Locul de aterizare al misiunii Apollo 17 este o regiune spectaculoasa, numita valea Taurus Littrow, care se afla la marginea de sud-est a Marii Linistii. Acum aproximativ 3,8-3,9 miliarde de ani, un asteroid sau o cometa de marimea unui munte a lovit Luna si a creat un bazin cu diametrul de aproape 700 de kilometri. In jurul marginii Marii Linistii au fost impinse in afara niste blocuri mari de stanca, acestea formand ulterior un lant muntos. Pe alocuri, blocurile de stanca au cazut din nou si au lasat in urma vai radiale printre munti. Taurus Littrow este una din aceste vai, fiind situata la sud de craterul Littrow din sud-vestul Muntilor Littrow (muntii aflati la est de Marea Linistii).

La aproximativ 100-200 de milioane de ani dupa ce s-a format Marea Linistii, lava a iesit la suprafata din interiorul Lunii si a inceput sa umple zonele joase. Multe din fluxurile de lava au ajuns la suprafata prin marginile slabe si fracturate ale bazinului – in anumite stadii, fluxurile au fost acompaniate de fantani de foc care au acoperit imprejurimile cu mici margele de sticla. Unele margele erau de culoare portocalie, insa cele mai multe erau foarte intunecate. Chiar si de pe Pamant, marginile Marii Linistii au un aspect intunecat si, inainte de misiune, au existat multi oameni de stiinta care au speculat ca acest lucru indica niste eruptii vulcanice recente.

Munti, dealuri si alte formatiuni

Valea Taurus Littrow este alungita pe axa de nord-vest care arata spre inima Marii Linistii. In capatul interior de sud-est, valea se intalneste cu un munte mare, numit Masivul de Est. Spre sud, o iesire ingusta (blocata partial de un crater mare) duce catre o alta vale. In partea de vest a acestei iesiri, un al doilea munte, numit Masivul de Sud, formeaza peretele de sud-vest al vaii Taurus Littrow. La nord de Masivul de Est, peste o iesire ce duce la o alta vale mica, Dealurile Sculptate si, mai departe spre vest, Masivul de Nord formeaza ceilalti pereti ai vaii Taurus Littrow. Intre Masivul de Nord si cel de Sud, iesirea principala din valea Taurus Littrow duce catre Marea Linistii. Aceasta iesire are aproximativ sapte kilometri latime si este blocata partial de un deal cu inaltimea de un kilometru, numit Muntele Familiei, si, de asemenea de o panta abrupta care se intinde intre Masivul de Nord si cel de Sud. Pe alocuri, panta abrupta are 80 de metri inaltime.

Citește și:  Pictorul Henri de Toulouse-Lautrec si post-impresionismul

Varietatea geologica a vaii Taurus Littrow a fost un motiv important pentru alegerea locatiei. Dintr-un punct de aterizare in mijlocul vaii, echipajul putea esantiona solul intunecat, putea colecta mostre din lava care umpluse valea si putea esantiona materialul crustal din Masivul de Nord si cel de Sud.

Astronautul Harrison Schmitt in regiunea Valea Taurus–Littrow, Foto: en.wikipedia.org
Astronautul Harrison Schmitt in regiunea Valea Taurus–Littrow, Foto: en.wikipedia.org

Oamenii de stiinta au avut un interes special in bolovanii aflati pe pantele joase ale Masivilor, care fusesera vazuti in fotografiile realizate de misiunea Apollo 15. Unii dintre acesti bolovani sunt situati la capetele unor piste, ceea ce arata ca acestia s-au rostogolit in jos din varful muntilor. Punctele suplimentare de interes includeau o avalansa a Masivului de Sud, care decoreaza capatul sudic al pantei abrupte, si un crater interesant, numit Shorty, care apare ca o pata intunecata in extremitatea nordica a alunecarii de teren. Aici, unii dintre geologi au crezut ca s-ar putea afla un orificiu vulcanic tanar. In cele din urma, erau Dealurile Sculptate, care din orbita arata ca si cum n-ar fi legate in mod direct de impactul care a creat Masivele si Marea Linistii, ci, mai degraba, s-a crezut ca acestea puteau sa fie provocate de impactul mai recent (Imbrium).

Taurus Littrow nu este o vale mare, iar echipajul de pe Apollo 17 a reusit sa acopere aproape jumatate din aceasta in timpul celor trei expeditii geologice. Totusi, aceasta vale este indeajuns de mare pentru a cuprinde elipsa de aterizare si alte cateva pe langa aceasta. Tinta de aterizare a fost pe axa centrala a vaii, departe de Masive, la aproximativ sase kilometri distanta de panta abrupta. Aceasta destinatie de plasare a fost aleasa pentru ca echipajul sa poata zbura deasupra Dealurilor Sculptate la o altitudine substantiala atunci cand patrundeau in vale si, mai tarziu, sa poata conduce pana la poalele Masivului de Sud fara a incalca restrictiile intoarcerii inapoi. In detaliu, zona tinta este un petic de teren relativ neted, aflat in mijlocul unui grup de cratere mari.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.