al umanităţii, bazat pe inteligenţa artificială (AI), care alimentează visuri, fantezii, iluzia că omul se poate “juca” de-a Dumnezeu. Cum va fi Omul viitorului? Va fi un învingător sau va fi învins de el însuşi? Care mai este sensul Umanismului? Dar al Transumanismului? Ce va deveni lumea în care trăim? Sunt întrebări inerente în condiţiile în care transumaniştii susţin că, până în anul 2050, lumea se va schimba într-un mod categoric.
Nenumărate companii investesc, în prezent, milioane de euro în crearea de avataruri robotizate, de versiuni artificiale inteligente, cărora să le teleporteze memoria celor decedaţi, modelul teoretic fiind deja conceput. Inimi artificiale, implanturi cerebrale, ochi bionici, diverse alte combinaţii care ţin de genetică, nanotehnologie, biotehnologie, informatică, ştiinţe cognitive (NBIC – acronimul de la Nanotechnology, Biotechnology, Information technology, Cognitive science) reprezintă doar vârful aisbergului în această nouă etapă a evoluţiei umanităţii, care pare a progresa într-un ritm mult mai rapid decât s-a anticipat vreodată.
Ce este Transumanismul (H+)? – scurtă istorie a conceptului
Transumanismul (al cărui simbol este H+) este o mişcare culturală şi intelectuală internaţională, fondată de oameni de ştiinţă, artişti, antreprenori, companii cu mari resurse financiare, care pledează, aşa cum se afirmă în documentele sale programatice, pentru transformarea condiţiei umane, pentru sporirea capacităţilor fizice şi mentale ale omului, pentru eliminarea bolilor, a suferinţei, îmbătrânirii, a prostiei, cu ajutorul ştiinţei şi al tehnologiei, astfel încât să se ajungă, în viitorul cel mai apropiat, la o civilizaţie şi o cultură superioare, postumane.
Dacă multe dintre aceste aspiraţii stau sub semnul preocupării pentru afirmarea plenară a personalităţii umane, ideologia transumaniştilor pare a friza absurdul, în unele aspecte, de vreme ce există oameni de ştiinţă care nu numai că susţin că, în câteva zeci de ani, omul va dobândi, prin tehnologiile NBIC, capacităţi excepţionale (o memorie prodigioasă, capacitatea de vedea în întuneric, de a auzi ultrasunete, eliberarea de boli etc.), dar poate deveni nemuritor – un Homo Deus – depăşind pentru totdeauna miturile care l-au fascinat de la incepututile umanităţii, despre nemurire şi elixirul tinereţii veşnice.
Mişcarea transumanistă s-a coagulat în anii 1990, deşi termenul “transumanism”, cu sensul actual, a început să fie utilizat cu insistenţă în anii 1980, în lucrările futurologilor americani, care au adus în atenţia publicului larg diferite scenarii posibile pentru viitor.
Cel care a inventat termenul „transumanism”, în 1957, dar cu un sens oarecum diferit de cel de astăzi, este Julian Huxley, biolog britanic, fratele celebrului scriitor Aldous Huxley, acesta din urmă autor, printre altele, al cunoscutului roman “Punct. Contrapunct”. Pentru Julian Huxley, modelul transumanist făcea referire la “un om care rămâne om, dar care se autodepăşeşte prin valorificarea potenţialului cu care a fost dăruit”. Importantă este, spune Julian Huxley, în “Manifestul geneticienilor”, calitatea umană, iar aceasta poate fi sporită prin îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi a strategiilor de progres.
Până la un punct, Transumanismul actual pare a duce mai departe ideile Umanismului european din secolul al XVIII-lea, şi acesta continuator al Umanismului renascentist, care avea ca reper valoric antichitatea greco-latină. Dincolo de diverse perioade din istoria culturii şi a civilizaţiei, Umanismul, în sens larg, ca o constantă a oricărei societăţi, înseamnă preocupare pentru afirmarea şi dezvoltarea personalităţii umane, pentru bunăstarea şi demnitatea omului, încrederea în raţiune, dezvoltare liberă, în acord cu lumea şi natura, preţuirea valorilor materiale şi spirituale ale existenţei.
