5 cărţi care au prezis, cu exactitate, lumea de azi (lumea viitorului, din perspectiva epocii în care au fost scrise) şi a căror valoare a fost confirmată de timp, continuă să fascineze, aşa cum, în viaţa de toate zilele, fascinează orice aspect legat de precogniţie, tocmai pentru că nicio lege fizică sau naturală nu poate explica, până la acest moment, capacitatea omului de a achiziţiona informaţii cu privire la viitor.
Pentru cei care acceptă existenţa precogniţiei, posibilitatea de a anticipa realităţile unei lumi viitoare se poate explica fie prin “conştientizarea subliminală” (informaţii la care se poate ajunge, pe o cale non-ratională, doar de către cei “pregătiţi”), fie printr-un model al universului „pătrat”, în care evenimentele din viitor există deja în spaţiu-timp, doar unii oameni putând să recupereze “amintirile” din viitor, aşa cum ceilalţi îşi amintesc lucruri din trecut.
Literatura şi realitatea se hrănesc reciproc
Scriitorii care par să fi prezis, cu mare acurateţe, viitorul, în operele lor (science fiction, distopii), nu au avut neapărat puteri de premoniție, ci au avut, cu siguranţă, un talent remarcabil pentru observarea și înțelegerea contextului social, tehnologic sau politic în care au trăit.
Aceştia au observat, au studiat și înțeles lumea din jurul lor, au ştiut să facă diverse conexiuni și extrapolări inteligente, bazate pe date reale și cercetare solidă şi, în plus, beneficiind de imaginație creativă și gândire speculativă, au creat universuri ficţionale (pe care, astăzi, le recunoaştem ca fiind reale) despre condiţia umană şi temele definitorii, precum puterea, libertatea, impactul tehnologiei etc.
În acelaşi timp, este o evidenţă verificabilă aceea că literatura şi realitatea se hrănesc reciproc. Scriitorii se inspiră din realitatea în care trăiesc, pentru a construi o reprezentare a viitorului, în timp ce operele science-fiction (şi nu numai), de pildă, alimentează imaginaţia oamenilor de ştiinţă, multe aspecte ce păreau imposibile, la un moment dat, devenind realitate.
Iată 5 cărţi aparţinând unor scriitori care au avut abilitatea de a anticipa evoluțiile sau tendințele viitoare şi care s-au dovedit ulterior a fi remarcabil de precise:
5 cărţi care au prezis, cu o precizie uimitoare, lumea de azi – “1984”, de George Orwell
George Orwell (1903 – 1950), născut în India, dar crescut şi educat în Marea Britanie, a rămas cunoscut în istoria literaturii cel puţin prin două capodopere – romanele „Ferma animalelor” şi „1984”.
Dacă “Ferma animalelor” (1945) este o satiră anti-sovietică, “1984” (publicat în 1949) este o “distopie” (antiteza unei “utopii”, care, de regulă, creează imaginea unei lumi perfecte). Romanul prezice o societate totalitară și opresivă, în care autorităţile sunt preocupate exclusiv de setea de putere, iar guvernul controlează în mod omniprezent viața oamenilor și supraveghează fiecare mișcare.
Concepte precum “supravegherea masivă”, “manipularea informațiilor”, “spălarea creierului” (care să diminueze capacitatea omului de a gândi critic si independent) și “cenzura” au devenit tot mai relevante în era tehnologiei și au inspirat multe dezbateri despre confidențialitate și libertate individuală.
Alte teme importante în acest roman, din Top 5 cărţi care au prezis viitorul omenirii, sunt şi “adevărul” şi “războiul perpetuu” – o stare de război de durată, fără condiții clare, care să ducă la încheierea sa. Acţiunea se petrece într-un viitor nu foarte îndepărtat (1984 şi în anii următori), în “Oceania”, unul dintre cele trei “superstate” de pe glob, alături de “Eurasia” si “Eastasia”, creat în urma unei “revoluţii anticapitaliste”, prin fuziunea Statelor Unite ale Americii cu Imperiul Britanic.
“Big Brother”, conducătorul, şi “telescreen”-ul
In “1984”, liderul aparent al Oceaniei este “Big Brother”, un simbol al acestei lumi în care oamenii sunt sub permanentă supraveghere, cu ajutorul unor “teleecrane”/ “telescreen”-uri (dispozitive care funcționează simultan ca televizoare, camere de securitate și microfoane, pentru a preîntâmpina orice conspiraţie). Ecranele sunt monitorizate de “Poliția Gândirii” (a cărei menire este să pedepsească orice “crimă de gândire” – gânduri, opinii, atitudini care nu ar fi pe placul regimului).
Teleecranele au şi menirea de a face propagandă, de a susţine realizările regimului, dar şi de a oferi “Two Minutes Hate” – un clip de două minute de “ură” şi discreditare la adresa lui Emmanuel Goldstein, personajul principal al romanului, considerat “duşman” al Oceaniei.
