Zarurile au fost aruncate! (în limba latină, „Alea iacta est!”) sunt cuvintele pe care le-a rostit Iulius Cezar, general și om politic roman, din secolul I î.Hr., când a decis să treacă Rubiconul, în ziua de 10 ianuarie 49 î.Hr., în fruntea Legiunii a XII-a Gemina, dată la care a început războiul civil împotriva lui Pompei, după cum consemnează istoricul latin Suetoniu, în lucrarea „Caesarum XII vitae”/„Viețile celor 12 împărați”.
Fluviul Rubicon marca, în vremea lui Iulius Cezar, granița dintre Galia Cisalpină (Galia de dincoace de Munții Alpi), o provincie a Republicii Romane (forma de organizare a Romei și a teritoriilor pe care le deținea), aflată sub autoritatea unui proconsul (guvernator) – Iulius Cezar, la vremea respectivă – și Italia.
Războiul civil al lui Iulius Cezar a fost confruntarea dintre Populares (forțele propopulare) și Optimates (o facțiune aristocrată), unul dintre ultimele conflicte din Republica Romană, înainte de întemeierea Imperiului Roman.
Expresia ALEA IACTA EST nu este doar un vestigiu al limbii latine, ci și o amprentă profundă în istoria și cultura umană. Aceste cuvinte, atribuite lui Iulius Caesar la trecerea Rubiconului, simbolizează punctul de întoarcere, o decizie de care nu mai poți da înapoi.
Este un moment care definește destinul, captând esența curajului și a deciziei ireversibile. Prin înțelegerea contextului și impactului acestei expresii, ne conectăm mai profund la lecțiile istoriei și la moștenirea culturală pe care o purtăm.
Senatul Roman, format din reprezentanți ai marilor familii de rang senatorial (care au jucat un important rol legislativ, religios, financiar și politic), pentru a asigura Roma de atacurile generalului Iulius Cezar, a declarat că fiind sacrilegiu orice trecere a Rubiconului de către forțe înarmate, legiuni sau cohorte.
Când Senatul i-a interzis lui Iulius Cezar continuarea guvernării în Galia, acesta a hotărât să atace Roma. Suetoniu povestește că Cezar, la momentul în care a ajuns la malul Rubiconului, s-a oprit o clipă, înfricoșat el însuși de îndrăzneala sa și de dorința de răzbunare. Alte surse istorice indică faptul că Iulius Cezar a hotărât trecerea Rubiconului ca urmare a unui semn divin. După mai multe confruntări armate, între anii 49-45 i.Hr., Cezar a învins ultimii Optimates și a devenit Dictator pe viață (Dictator perpetuus) al Romei.
În limbajul actual, expresia „Zarurile au fost aruncate”/„Alea iacta est!” are sensul „Soarta va decide”/„Soarta este hotărâtă” și se folosește în contexte în care cel care ia o decizie importantă nu mai poate reveni asupra acesteia, nu se mai poate baza decât pe șansă. Același înțeles cu „Alea iacta est” îl are și expresia „A trece Rubiconul”.
Tot din diverse surse istorice (Plutarch, de exemplu) rezultă că Iulius Cezar ar fi rostit cuvintele în limba greacă – Anerríphthô kýbos – acesta fiind un proverb grecesc, care apare și într-un vers al lui Meneandru, poet grec apreciat de Cezar.
Cu siguranță, faptul că expresia „Alea iacta est!”/„Zarurile au fost aruncate!” a rezistat timpului se datorează personalității puternice a lui Iulius Cezar (cel care a rostit și celebrele „Veni, vidi, vici”) și de numele căruia se leagă o perioadă importantă din istoria Romei, dar și scrierilor din perioada Renașterii, care au redescoperit și au făcut cunoscute istoria și cultura antichității, implicit personalitatea unor mari conducători.
Așadar, putem spune, de exemplu: „Cred că decizia prietenilor mei de a se stabili definitiv în străinătate a fost pripită, dar zarurile au fost aruncate/Alea iacta est!” sau „Am trecut Rubiconul, am renunțat definitiv la vechea mea ocupație!” etc.
În final, ALEA IACTA EST rămâne mai mult decât o simplă expresie; este un simbol al deciziei îndrăznețe și al schimbării de curs în istorie. Reflectând asupra acestor cuvinte, ne putem inspira să luăm propriile decizii curajoase în momente cruciale ale vieții. Dacă ești interesat să explorezi și alte expresii latine care au influențat limba și cultura, îți recomandăm să citești despre cum este corect: niciun sau nici un. Acest articol îți va oferi o perspectivă mai largă asupra limbii române și a influențelor sale.