Transumanismul – idei, proiecte, fapte
Susţinătorii Transumanismului sunt companii celebre, cu potenţial financiar uriaş, echipe de cercetători din domeniul High Tech – robotică, neuroetică, nanotehnologie, genetică, neurobiologie computaţională (reţele neuronale artificiale) etc.- care s-au implicat în provocatorul domeniu al Inteligenţei artificiale (AI) şi, implicit, în deschiderea drumurilor spre o lume nouă, în care condiţia umană va fi redefinită, într-o manieră complet diferită faţă de ceea ce ştim sau trăim în prezent. Iată câteva exemple de proiecte în desfăşurare, în spiritul viziunii transumaniste:
- Calico este o societate de biotehnologie, fondată în 2013, de către Compania Google, coordonată de către Sergey Brin, cofondator Google, care are în desfăşurare, după cum afirmă New York Times, peste o sută de proiecte legate de maşini autonome, ascensoare spaţiale, accesul la Internet în zone defavorizate etc. Unul dintre proiecte vizează valorificarea tehnologiilor avansate pentru combaterea bolilor şi creşterea semnificativă a speranţei de viaţă. Mai mult, unul dintre membrii colectivului de cercetare, Raymond Kurzwell, inginer, specialist în Inteligenţa artificială, afirma într-un interviu că “Nemurirea va fi accesibilă fiinţei umane, începând cu anul 2045”, în sensul că vor putea fi create corpuri virtuale şi o realitate virtuală, “realiste ca realitatea”.
- Proiectul “Blue Brain” (Creierul albastru), dezvoltat în cadrul Universităţii Politehnice din Lausane, Elveţia, lansat în 2005, la care participă peste 30 de biologi, fizicieni, informaticieni, matematicieni, care lucrează la 8 000 de computere, vizează crearea unui creier artificial, cercetătorii estimând că în anul acesta, 2018, se va reuşi realizarea primului creier virtual de mamifer. Anual, proiectul este finanţat cu peste trei milioane de dolari.
- Human Brain Project – HPB (Proiectul creierului uman) este un proiect ştiinţific de anvergură, iniţiat şi susţinut, începând cu anul 2013, de Uniunea Europeană şi coordonat de Şcoala Politehnică Federală din Lausanne, Elveţia, care are ca scop realizarea simulării funcţionării creierului uman, până în 2024, graţie unui supercomputer. Pentru fiecare zece ani sunt alocaţi acestui proiect un miliard de euro.
- Brain Activity Map Project (numit şi Brain Research through Advancing Innovative Neurotechnologies) este un proiect public-privat, din SUA, care a debutat în 2013, cu scopul de a accelera dezvoltarea şi aplicarea tehnologiilor inovatoare pentru înţelegerea funcţionării creierului uman şi ameliorarea/eliminarea diverselor maladii (Alzheimer, Parkinson, depresii, leziuni cerebrale etc.)
- China dezvoltă un program de secvenţiere genetică (secvenţiere a ADN-ului) care va permite selecţionarea, din stadiul embrionar, a copiilor cu cel mai mare potenţial de inteligenţă.
- În Rusia, un miliardar excentric finanţează proiectul “2045”, al cărui scop este “să-şi transfere conştiinţa” într-un corp holografic, asigurându-şi astfel nemurirea.
- Kevin Warwick, inginer şi cercetător britanic, profesor la Coventry University, recunoscut mondial pentru cercetările sale în domeniul interfaţă creier-computer (interfaţă de control neural – NCI), o cale de comunicaţie bilaterală între creier şi un dispozitiv extern, a devenit, de curând, primul cyborg din istorie, grefându-şi nişte electrozi care îi permit să controleze un calculator la distanţă. Iar “pariul” său este că, doar în câţiva ani, oamenii vor putea comunica telepatic.
Nenumărate alte proiecte similare sunt astăzi în desfăşurare în lume, avansul tehnologic fiind atât de rapid, cu mult mai rapid decât s-a estimat, încât este imposibil să se stabilească nişte limite, rămânând cvasicunoscute teritoriile cunoaşterii spre care se îndreaptă.
