Yamnaya este poporul misterios, strămoş al europenilor de astăzi, după cum susţine o teorie care a revenit în atenţia specialiştilor şi a publicului larg, susţinută de tot mai mulţi istorici, bioantropologi şi geneticieni, în lumina noilor cercetări făcute cu tehnologie de vârf.
Este vorba despre o surpriză de proporţii, o teorie care nu este pomenită în nicio carte de istorie – aceea că europenii se trag dintr-un popor războinic – Yamnaya – care, în urmă cu peste cinci mii de ani, a venit dinspre nordul Mării Negre şi a cucerit Europa. Analiza genomului uman, cu mijloacele tehnice şi ştiinţifice de astăzi, a arătat că aproape 40% dintre genele noastre sunt moştenite de la aceşti războinici.
Geneticianul şi biologul american David Reich, specialist în ADN-ul fosil, în prezent profesor la Harvard Medical School, este unul dintre cei care au studiat îndelung evoluţia omului, ca specie, prin secvenţierea ADN-lui. Tot el, în 2010, a studiat ADN-ul fosil al Omului de Neanderthal şi al ciudatului Om Denisova, o specie din genul Homo, care a trăit în urmă cu peste 40 000 de ani şi ale cărui resturi fosile au fost descoperite în Munţii Altai, din Siberia, Rusia.
Tot mai mulţi cercetători, printre ei, de exemplu, aflându-se şi o echipă de specialişti germani, chinezi şi spanioli, condusă de geneticianul Svante Paabo, de la Institutul de Antropologie din Leipzig, Germania, sunt preocupaţi de secvenţierea completă a ADN-ului uman, o veritabilă performanţă ştiinţifică, prin care piesele de puzzle ale istoriei speciei noastre se vor reaşeza.
În 2015, Daniel Zadik, profesor la Universitatea Leicester, din Marea Britanie, apelând la noile tehnologii de secvenţiere a ADN-ului (Next-Generation Sequencing), a evidenţiat că genele Yamnaya sunt prezente la majoritatea europenilor de astăzi, reuşind să genereze şi cel mai precis “arbore genealogic” făcut până acum.
De altfel, studiile genetice moderne au condus şi la alte descoperiri uimitoare, cum ar fi teoria “Evei mitocondriale”, femeia-strămoş din care descinde întreaga umanitate şi ale cărei gene există în fiecare fiinţă umană care trăieşte astăzi pe Terra.
Poporul nomad Yamnaya şi cultura Yamna
Deşi Yamnaya – “poporul fantomă al Europei” stârneşte, în prezent, vii dezbateri, o astfel de teorie a fost lansată pentru prima dată în anii 1960, de către Marija Gimbutas, o specialistă americană în arheologie, de origine lituaniană. Argumentele sale se bazau pe descoperiri arheologice şi pe studii de lingvistică comparată şi, la vremea respectivă, nu au convins lumea ştiinţifică.
Originea populaţiei Yamnaya ţine de epoca bronzului târziu şi se leagă de Stepa Ponto-Caspică, numită în antichitate “Pontus Euxinus”, o vastă regiune la nordul Mării Negre, până spre terminaţia sudică a Munţilor Urali.
Potrivit teoriei Marijei Gimbutas, cultura Yamna, specifică unei populaţii esenţial nomade şi limba acestei populaţii stau la baza culturii proto-indo-europenilor. Studii genetice din anii 2000 au arătat că, aproximativ în mileniul al V-lea i.Hr., a avut loc o migraţie foarte importantă a Yamnaya. O parte dintre aceştia au pornit din Stepele Pontice spre centrul Europei şi apoi şi spre celelalte părţi ale acestui continent, iar restul s-au îndreptat spre Asia Centrală, apoi spre Asia de Sud.
O dovadă a faptului că a avut loc o astfel de migraţie o reprezintă, de exemplu, toharienii, cel mai estic neam de origine indo-europeană, care a locuit în partea de nord-vest a Chinei de astăzi. Limba toharică însă, vorbită pe atunci în inima Asiei, spun specialiştii în lingvistică, face parte din grupul “occidental” al limbilor indo-europene, alături de ramurile italică, celtică, greacă şi germanică, şi nu din grupul asiatic al indo-iranienei.
Yamnaya erau nomazi pastorali, care trăiau din creşterea bovinelor, a oilor, din vânătoare şi pescuit, practicând sporadic şi agricultura în zonele din apropierea râurilor. Se foloseau de unelte metalice, realizate, în mare parte, din cupru şi bronz, dar şi de căruţe cu roţi, trase de boi. Aceste utilaje au fost împrumutate, probabil, din cultura Maykop (circa 3700 i.Hr. – 2500 i.Hr.), din zona Caucazului, ceea ce a făcut posibil şi nomadismul pentru populaţia Yamnaya, după anii 3300 i.Hr.
Cultura Yamna este cunoscută şi drept cultura “morţilor înhumaţi”, deoarece aveau obiceiul de a-şi îngropa morţii într-un fel de “tumuli” (movile conice sau piramidale, din piatră sau din pământ, ridicate deasupra mormintelor), numite de Yamnaya “Kurgans” şi în care defunctul era aşezat cu genunchii îndoiţi şi cu trupul acoperit cu ocru (argilă galbenă). În morminte aşezau, de asemenea, căruţe şi animale sacrificate (bovine, cai, oi) – o caracteristică a culturilor indo-europene de mai târziu.
