Toamna, după exuberantele zile estivale, vine cu îndemnuri mai calme, ne proiectează în spirit predispoziţii contemplative, ne face să ne oprim şi să admirăm spectacolul cromatic excepţional al acestui anotimp sau să ne reîntoarcem spre noi înşine, pentru a ne racorda la un alt fel de echilibru, mai stabil, mai interiorizat.
Este acum un timp foarte potrivit pentru lectură, când am putea opta pentru câteva cărţi în care acest anotimp a inspirat scriitori, apărând ca temă sau ca fundal al universului ficţional, asociat destinului personajelor, stărilor de spirit etc. Iată câteva sugestii de volume care ar putea fi citite în liniştea serilor de toamnă:
Jim Harrison – “Legendele toamnei”
Scriitorul american Jim Harrison (1937 – 2016) este unul dintre cei mai interesanţi prozatori, poeţi, eseişti şi scenarişti ai generaţiei sale. Dintre multele cărţi publicate, cea mai cunoscută este “Legendele toamnei” (“Legends of the Fall”), formată din trei trei nuvele, una dintre acestea dând şi titlul volumului.
“Legendele toamnei” s-a bucurat de şi mai mult succes după ce, în 1994, nuvela a fost transpusă cinematografic, cu Brad Pitt, Anthony Hopkins, Aidan Quinn, Julia Ormond și Henry Thomas, în rolurile principale, în regia lui Edward Zwick.
În “Legendele toamnei” este urmărită povestea a trei fraţi (Alfred, Samuel şi Tristan, indieni americani), crescuţi de către tatăl lor, un colonel în retragere, într-o fermă din Montana (un stat din nord-vestul Statelor Unite) în atmosfera tulbure de la începutul Primului Război Mondial, şi lupta lor pentru dreptate într-o lume alienată.
Sunt surprinse destine tumultoase, dramatice, iubiri, revolte, căutări, răzbunări. Tristan este un personaj fascinant, un rebel posedat de “spiritul ursului” totemic, pe care-l înfruntă, în final, într-o “îmbrăţişare mortală”.
Boris Vian – “Toamna la Pekin”
Boris Vian (1920 – 1959) este unul dintre cei mai paradoxali artişti ai culturii franceze – prozator, poet, interpret de jazz (trompetist), critic muzical, scenarist, actor, pictor. În scurta sa viaţă (a murit la numai 39 de ani, în urma unui atac de cord) a frapat prin excentricitate – în viaţă şi în artă. La numai 8 ani, îi citise deja pe Corneille, Racine, Moliere, iar mai târziu a făcut parte din cercurile literare suprarealiste, admirator al scrierilor lui Alfred Jarry şi Eugen Ionescu.
“Toamna la Pekin” este o proză absurdă, provocatoare, cu accente comice şi groteşti, în care naratorul comentează constant “istoria” care pare că se construieşte sub ochii cititorului.
Titlul romanului nu are de-a face cu “toamna” ca anotimp, nici cu exoticul oraş chinezesc – Pekin (Beijing) – ci este, mai degrabă, o metaforă despre destin, proiectată pe imaginea unui deşert imaginar – Exopotamia – unde se desfăşoară mare parte a acţiunii şi unde se construieşte o cale ferată spre nicăieri. Cei care populează Exopotamia sunt asemenea locului – un arheolog care distruge orice relicvă dezgropată, un doctor care ţine evidenţa pacienţilor ucişi, o femeie cu pielea arămie, un călugăr ce nu poartă nimic pe sub sutana etc.
“Toamna la Pekin” este o operă “deschisă”, în sensul că face posibilă orice interpretare din partea cititorului. Începând cu titlul lipsit de sens la prima vedere, cu “toamna” care, in carte, nu există, ca şi Pekin-ul, dar care anunţă imaginea “golului”, întreaga poveste se construieşte pe ideea inutilităţii oricărui demers. Îndată ce construcția căii ferate este finalizată, aceasta se prăbușește, din pricina săpăturilor arheologului Athanagoras, trăgând, în cădere, trenul și pe toți călătorii aflați in vagoane. Astfel, intriga se termină într-un vid: tot ce a construit romanul a fost, în cele din urmă, deconstruit. Ca în viaţă.
Karl Ove Knausgard – “Toamna”
Karl Ove Knausgard este un cunoscut scriitor norvegian contemporan, implicat şi într-un cunoscut proiect intitulat “Biblioteca viitorului”. Knausgard a avut un deosebit succes cu șase romane autobiografice, intitulate “Min Kamp”. După această serie, între 2015 şi 2016, Knausgard a publicat o altă serie de cărţi, tot de inspiraţie autobiografică – “Seasons Quartet” (Cvartetul anotimpurilor), “Toamana”, “Iarna”, “Primăvara”, “Vara”.
“Toamna” este primul volum din “Cvartetul anotimpurilor” şi este gândit ca o confesiune către “fiica sa încă nenăscută”, la care se raportează ca la un fel de spirit universal, care, prin gândurile tatălui, îşi poate face o idee despre lumea aceasta. Cele trei mari secvenţe ale cărţii sunt dedicate, fiecare, câte unei luni de toamnă – septembrie, octombrie, noiembrie – şi dezvoltă meditaţii ale autorului despre oameni, întâmplări, experienţe familiale, la care se adaugă amintiri din copilărie, din adolescenţă, din diverse alte locuri în care a trăit, emoţii, consideraţii despre viaţă şi despre destin.
