Un univers paralel în Antarctica este ipoteza incredibilă lansată de un grup de cercetători de la Universitatea Hawai, condusă de Peter Gorham, fizician specialist în fizica cuantică, în domeniul particulelor elementare/particule subatomice sau fizica energiilor înalte.
În general, universurile paralele sunt considerate subiect de science-fiction. Dar, în ultimii ani, o serie de teorii ştiinţifice şi de experimente ale oamenilor de ştiinţă de la unuiversitati din SUA, Australia, Marea Britanie etc., vin cu din ce în ce mai multe dovezi că existenţa universurilor paralele este plauzibilă, bazându-se pe felul în care particulele acţionează la scară microscopică.
Revista britanică de ştiinţă “New Scientist” denumea fenomenul “contrafactualităţii” specific noţiunii de “multivers” sau universuri paralele, drept “una dintre cele şapte minuni ale lumii cuantice”, contrafactualitatea însemnând “întâmplări care s-ar fi putut produce, dar nu s-au produs, însă influenţează rezultatele experienţei”.
Un univers paralel în Antarctica? O realitate alternativă, inversată?
Particule ciudate observate în Antarctica ar putea schimba din temelii percepţia pe care o avem despre lumea noastră şi multe dintre “adevărurile” considerate până acum imuabile. Cum ar fi dacă ar exista o realitate alternativă, un univers paralel, în care totul s-ar inversa, chiar şi timpul?
Timp de o lună, echipa de specialişti coordonată de fizicianul Peter Gorham, a supravegheat un balon uriaş, care transporta o mulţime de antene deasupra gheţurilor de la Polul Sud, la o înălţime de 37 de kilometri, cu misiunea de a scana un milion de kilometri pătraţi din peisajul Antarcticii, în căutarea unor urme de particule de mare energie, venite din spaţiul cosmic.
După primul experiment, rezultatele nu au fost prea încurajatoare. La fel s-a întâmplat şi un an mai târziu, după un al doilea zbor al balonului uriaş. La a treia încercare, însă, cercetătorii au decis să rescaneze datele pe care le aveau deja, în special acele semnale pe care le considerau ca un fel de zgomot. Şi se pare că au fost inspiraţi când au făcut acest lucru, deoarece, la o examinare mai atentă a unuia dintre semnale, au realizat că acesta ar putea corespunde unei particule de înaltă energie, doar că nu era aşa cum se aşteptaseră, în sensul că semnalul nu venea din înălţime, ci dinspre sol.
Această descoperire total neaşteptată a fost făcută în urmă cu trei ani, Între timp, toate ipotezele posibile, fondate pe datele cunoscute din fizică, au fost exploatate pentru a explica acest curios semnal, dar nu s-a putut stabili o explicaţie coerentă şi valabilă.
Într-un astfel de context, s-a impus o singură concluzie – necesitatea de a postula existenţa unui univers inversat, creat în timpul aceluiaşi Big Bang în care a fost creată şi lumea noastră – un univers paralel. În această presupusă lume în oglindă, pozitivul este negativ, stânga este dreapta, iar timpul curge invers. Este cea mai neaşteptată, cea mai spectaculoasă teorie, născută din analiza gheţurilor imense ale Antarcticii, şi care, totuşi, poate fi adevărată.
Un univers paralel în Antarctica – ce este ANITA?
Un univers paralel în Antarctica este un postulat, aşadar un enunţ considerat ca adevărat şi prim cadru într-un sistem deductiv, un enunţ care (deocamdată) nu poate fi demonstrat, dar care, prin convenţie, teoretic, trece drept adevărat şi fundamental.
S-a ajuns în acest punct al cercetărilor graţie datelor culese cu aparatura instalată pe imensul balon lansat deasupra Antarcticii şi pe care oamenii de ştiinţă implicaţi în acest experiment l-au numit ANITA (Antarctic Impulsive Transient Antenna – Antena Tranzitorie Impulsivă din Antarctica).
Experimentul ANITA, finanţat de NASA, a avut ca misiune, iniţial, să studieze neutrinii cosmici, de înaltă energie (zetta-particule), care vin din cele mai îndepărtate spaţii, particule elementare stabile, fără sarcină electrică şi cu o masă mai mică decât cea a electronilor, care bombardează Terra în mod constant.
