Whittier este un oraș din Alaska, din extremitatea nordică a Statelor Unite. Este amplasat între munţi înalţi, acoperiţi cu zăpadă, la capătul estic al Canalului Whittier, la aproximativ 100 de kilometri de Anchorage, cel mai mare oraș din regiune.
Singura cale de a ajunge în acest oraş (in afară de cea maritimă), într-un peisaj spectaculos, dominat de munţi şi ape, este printr-un tunel lung de 4 kilometri, folosit atât pentru vehiculele rutiere, cât și pentru trenuri – parte din Autostrada Portage Glacier (finalizată în anul 2000) – care trece pe sub Muntele Maynard, din lanțul muntos Chugach, cel mai nordic dintre lanţurile muntoase de pe coasta Pacificului.
Tunelul de pe această “autostradă” spre Whittier înseamnă, de fapt, un drum cu o singură bandă, lată de 4,8 metri, cu trafic într-un singur sens, alternativ, şi cu şinele de tren pe mijlocul acestei benzi rutiere. Tunelul este deschis doar 15 minute pe oră într-un sens, apoi în celălalt, apoi este lăsat disponibil pentru trenuri. Cine ratează cele 15 minute are o oră de așteptare înainte de a putea trece. Tunelul se închide noaptea, de la ora 23:15 până la 5:30, așa că nu există nicio modalitate de a intra sau de a părăsi oraşul noaptea.
O poartă catre un peisaj fascinant
Oraşul Whittier este şi un port maritim important în zonă, folosit adesea ca punct de plecare sau de sosire pentru vase de croazieră, care explorează apele din jurul Alaskăi sau pentru turiştii care vizitează gheţarii, cascadele din jur sau care vin la pescuit, aici fiind una dintre cele mai bogate zone de pescuit marin de pe planetă.
Whittier, situat la vârful nordic al celei mai nordice păduri temperate (una dintre ultimele păduri temperate intacte din lume), “Tongass”, are un climat oceanic subpolar, cu ninsori abundente iarna şi vânturi puternice, iar vara cu ploi nesfârşite. Temperatura medie anuală în Whittier este de 5 grade Celsius. Cea mai rece lună este ianuarie (când se poate ajunge şi la -30 de grade Celsius), iar cea mai caldă, iulie, cu temperaturi care pot ajunge la circa 14 grade Celsius.
Cuibărit între munți uluitori, păduri de smarald și o mare albastră, sclipitoare, Whittier este o poartă către sălbăticia fascinantă din Pădurea Națională Chugach, amplasată pe coasta unui fel de golf – Prince William Sound – unde, în fiecare vară, mii de vizitatori ajung cu vaporul, trenul sau mașina, pentru a se bucura de peisajele spectaculoase si pentru a admira cea mai mare colonie de Kittiwake din Pacificul de Nord (păsări marine asemănătoare cu pescărusii), vulturii pleșuvi, bufnițele cenușii, șoimii peregrin, capre de munte,ursi negri etc.
Whittier, Alaska – o comunitate sub acelaşi acoperiş
Ceea ce face din Whittier un oraş unic în lume este faptul că toţi locuitorii săi (272 în total, după recensământul din 2020) trăiesc sub acelaşi acoperiş, într-o clădire de 14 etaje – Begich Towers – construită în timpul Războiului Rece pentru a găzdui soldații unei baze create în Whittier încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când acest loc a fost ales pentru a se construi un port militar și o bază logistică pentru armata SUA.
Construită în anii 1950, clădirea care găzduieşte întreaga comunitate din Whittier are un aspect robust și practic, specific epocii respective – plan dreptunghiular, acoperiş plat şi trei module conectate între ele, cu sistem de încălzire hidrică, asigurat de centrale proprii.
Latura de nord are două module proeminente care formează două turnuri pătrate, iar în interior, seturi de coridoare ramificate și lifturi permit rezidenților accesul în toate zonele complexului. Prezenţa unei astfel de clădiri, intre lanţurile muntoase, gheţari şi păduri, unde şase luni pe an ninge, iar alte şase luni plouă, este surprinzătoare.
Locuitorii din Whittier, o mare familie
Begich Towers include unități de locuit (apartamente), birouri, o școală, un oficiu poştal, apartamente pentru oaspeţi (pe două etaje), o spălătorie, un magazin general (aprovizionat cu tot ce este necesar pentru locatarii clădirii), o mică biserică baptistă, o sală de conferinţe, o secţie de poliţie, biroul primăriei, spital, pieţe, birouri guvernamentale, restaurant, o grădină hidroponică (legume, flori, crescute în soluții nutritive sau pe un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice), sală de fitness și alte utilități comune, toate sub același acoperiș.
