Se spune că adevărul ne poate elibera. Dar pentru mulţi minciuna și înşelătoria reprezintă cheia pentru a câştiga bani, faimă, răzbunare sau putere, acestea dovedindu-se mult prea tentante. De-a lungul istoriei acest lucru a dus la farse elaborate. Chiar dacă este imposibil de realizat o listă care să conţină toate minciunile spuse de-a lungul timpului, în cele ce urmează se află câteva ce merită menționate.

  • Calul Troian

Calul troian
Calul troian, foto: 4.bp.blogspot.com

Dacă totul se poate ierta şi poate fi considerat corect în dragoste şi în război, atunci aceasta ar putea fi cea mai uşor de iertat minciună. Când troianul Paris a dispărut cu Elena, soţia regelui spartan, războiul a început. Deja se ajunsese la 10 ani de lupte când troienii credeau că i-au depăşit pe greci şi se considerau victorioşi. Aceştia nici nu se gândeau că grecii aveau alte planuri.

Într-un moment de geniu, grecii au construit un cal de lemn uriaş ce era gol pe dinăuntru, permiţând războinicilor să se ascundă în el. După ce au reuşit să îşi convingă duşmanii că această construcţie era o ofertă de pace, troienii au acceptat să-l aducă în interiorul cetăţii lor. În acea noapte, pe când toţi locuitorii Troiei dormeau, din interiorul calului au ieşit luptătorii greci. Aceştia i-au măcelărit şi i-au învins pe troieni.

Dacă e adevărată, această poveste ar reprezenta cea mai de succes înşelătorie a tuturor timpurilor. Homer face referire la întâmplare în opera sa Iliada iar Virgil extrapolează povestea în Eneida. Din dovezile istorice, se crede că Troia a existat cu adevărat iar oamenii de ştiinţă investighează de mult timp acurateţea istorică a acestor date.

O teorie vine din partea istoricului Michael Wood, care propune ideea că de fapt a fost vorba doar despre un berbec de luptă ce avea forma unui cal, care se infiltrase în oraş. Oricare ar fi adevărul, povestea a câştigat un loc permanent în imaginaţia occidentală, servind drept avertisment faţă de inamicii care vin cu daruri.

  • Falsificarea operelor lui Vermeer de către Han van Meegeren

Operele lui Van Meegeren
Operele lui Van Meegeren, foto: 3.bp.blogspot.com

Această minciună a fost rezultatul dorinţei de a fi pe placul criticilor. Han van Meegeren a fost un artist care se simţea prea puţin apreciat şi a crezut că poate păcăli experţii de artă în admiterea geniului său.

La începutul secolului al XX-lea, oamenii de ştiinţă se aflau în dezbateri aprinse cu privire la posibilitatea ca marele Vermeer să fi pictat o serie de lucrări ce înfăţişau mai multe scene biblice.

Van Meegeren a profitat de această ocazie şi a falsificat o astfel de lucrare disputată. El a acordat o atenţie deosebită detaliilor, falsificând fisurile şi duritatea dată de vârsta tabloului, care ar fi trebuit să fie vechi de secole. El i-a jucat pe degete, profitând de dorinţa unor critici care ar fi vrut să creadă că Vermeer pictase aceste lucrări. Înşelătoria a funcţionat perfect, criticii de artă numind lucrarea autentică. Văzând că îi merge foarte bine, acesta a continuat să falsifice şi să vândă alte picturi, lăcomia învingând, în cele din urmă, dorinţa de laudă şi afirmare.

Citește și:  Pictorul Masaccio si perioada pre-renascetista

Cu toate acestea, van Meegeren a făcut o greşeală colosală în anii 1930 -1940. A vândut un tablou unui proeminent membru al partidului nazist din Germania. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Aliaţii l-au considerat pe van Meegeren conspirator şi trădător pentru că vânduse o comoară naţională inamicului.

Într-o spectaculoasă întoarcere de situaţie, van Meegeren a trebuit să picteze pentru libertatea sa. Pentru a putea dovedi că pictura nu era o comoară naţională, el a falsificat un alt tablou în prezenţa autorităţilor. A fost foarte norocos, scăpând cu o pedeapsă de doar un an în închisoare, dar şi foarte ghinionist, murind de un atac de cord la doar două luni de la proces.

  • Anna Anderson, alias prinţesa Anastasia Romanov

Prințesa Anastasia
Prințesa Anastasia, foto: 4.bp.blogspot.com

Odată cu izbucnirea revoluţiei ruseşti, existenţa unei familii regale era intolerabilă pentru bolşevici. Din acest motiv, în 1918 ei au masacrat întreaga familie regală Romanov, asigurându-se astfel că nici un membru al familiei regale, moştenitorii legitimi ai Rusiei, nu avea să reapară şi să mobilizeze masele.

La puţin timp după masacru, umblau zvonuri că anumiţi membri ai familiei regale au scăpat şi au supravieţuit. Aşa cum era de aşteptat, multe persoane au apărut susţinând că ei sunt membrii familiei regale. Dintre toţi aceştia, doar una avea să fie faimoasă.

În 1920, Anna Anderson fusese internată într-un spital după ce încercase să se sinucidă şi mărturisea că ea este prinţesa Anastasia, cea mai tânără fată a familiei regale Romanov. Dintre toţi, ea s-a remarcat prin faptul că semăna oarecum cu prinţesa şi poseda o mulţime de cunoştinţe despre familia regală şi despre viaţa la curtea rusească.

Chiar dacă au existat câteva rude care au crezut-o, cei mai mulți erau siguri că totul nu era decât o mare minciună. În 1927 o fostă colegă de cameră a Annei Anderson declara că de fapt numele ei adevărat era Franziska Schanzkowska, nu Anna şi cu siguranţă nu Anastasia.

Acest lucru nu a oprit-o să se bucure de celebritatea câştigată şi să încerce să pună mâna pe moştenirea regală. În cele din urmă, ea a pierdut cazul în urma unui proces ce a durat zeci de ani. A continuat să-şi susţină cauza până la moarte.

Ani mai târziu, după descoperirea rămăşiţelor familiei regale şi prin testarea ADN s-a putut dovedi că aceasta minţise. În 2009, experţii au putut confirma toate rămăşiţele familiei regale; nici un membru nu a scăpat de execuţie în 1918.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.