Neutrinii însoţesc razele cosmice (formate din protoni, din alte nuclee atomice şi alte particule), unele conţinând energie cu mult mai mare decât pot produce, la ora actuală, cele mai performante acceleratoare de particule, iar cosmologii vor să ştie din ce sunt alcătuite aceste raze cosmice şi de unde provin. Traiectoriile acestor raze sunt deviate de câmpurile magnetice ale galaxiei noastre, ceea ce face aproape imposibilă identificarea originii lor.
Pe de altă parte, sursa razelor cosmice de mare energie emite şi un alt semnal – neutrinii, care, pentru că nu sunt încărcaţi electric, nu sunt perturbaţi în traiectoria lor, străbătând spaţiul în linie dreaptă. Prin urmare, pentru a localiza originea neutrinilor (şi a oricărei raze cosmice emise în acelaşi timp), specialiştii încearcă să refacă traseul invers al neutrinilor şi, în această etapă, intervine tehnologia de pe ANITA.
Când neutrinii pătrund în gheaţa din Antarctica, generează o “ploaie” de particule, încărcate electric, care emit unde radio, graţie efectului Askaryan. Dacă ANITA detectează aceste unde radio, emanate de la suprafaţă, cercetătorii pot localiza unde a lovit neutrinul şi să stabilească originea razelor cosmice care l-au însoţit.
Antiuniversul, universul-oglindă
Dacă, până aici, aceste mecanisme erau cunoscute de fizicieni şi cosmologi, echipa lui Peter Gorham a descoperit că, în loc să lovească gheaţa de sus în jos, dinspre cer spre Terra, particulele de mare energie păreau să se ivească din pământ, ca şi cum ar fi pătruns din direcţia inversă.
Neutrinii “normali”, cu energie scăzută, spun fizicienii implicaţi în cercetare, sunt capabili să facă o astfel de călătorie, dar când neutrinii cu mare energie vin din direcţie inversă, probabil că originea lor este într-un univers paralel-oglindă. Aceştia ar putea fi aşa-numiţii neutrini “dreptaci”, particule considerate până acum ca fiind ipotetice, spre deosebire de neutrinii cunoscuţi deja (“stângaci”) şi care nu se pot explica decât prin simetria CPT, care implică existenţa unui univers-oglindă – un univers paralel, alcătuit din antimaterie.
Acest antiunivers, cum a fost numit de cosmologul Neil Turok, de la Perimeter Institute, Ontario, Canada, şi depre a cărui existenţă vorbea, încă din 1928, si fizicianul britanic Paul Dirac, ar fi un univers paralel cu Universul nostru, format din antimaterie. Mai exact, în momentul Big Bang-ului, în urmă cu peste 14 miliarde de ani, ar fi luat naştere două universuri – cel în care ne aflăm şi noi, format din materie şi în care săgeata timpului este îndreptată spre viitor, şi un univers paralel, în oglindă, în care timpul se scurge invers.
Materia şi antimateria, când se întâlnesc, se anihilează, lăsând în urmă o formă de energie. Oamenii de ştiinţă spun că, la formarea Universului, au fost create cantităţi egale de materie şi antimaterie şi, prin urmare, ar fi trebuit să se anihileze reciproc, ceea ce nu s-a întâmplat, mai mult, au coexistat în primele secunde după Big Bang. Ulterior, universul nostru s-a dezvoltat, prin expansiune, iar antimateria a dispărut.
O astfel de teorie, a universului-oglindă, ar putea explica misterul dispariţiei antimateriei din Univers (formată din anti-particule), dar şi pe cel al prezenţei materiei întunecate, care ar fi compusă din neutrini “sterili”, cu masă foarte mare. Neil Turok crede şi el că experimentul ANITA poate să aducă (a adus deja) dovezi despre existenţa acestor neutrini.
Rămâne de văzut dacă această teorie – un univers paralel, inversat – care a stârnit dezbateri aprinse, se va confirma, probabil, în momentul în care va fi formulată şi demonstrată o teorie a gravitaţiei cuantice, o teorie “a tot ce există”, considerată, la momentul prezent, “Sfântul Graal”al fizicii moderne. Sunt avansate deja şi alte teorii, care au în comun ideea tulburătoare a existenţei unuinumăr infinit de universuri, guvernate de legi diferite, în care Big Bang-urile au loc tot timpul,Universul nostru fiind doar o parte nesemnificativă a acestui ToT.
