Virus, coronavirus, carantină, distanţare (socială) sunt, cu siguranţă, cuvintele acestui început de an, 2020. Substantivul “virus” (plural, “virusuri”/”viruşi”) înseamnă “agent patogen (care provoacă boli infecţioase), invizibil la microscopul obişnuit (este o structură submicroscopică) şi care se reproduce numai în interiorul celulelor vii” (DEX).

În limba română, cuvântul “virus” este un neologism, un împrumut din limba franceză, având ca etimon, după cum indică dicţionarele româneşti, latinescul “venenum”, care înseamnă “otravă”.

Marele Dicţionar Enciclopedic Larousse
Marele Dicţionar Enciclopedic Larousse

Marele Dicţionar Enciclopedic Larousse (Grand Dictionnaire Encyclopédique Larousse) precizează însă ca termen de origine latinescul “uirus”, care are acelaşi sens cu “venenum” – “venin”/”otravă”/”infecţie”.

De la “virus” la “verin”, un câmp semantic inedit

Interesantă este, din punct de vedere lingvistic, prezenţa, în limbajul nostru popular, a temenilor “viron” şi “verin” (variante pentru “venin”, toate derivate din latinescul “venenum”). Folcloristul Ovidiu Bârlea consemna, în 1924, prezenţa primului termen – “viron” – în versuri populare, în care se exprima suferinţa din dragoste, apelându-se, asadar, la sensul figurat al cuvântului “venin” : “Eu cu tine-oi face-așa:/Că mi-oi pune oală-n horn,/Cu apă și cu viron,/Ș-oi lăsa să fiarbă bine,/Și-oi băga pe dracu-n tine“.

Şi varianta “verin”, in registrul stilistic popular, era folosită, ca şi “viron”, mai ales cu sens figurat, cu înţelesul de “răutae”/”duşmănie”/”mâhnire”/”necaz”: “a pune verin la inimă”, “a-şi vărsa verinul”.

“Venin”, “verin”, “viron” circumscriu, aşadar, un câmp semantic interesant, având ca element comun “răul” – un alt exemplu care arată nenumăratele valenţe expresive ale limbii române.

Virus/virusuri/viruş

În limbajul ştiinţific, primul care a folosit cuvântul “virus”, cu înţelesul de astăzi (agent patogen) a fost englezul Edward Jenner, în 1796, cel care a creat un vaccin eficient contra variolei, boală care, de-a lungul secolelor, a ucis milioane de oameni, dar cuvântul “virus” a fost consacrat definitiv, în terminologia ştiinţifică, de către unul dintre precursorii microbiologiei, francezul Louis Pasteur, în 1885, când a experimentat vaccinul antirabic. În 1940, biologul şi fizicianul german Helmuth Ruska este primul care, folosind un microscop electronic, a vizualizat printru prima dată un virus.

Citește și:  Cum este corect – ei trebuia (să plece) sau ei trebuiau (să plece)?

Care este pluralul corect al substantivului “virus” – virusuri sau viruşi?

Virus, Cum este corect - virusuri sau viruşi?
Virus, Cum este corect – virusuri sau viruşi?

Multă vreme, singura formă de plural corectă a substantivului “virus”, cu sensul de “agent patogen”, a fost “virusuri” (formă de neutru). Treptat, uzul limbii a impus şi a doua formă, “viruşi”, acceptată astăzi şi inclusă în dicţionare, prima rămânând totuşi cea recomandată.

Tot “virusuri” este şi forma de plural recomandată (“viruşi”, forma tolerată) când se utilizează cuvântul cu sens figurat, având înţelesul de “rău moral”. De exemplu: “Iresponsabilitatea, minciuna, necinstea sunt veritabile virusuri ale societăţii moderne”.

Când este vorba de pluralul substantivului “virus” (informatic), cu înţelesul de “program având capacitatea de autoreplicare, conceput pentru a perturba funcționarea calculatoarelor” (DEX), singura formă corectă de plural este “viruşi”. De exemplu, putem spune: “Primul virus informatic a fost definit în 1983, de către un cercetător american, în prezent nenumăraţi viruşi informatici ameninţând buna funcţionare a computerelor”.

Eventual, pentru a evita o exprimare greşită, atunci când ezităm, putem să reţinem că se poate folosi forma de plural “viruşi” în orice situaţie (agent patogen/virus de calculator), dar niciodată “virusuri” pentru domeniul informatic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.