Transumanismul şi marile controverse pe care le-a generat. Se poate “juca” omul de-a Dumnezeu?
Transumanismul a stârnit vii controverse în lumea ştiinţifică neafiliată ideologiei sale şi în rândul oamenilor obişnuiţi, nu prin dorinţa de progres şi de mai bine pentru ceea ce înseamnă condiţia umană, ci prin felul în care transumanistii dau de înţeles că omul s-ar putea “juca” de-a Dumnezeu, mergând până acolo încât să afirme posibilitatea ca, în numai câţiva ani, conştiinţa umană să poată fi transferată în mediile alternative, prin aşa numita tehnică Whole Brain Emulation (WBE)/Mind upload/Brain upload, altfel spus transferarea creierului, a structurilor neuronale într-un computer, care ar funcţiona ca un simulator, ştergându-se graniţa dintre realitate şi simularea acesteia.
Filosofi, sociologi, antropologi, economişti, specialişti în ştiinţele politice, personalităţi din diverse domenii (inclusiv Bill Gates, fondatorul Microsoft, cel mai bogat om din lume) etc. atrag atenţia că, în condiţiile în care transumanistii, autodeclaraţi (cei mai mulţi dintre ei) atei, mizează pe inteligenţa artificială ca soluţie pentru omul viitorului, este nevoie de raţiune, echilibru şi prudenţă.
Istoricul Yuval Noah Harari, în cel de-al doilea best-seller al său, Homo Deus – scurtă istorie a viitorului, din 2015, (volum publicat după cartea Sapiens, Scurtă istorie a omenirii, din 2011), fără pretenţia de a “prezice” viitorul, lansează o temă de meditaţie legată de viitorul omului şi al omenirii, întrebându-se în ce măsură dilemele şi derapajele lumii actuale îşi vor găsi rezolvarea şi care sunt adevăratele priorităţi ale mileniului al treilea.
Yuval Noah Harari acceptă, observând lumea contemporană, că tot ce inseamnă NBIC – Nanotechnology, Biotechnology, Information technology, Cognitive science – în secolul al XXI-lea, au cucerit teritorii excepţionale, că “maşinile” devin din ce în ce mai puternice, mai puternice decât omul, pe care îl vor înlocui treptat. Într-un astfel de context, spune autorul, nu este încă prea târziu ca Homo Sapiens să se gândească dacă nu cumva noile tehnologii nu au devenit un fel de altă “religie” prin care o minoritate ar putea deţine controlul şi puterea. “Bomba cu efect întârziat” (titlul capitolului 8) este că neurostiintele, la începutul acestui mileniu, spun că deciziile omului, liberul arbitru sunt rezultate ale unor procese electro-chimice din creierul nostru, prin urmare nu există oameni liberi. Este o altă afirmaţie asupra căreia oricare dintre noi ar trebui să mediteze.
Transumanismul (Trans-Umanismul), strict etimologic, înseamnă “peste”/”dincolo” de Umanism. Ce ar putea să fie “dincolo” de Umanism, dacă ne gândim şi acceptăm că lumea aceasta există în felul şi în măsura în care omul îi dă sens. Transumanistii cred în compatibilitatea om-computer, dar nu cred în transcendenţa sufletului şi nici în dimensiunea spirituală a existenţei, care nu trebuie confundată cu religia, oricare ar fi aceasta, nici cu vreun sistem filosofic sau cultural.
Inteligenţa artificială, progresul tehnologic pot îmbunătăţi enorm condiţia umană, lumea în care trăim. În egală măsură ar trebui să ne întrebăm încotro se îndreaptă omul din punctul de vedere al interiorităţii lui, al Eu-lui profund, inefabil şi indefinibil, sursa noastră perpetuă de energie şi lumină, pentru care nimeni, încă, nu a iniţiat niciun proiect. Homo sapiens (sapiens – înţelept, sensibil, cu discernământ), cyborg, Homo aeternum? Homo Deus? Încotro?