Scoala, care se află în modulul de vest, la subsol, este conectată printr-un coridor şi printr-un lift cu restul clădirii, astfel încât elevii să nu iasă afară în temperaturile extrem de scăzute ale iernii. La ora prânzului, elevii aleargă pe ușile școlii din Whittier și pe o pasarelă subterană şi merg spre locuinţele lor. În drum, trec pe lângă o încăpere plină de congelatoare (un congelator se închiriază cu 15 USD pe lună) şi în care se află alimente (crude sau preparate), inclusiv înghețată, pâine sau orice altceva care trebuie păstrat la rece.
De altfel, toţi rezidenţii clădirii pot rămâne în interiorul acesteia pentru perioade lungi, dacă vremea este nefavorabilă sau dacă pur și simplu nu doresc să plece, având la dispoziţie tot ceea ce este necesar pentru ca un oraș să funcționeze fără probleme, felul în care este organizată construcţia permiţând accesul în absolut toate zonele.
Sunt mulţi locuitori din Whittier care spun că nu au părăsit clădirea luni sau chiar ani la rând, iar sentimentul este că formează toţi “o mare familie” – au grijă unii de alţii, fiecare cunoaşte viaţa celuilat şi totul este, întotdeauna, îngrijit, curat. Totuşi, unii dintre ei aleg să meargă o dată pe an într-o vacanţă, într-o tară sau o regiune mai caldă.
Ocupaţiile rezidenţilor din Begich Towers
Whittier se află la o răscruce istorică fascinantă, străbătută timp de sute de ani de nativi, comercianți, exploratori, căutători de aur, de armata SUA și acum de vizitatori din întreaga lume, după cum sublinia Alan Taylor, un reputat istoric american, în cartea “The Strangest Town în Alaska : The History of Whittier, Alaska and the Portage Valley” (“Cel mai ciudat oraș din Alaska: Istoria Whittier, Alaska și Valea Portage”).
Aceşti oameni, în mare parte, sunt urmaşii poporului Chugach, o populaţie indigenă, lor alăturându-li-se, în timp, cei care, venind aici pentru un trai mai bun (sperând la câştiguri semnificative din vânătoare şi pescuit sau căutători de aur fiind) au decis să rămână, să ia viaţa de la capăt.
Locuitorii din Whittier știu că circumstanțele vieții lor sunt modelate de Mama Natură și de limitele fizice. Geografia a definit, inevitabil, profilul lor, deși, în cele din urmă, preocupările aici nu sunt diferite de cele din restul Americii – traiul în comunitate, angajare, educație, sănătate etc.
Oraşul Whittier – construit să găzduiască 30 000 de locuitori
În afară de Begich Towers, în Whittier mai există o construcţie, acum abandonată – clădirea Buckner (numită aşa după numele generalului Simon Buckner, şeful comandamentului de Apărare din Alaska, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Cele două clădiri au fost gândite, iniţial, pentru a găzdui circa 30 000 de locuitori.
Clădirea Buckner, dotată cu dormitoare, spaţii de recreere, cinematograf, restaurant, pistă de bowling, legată prin tuneluri-coridoare de Begich Towers şi de restul oraşului Whittier, era destinată soldaţilor care s-ar fi mutat în această regiune.
Însă cutremurul din 1964 , cunoscut ca “Marele Cutremur din Alaska” sau “Cutremurul din Vinerea Mare”, cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată în America de Nord și al doilea cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată în lume, de la începutul seismografiei moderne, a provocat pagube uriaşe, estimate la peste 5 milioane de dolari, iar clădirea Buckner, deşi a rezistat, datorită fundaţiei din rocă de bază, nu a mai fost refăcută.
Denumirea clădirii “Begich Towers”, care adăposteşte astăzi marea “familie” din Whittier, a fost dată în amintirea lui Nick Begich, un congresman din Alaska, cu un rol important în viaţa acestei comunităţi şi despre care se presupune că şi-a pierdut viaţa când o aeronavă uşoară s-a prăbuşit în această regiune, în 1972 (deşi trupul lui nu a fost niciodată găsit).
În anul 2016, Departamentului Agriculturii din SUA a venit cu un grant de 3 milioane de dolari pentru renovarea faţadei şi pentru reparaţii legate de întreținerea sistemelor care asigură funcţionalitatea uriaşei “case” a locuitorilor din Whittier, Alaska.
“Niciun alt loc pe Pământ în care ar prefera să trăiască”…
În pofida climei aspre, a izolării, toţi membrii comunităţii Whittier spun că da, este nevoie să te obişnuieşti să trăieşti mereu în apropierea celorlalţi, sub acelaşi acoperiş, cu tot ce înseamnă viaţă privată sau comunitară, că, în astfel de împrejurări, oricine poate să aibă, paradoxal, un anume sentiment al singurătăţii, având în vedere îndepărtatele locuri din Alaska, străjuite de culmi muntoase care depăşesc şi 4000 de metri, dar că “nu există niciun alt loc pe Pământ în care ar prefera să trăiască”.