Yamnaya – poporul fantomă al Europei, strămoşul europenilor moderni
Yamnaya, în genetică, este numit “poporul fantomă”, deoarece este un popor dispărut, dar a cărui existenţă poate fi confirmată astăzi graţie “urmelor” genetice care au putut fi identificate în fragmente de os descoperite în diverse zone ale continentului.
Cercetătorii Daniel Zadik et David Reich au ajuns la concluzia că două treimi dintre europenii moderni ţin de trei ramuri, pe care le-au numit: I1, R1a şi R1b, în funcţie de haplotipuri (combinaţie de determinanţi genetici). Fiecare dintre aceste ramuri descinde dintr-un strămoş comun.
Luând în considerare numărul de mutaţii genetice suferite în fiecare ramură, se estimează că aceşti trei strămoşi au trăit în momente diferite, în urmă cu 7300-3500 ani i.Hr., şi că linia fiecăruia ar fi “explodat” după dispariţia lor, dominând spaţiul european.
Ramurile R1a şi R1b sunt cel mai bine reprezentate la europenii actuali, R1b dominând în vestul Europei (cu o contribuţie de 40-54 % la ADN-ul europenilor din nord şi centru, şi 20-32%, pentru europenii din sud), iar R1a, în est, ambele legate direct de strămoşii Yamnaya.
S-a crezut mult timp ca Yamnaya era un popor “pur”. În realitate, spun specialiştii, acesta a rezultat din amestecul a trei popoare de vânători-culegători nomazi din est şi din Caucaz. Iar genomul vânătorilor-culegătorilor din Caucaz arată un amestec continuu cu populaţia din Orientul Mijlociu, cea care, în urmă cu aproximativ 10 000 de ani, a inventat agricultura.
Cu toate acestea, un astfel de amestec se opreşte în urmă cu 25 000 de ani, chiar înainte de apogeul glaciaţiunii, situaţie în care aceste populaţii au scăzut ca număr, realitate care a fost dedusă din fenomenul de omogenizare a genelor, care indică împerechere endogamă (în cadrul aceluiaşi trib), deci grupuri mici de populaţie.
În epoca de după glaciaţiune, triburile din Caucaz au intrat din nou în contact cu alte grupuri de vânători-culegători, care trăiau în stepă şi cu un alt popor care a trăit în epoca de gheaţă izolat, generându-se astfel bazele genetice ale poporului Yamnaya.
Studiile ADN-ului au arătat şi faptul că amestecul genetic cel mai apropiat de cel al populaţiei Yamnaya se întâlneşte în ţările din Peninsula Scandinavă, în Insulele Britanice, Irlanda, Scoţia (zone unde cromozomul Y, in descendenţa masculină, a fost înlocuit în proporţie de 90%), apoi la locuitorii din Germania, Franţa, Italia de Nord etc.
În Peninsula Iberică, se presupune că sosirea migratorilor Yamnaya, din stepele orientale, a dus la dispariţia completă a liniei masculine locale, în jurul anilor 2500 i.Hr., în timp ce patrimoniul genetic feminin a fost păstrat în mare parte.
Oamenii din cultura Yamna, spun cercetătorii, aveau o înălţime medie de 1,75 metri, tipul dominant avea un indice cefalic cu o valoare mai mare de 83, adică diametrul longitudinal şi diametrul transversal al craniului erau aproape egale, feţele late, alura robustă, părul blond sau roşcat. Un al doilea tip era mai puţin robust, cu faţa mai îngustă şi mai lungă.
Cultura Yamna şi o spectaculoasă descoperire în spaţiul românesc
Urme ale culturii Yamna au fost descoperite în vara acestui an, 2019, şi în spaţiul românesc, la Boldeşti Grădiştea, judeţul Prahova. Săpăturile au fost efectuate în cadrul proiectului The Yamnaya Impact on Prehistoric Europe, finanțat de European Research Council.
Au fost găsite aici, într-un sit arheologic, mai multe morminte, resturi vegetale, amenajări din lemn, depuneri de ocru, reminiscenţe ale unor vechi ritualuri funerare, cu o vechime de peste 5000 de ani.
Această descoperire a stârnit interesul multor cercetători din SUA, Germania, Marea Britanie, Finlanda, Rusia. De altfel, scheletele găsite aici urmează a fi expertizate genetic în marile laboratoare din Mainz, Bristol şi Helsinki.
Aşadar, pe plan genetic, Yamnaya sunt principalii ascendenţi ai europenilor de astăzi. Fenomenul amestecului de populaţii a continuat în Europa şi în secolele următoare, în funcţie de sosirea saxonilor, berberilor turcilor etc., dar nicio altă invazie, spun cercetătorii, nu a avut un impact genetic atât de puternic precum cel al populaţiei Yamnaya.
Dincolo de moştenirea genetică, se pare că ne-a mai rămas de la Yamnaya un factor fiziologic important: toleranţa la lactoză, cu rol important în procesul de creştere şi consolidare a oaselor.
Unii cercetători adăugă la aspectele menţionate anterior şi faptul că sosirea populaţiei Yamnaya, în Europa, a marcat şi o revoluţie în privinţa raporturilor dintre femei şi bărbaţi.
Arheologul Marija Gimbutas consideră că sosirea acestei populaţii nomade, în care bărbaţii erau majoritari, a coincis cu o epocă de declin a vechii Europe, în care femeile au avut un rol esenţial. Urmarea a fost o “reconstrucţie” a acestui spaţiu, bărbaţii războinici veniţi dinspre Răsărit concentrând în mâinile lor întreaga autoritate, fapt care ar răzbate, susţin unii, în culturile (miturile) generate de popoarele care vorbesc limbi derivate din indo-europeană.