“Toamna” şi celelalte cărţi din “Cvartetul toamnei” sunt non-fictiune, se bazează exclusiv pe istoria personală a scriitorului şi, poate, şi din acest motiv, au suscitat, în mod deosebit, interesul cititorilor. De altfel, unii critici au sugerat că Ove Knausgard a mers uneori prea departe cu dezvăluirile din viaţa privată a prietenilor şi a familiei, inclusiv despre tatăl, fostele soții, unchiul și bunica lui. Scriitorul a fost căsătorit de trei ori, cu cea de-a doua soţie, de care s-a despărţit în 2016, are patru copii, iar într-un interviu acesta recunoştea că simte, adesea, că a făcut un “târg faustian”, că a obținut un succes uriaș prin sacrificarea vieţii personale, expusă public în cărţile sale.
Susan Meissner – „Flori aurii de toamnă”
“Flori aurii de toamnă” (“A Fall of Marigolds”), romanul scriitoarei americane Susan Meissner (n. 1961), publicat în 2014, poate fi o lectură extrem de captivantă. Cartea pune în oglindă două întâmplări, doua destine, povestea de viaţă similară a două femei, la o sută de ani distanţă, mesajul fiind că, uneori, întâmplări banale, coincidenţe, detalii pe care suntem tentaţi să le ignorăm pot fi semne ale unor schimbări majore.
O eşarfă misterioasă, cu flori aurii de toamnă (flori de gălbenele), este simbolul care leagă destinul unei femei, care, în septembrie 1911, se refugiază pe o insulă, neputând face față întoarcerii în Manhattan, după ce a asistat la moartea bărbatului pe care îl iubea, în Triangle Shirtwaist Fire, şi al alteia, care, în septembrie 2011, după ani de suferinţă, înţelege că, în sfârşit, a reuşit să-şi revină după moartea soţului său, victimă a atentatului din 11 septembrie 2001 asupra Turnurilor Gemene.
În timp ce prima femeie încearcă să facă faţă suferinţei îngrijind imigranţi, viaţa celei de-a doua se concentrează în jurul slujbei într-un magazin de țesături, dedicându-se în acelaşi timp creşterii fiicei ei, căreia nu a reuşit niciodată să-i spună adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în ziua groaznică a atentatelor.
Se întâmplă însă ca o fotografie pierdută de mult timp să apară într-o revistă națională, făcând-o să retrăiască ziua îngrozitoare în care soțul ei a murit în atacul de la World Trade Center. Apoi, o reîntâlnire întâmplătoare şi o eşarfă veche de un secol îi schimbă cursul vieţii.
Teru Miyamoto – „Brocart de toamnă”
Teru Miyamoto este unul dintre cei mai populari prozatori contemporani din Japonia.“Kinshu: Autumn Brocade” ( Brocart de toamnă) este cea mai cunoscută şi interesantă carte a lui Teru Miyamoto (publicată initial in SUA), un amestec de viaţă traditională japoneză şi modernă, dar universală prin mesajul pe care-l transmite despre iubire, despre emoţii, despre relaţiile dintre bărbaţi şi femei, despre karmă, despre viaţa, în general.
A fost tradusă în româneşte cu titlul “Brocart de toamnă”, dar este interesant de observat cuvântul japonez din titlul original – “Kinshu: Autumn Brocade”. “Kinshu”, în limba japoneză, are mai multe înţelesuri – brocart (ţesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint), scriere poetică, strălucirea frunzelor toamnă. De altfel, brocartul este un simbol recurent al toamnei în literatura japoneză şi tot toamna are loc şi ultima secvenţă din roman.
“Brocart de toamnă” spune povestea a două personaje – Aki și Yasuaki – care se întâlnesc întâmplător, la zece ani după divorţ. Mare parte din carte se construieşte sub forma unui schimb de scrisori (între ianuarie şi noiembrie), în care cei doi îşi mărturisesc o mulţime de lucruri, multe traumatizante, pe care nu au avut curajul să le spună altădată – un proces dureros, mai ales pentru personajul masculin, Yasuaki, care ar trebui să explice, printre altele, care a fost motivul pentru care a fost găsit pe jumătate înjunghiat în camera unui han din Kyoto, cu cadavrul unei gheișe lângă el. Este o carte foarte atent concepută, cu treceri subtile de la planul prozaic, la metaforă şi simbol, într-un stil elegant, care adaugă un plus de profunzime și universalitate temelor romanului.
Lisa Kleypas – “S-a întâmplat într-o toamnă”
Lisa Kleypas este una dintre scriitoarele americane contemporane, cu mare succes la public, autoare de bestseller-uri, tradusă în peste 20 de limbi.
După 1998, când familia sa a pierdut totul, în urma unor inundaţii, Lisa Kleypas a decis să se dedice exclusiv scrierii de romane de dragoste, publicând nenumărate serii, multe traduse şi în limba română.
Romanul “S-a întâmplat într-o toamnă” (“It Happened One Autumn”) are toate ingredientele unui roman de dragoste contemporan, cu acţiune dinamică, personaje dezinvolte, pasionale, nu lipsite de snobism, într-un stil simplu, accesibil. Poate fi o lectură relaxantă, pentru o seară de toamnă.
