In prezent, datele fizicii cuantice tind sa modifice, in mare masura, teoriile clasice referitoare la Univers si, implicit, la realitatea « ascunsa », care reprezinta, de fapt, « adevarul » existentei noastre. Inca din anii 1990, doi fizicieni, David Bohm si Karl Pribam, au avansat idei indraznete, in acest sens, primite cu circumspectie de lumea stiintifica, si anume ca Universul nu este decat o uriasa iluzie, o holograma. David Bohm (discipol al lui Albert Einstein), fizician american, filozof, specialist in neuropsihologie, este cel care a gandit “teoria ordinii implicite” (“invelopped order”/ “hidden order”), potrivit careia spatiul si timpul nu mai sunt factorii dominanti care determina relatiile de dependenta/ independenta intre elemente.Un tip total diferit de conexiuni fundamentale intre materie si constiinta este posibil, derivand dintr-o ordine mult mai profunda decat cea explicata pana acum, modelul holistic sustinand ca spiritul si materia sunt « proiectii » ale « ordinii implicite » in realitatea concreta.
Bohm si-a bazat teoria pe trei elemente : holograma (o imagine in trei dimensiuni), un experiment cu o picatura de cerneala pusa in glicerina si un peste de acvariu filmat din unghiuri diferite. Experimentul care l-a determinat pe Bohm sa se gandeasca la faptul ca Universul este ierarhizat la infinit, chiar notiunea de « dezordine » nefiind decat o iluzie, este relativ simplu. El a pus, intr-un cilindru de sticla transparenta, umplut cu glicerina, o picatura de cerneala, care a ramas imobila, la suprafata substantei. Punand in functie un ax rotativ central, miscarea de rotatie a facut ca picatura de cerneala sa dispara. Inversandu-se miscarea de rotatie, picatura de cerneala s-a refacut, fizicianul vazand in acest proces o ilustrare a notiunii de « ordine ascunsa », conservata in picatura respectiva.
Un al doilea experiment a fost facut cu un peste rosu, aflat intr-un acvariu, pe care l-a filmat din doua unghiuri diferite (din fata si din lateral), proiectand imaginile simultan pe doua ecrane, aflate unul langa altul. Privind imaginile, impresia era ca sunt doi pesti in acvariu (ceea ce era, evident, o iluzie). In mod similar, sustine David Bohm, realitatea fizica in care traim si perceptia Universului nu sunt altceva decat uriase proiectii holografice, aceasta insemnand ca existenta noastra inseamna un fel de retea, in forma de acoperis, o matrice in care sunt inglobate timpul, spatiul si orice alta forma de “realitate”.
Karl Pribam, specialist in psihologie si stiinte cognitive, astazi in varsta de 94 de ani, a avut contributii esentiale in descrierea proceselor cerebrale dupa modelul hologramei. Astfel, sustine cercetatorul, asa cum totalitatea informatiilor dintr-o holograma se inregistreaza pe fiecare fragment al suportului pe care este proiectata, la fel creierul pastreaza, in fiecare dintre partile sale, toate datele pentru a reconstrui o amintire in integralitatea sa. Creierul este, asadar, o holograma capabila sa inmagazineze enorme cantitati de informatie, intr-un spatiu foarte mic, dupa cum un singur centimetru cub de film holografic poate contine pana la aproximativ zece miliarde de bits de informatie. Karl Pribam si David Bohm au mers mai departe, avansand indrazneata teorie a hologramei ca functionand la scara universala – creierul nostru ar construi, prin urmare, in mod paradoxal, o realitate concreta « ireala », iar realitatea « obiectiva », de fapt, nu exista.
Ideea nu este chiar noua, de-a lungul timpului multi filozofi afirmand ca lumea materiala este o iluzie, dar ceea ce este remarcabil este ca, acum, stiinta este pe cale sa demonstreze acest fapt. Teoria hologramei, potrivit careia universul este o iluzie, pune sub o alta lumina si o serie de fenomene « paranormale », lasate, pana acum, dincolo de cercetarea stiintifica, fiind percepute ca neadevarate sau exagerate, precum telepatia, precognitia, psihokinezia (capacitatea de a muta obiecte prin concentrare), fenomene energetice ale corpului subtil etc.
Psihiatrul american, de origine ceha, Stanislav Grof, in prezent director al Centrului de cercetari psihiatrice din Maryland, declara, la randul sau, ca teoria holografica este singura capabila sa explice experientele arhetipale, adica « intalnirea » dintre inconstientul colectiv si starile modificate de constiinta ale individului. El a pus la punct, de altfel, o terapie « holotropica », presupunand combinarea a trei proceduri: respiratia accelerata, muzica si eliminarea, din corp, a blocajelor energetice. De asemenea, fizicianul canadian David Peat, de la Queen’s University, sustine si el ca « sincronicitatea » – coincidentele insolite si pline de semnificatii din existenta fiecarui individ – nu s-ar putea explica doar ca rezultat al hazardului, ca trebuie sa existe ceva mult mai profund, care, deocamdata, scapa intelegerii noastre, si ca « modelul holografic » poate fi calea spre un alt adevar decat cel afirmat pana acum de stiinta traditionala.
De curand, mai multi cercetatori germani si britanici, in cadrul unui proiect intitulat GEO600, desfasurat la Centrul de astrofizica de la Hanovra, pornind de la observarea si analiza undelor gravitationale, electromagnetice si a astro-particulelor (raze cosmice, neutrini), au afirmat ca este aproape sigur ca, intr-un viitor foarte apropiat, vor putea aduce dovezi stiintifice ca traim intr-o « holograma cosmica uriasa », idee pe care a acceptat-o si castigatorul Premiului Nobel pentru fizica, din 1999,Gerard ‘t Hooft.
Este evident ca, daca secolul al XX-lea a debutat cu incercarea de a elabora o « teorie unificata a Universului », secolul al XXI-lea va aduce, prin teoria modelului holografic sau prin altceva, o reconciliere a unor conceptii opuse pana la aceasta data – stiinta si magia – si ca ceea ce, inertial, ducem in sfera « miracolului » s-ar putea sa fie, in realitate, adevarul.
