Europenii nu au stiut de existenta tutunului, pana in secolul al XV-lea, cand Cristofor Columb descopera America. In jurnalul sau de bord, consemneaza, in dreptul datei de 28 martie 1492, ca a vazut indieni, “barbati si femei, care inspirau fumul produs de un sul mic de frunze, aprins la unul dintre capete”, pe care exploratorul italo-spaniol il numeste “tabago”. Ulterior, nenumarate descoperiri atestau faptul ca, in America de Sud (la incasi, azteci), pipa era folosita de mii de ani, cu acazia unor sarbatori, in ritualuri de purificare, pentru a intra in comuniune cu “Marele Spirit” sau chiar zilnic.
In 1493, Fray Romano Pane, un misionar spaniol, il insoteste pe Cristofor Columb, in cea de-a doua calatorie peste ocean, cu scopul de a-i converti pe bastinasi la crestinism. Cu aceasta ocazie, ii trimite lui Charles Quint de Habsbourg, print de Spania, o mostra de tabac. Intre timp, deja marinarii care veneau din America si acostau pe tarmurile portugheze luasera obiceiul de a consuma tutun, in maniera in care o faceau indienii, sustinand, ca si acestia, ca tabacul alunga oboseala. Andre Thevet, calugar, explorator, geograf si scriitor francez, este cel care aduce, in Europa, seminte de tutun, pe care le cultiva in apropierea orasului sau natal, Angouleme (in sud-vestul Frantei).
In antichitatea europeana, chiar daca tutunul era necunoscut, se foloseau totusi diverse ierburi, al caror fum era inhalat, in timpul rugaciunilor sau pentru a trata unele boli.
Tutunul in secolul al XVI-lea
In secolul al XVI-lea, Jean Nicot de Villemain (dupa numele caruia s-a dat numele substantei continuta de frunzele de tutun – nicotina), ambasador al Frantei in Portugalia, din intamplare, primeste cateva frunze de tutun, de la un negustor care se intorcea din America. Pentru ca lui Nicot, frunzele, pe care le foloseste in scopuri medicinale, i s-au parut miraculoase, se hotaraste sa ii trimita cateva si reginei Catherina de Medicis, pentru a o vindeca de crizele de migrena.
Nu se stie daca migrenele “regale” au fost vindecate, ceea ce este cert e ca ambasadorul da numele sau plantei – Nicotiana tabacum. Incepand cu aceasta data, “Iarba reginei”/”Iarba lui Nicot” a avut un succes incredibil, in toate tarile din Europa. Din Turcia, adevarata “poarta” spre Orient, a ajuns rapid si in Asia (mai intai, in Japonia, Coreea si China). In Africa a patruns pe drumurile comerciale din Maroc, spre sfarsitul secolului al XVI-lea. Mai peste tot, frunzele de tutun erau asociate cu veritabile virtuti terapeutice.
Tutunul in secolul al XVII-lea
Pe cat de apreciat a fost tutunul in perioada de inceput a raspandirii lui in Europa, pe atat de drastic au fost tratati fumatorii, un secol mai tarziu, cand, tot mai mult, se punea la indoiala capacitatea acestei plante de a vindeca boli. In 1642, Papa Urban VIII a interzis tutunul, sub amenintarea excomunicarii fumatorilor, la Constantinopol, sultanul Amurat IV ii spanzura sau ii ardea pe consumatorii de tabac, in Persia, sahul Abbas, invocand Coranul, le taia buzele viciosilor, la Moscova, tarul ii pedepsea pe fumatori cu 60 de lovituri de baston. In Franta, care a adoptat o atitudine mai temperata, Cardinalul Richelieu a vazut o oportunitate extraordinara pentru stat de a-si mari veniturile, punand taxe foarte mari pe acest produs.
Tutunul dupa 1800
In 1811, Napoleon creeaza Regia de Stat a tutunului. Aparitia tigaretelor, intre 1830-1840, a facut sa explodeze comertul cu tutun. In aceasta perioada au devenit la moda, in scurt timp, ceea ce astazi am numi “fumoare” (incaperi ale palatelor, avand aceasta destinatie), locuri in care barbatii se intalneau, dupa o partida de vanatoare sau, mai tarziu, pentru a discuta afaceri.
In anii ’40 ai secolului trecut, americanii aduc, in Europa, tigaretele “blonde” (obtinute din frunze de tutun mai deschise la culoare), accesibile ca pret si mai usoare. Tigara cu filtru, inventata in jurul anului 1930, a inceput sa fie produsa, pe scara larga, dupa 1950.
Pe masura ce tigaretele cuceresc tot mai mult teren, s-au intensificat si campaniile de constientizare a riscurilor de imbolnavire din pricina tutunului, nicotina fiind responsabila de afectiuni pulmonare, cardiovasculare, respirartorii etc. Cine stie cum ar fi fost daca, in urma cu peste 500 de ani, Columb nu ar fi descoperit America, daca preotul Andre Thevet nu ar fi adus, in Franta, seminte de tutun si nu le-ar fi cultivat, daca Jean Nicot nu s-ar fi entuziasmat de proprietatile terapeutice ale acestei plante, daca, daca…
In prezent, se cultiva mai multe varietati de tutun (Nicotiana tabacum), cele mai multe destinate fabricarii tigarilor. Productia mondiala de tutun, estimata la peste 11 milioane de tone anual, este dominata de China, Statele Unite ale Americii, India, Brazilia.
Tutunul este, insa, folosit si in industria farmaceutica, in industria parfumurilor, ca planta ornamentala (de exemplu, Nicotiana sylvestris). Ceea ce se stie mai putin este ca planta atat de cunoscuta din gradinile noastre, minunat parfumata, “Regina noptii” (Nicotiana alata), originara din America de Sud, este o varietate a plantei de tutun (ale carei frunze sunt otravitoare).