Omniprezenţa “teleecranului” are efecte psihologice atât de puternice, încât oamenii ajung să creadă că pot fi “auziti” şi “văzuţi” în orice împrejurare, iar comportamentul lor este atât de alterat, încât nu există moment în care să contrarieze prin ceva “directivele”.
Acest simbol tehnologic important din distopia lui Orwell – “telescreen”-ul – i-a fost inspirat scriitorului, spun interpreţii operei lui Orwell, de o imagine din filmul regizat de Charlie Chaplin, “Modern Times”, iar tema “mesajelor subliminale” a fost preluată, probabil, din romanul “Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley.
Suntem în anul 2023, dar, în contextul dispozitivelor bazate pe internet, smartphone-uri etc., care permit colectarea datelor, fără acordul cetăţenilor, abundenţa fake news-urilor, contorsionarea adevărului, limitarea, sub diverse pretexte, a drepturilor individuale, lumea imaginată de Orwell nu pare a fi doar o ficţiune, ci o realitate în plină “ascensiune”. Iar expresia “Big Brother” a intrat demult în uzul comun, pentru a face referire la o autoritate excesivă şi la orice fel de intruziune în viaţa privată. De asemenea, astăzi, adjectivul “orwellian” este deja un termen consacrat pentru a descrie tendinţele autoritare şi totalitare, distructive pentru o societate liberă şi deschisă.
5 cărţi care au prezis, cu o precizie uimitoare, “lumea viitorului” – “Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley
Din Top 5 cărţi care au prezis, cu o precizie uimitoare, “lumea viitorului” nu poate lipsi romanul lui Aldous Huxley, “Minunata lume nouă” (“Brave new world”), publicat în 1932, considerat a fi “una dintre cele 100 cele mai importante cărţi din toate timpurile”.
Aldous Huxley (1894 – 1963), scriitor britanic, emigrat în SUA, excepţional romancier, eseist, publicist, scenarist, preocupat, spre sfârşitul vieţii, şi de parapsihologie şi spiritualism, a influenţat semnificativ şi scriitori români, precum Mircea Eliade şi Anton Holban.
Scris cu aproape un secol în urmă, romanul “Minunata lume nouă”, receptat, la momentul publicării, ca o proză de anticipaţie sau ca o carte de science-fiction, imaginează o lume a anilor 2500, dar multe dintre aspectele acestei distopii sunt deja realitate – “tehnologia reproductivă”/ “ingineria genetică” , “manipularea psihologică”, anihilarea esenţei umane, a sentimentelor (în lumea lui Huxley, nu există iubire, familie, pasiune, dorinţe etc.), religia, arta, literatura au dispărut, înlocuite fiind de automatisme şi stereotipuri, ştiinţa nu mai există, pentru că misiunea acesteia s-a încheiat. “Consumismul” şi “distracţia” sunt zeii noii lumi.
Copiii sunt educaţi prin “ hipnopedie” (învăţare în timpul somnului) sau prin radio (care le transmite cum să se comporte), tradiţia nu mai este necesară, pentru că este nocivă etc.
În “Minunata lume nouă”, copiii sunt concepuţi exclusiv în eprubetă (cei născuţi natural, puţini, sunt duşi într-o rezervaţie) şi controlaţi genetic pentru a aparţine uneia dintre cele cinci categorii de oameni: elita (Alpha), executanţii (Beta), subalternii (Gamma), cei destinaţi muncilor penibile (Delta şi Epsilon).
Oamenii trăiesc într-o aparentă democraţie, în realitate o dictatură perfectă, dar care nu-i nemulţumeşte, pentru că sunt dependenţi de “servitutea” şi umilinţa lor, nu trebuie să-şi “gândească” viaţa, graţie unui drog – “ Soma” – pe care-l consumă zilnic, sub formă de pastile distribuite la locul de muncă.
“Reîntoarcere în minunata lume nouă”
În 1959, Aldous Huxley, într-o altă carte, de non-fictiune, intitulată “Reîntoarcere în minunata lume nouă” (“Brave New World Revisited”), mărturisea că, atunci când a scris romanul “Minunata lume nouă”, el a crezut că este o “presupunere rezonabilă” despre unde ar putea ajunge lumea într-un viitor îndepărtat. Numai că realitatea, spunea scriitorul, i-a arătat că această lume devine ca în ficţiunea sa mult mai repede decât s-ar fi aşteptat şi că omenirea ar trebui “să se educe pentru libertate înainte de a fi prea târziu”.
5 cărţi care au prezis, cu o precizie uimitoare, lumea de azi – „Neuromantul” de William Gibson
Nu poate să lipsească din Top 5 cărţi care au prezis “lumea viitorului” romanul „Neuromantul” de William Gibson. Publicată în 1984, această carte de ficțiune speculativă a fost una dintre primele opere care au introdus conceptul de „ciberspațiu„.
William Gibson (n.1948), scriitor americano-canadian, a imaginat o lume în care tehnologia informatică avansată și interconectivitatea globală vor juca un rol central în viețile oamenilor. Ideile prezentate în cartea sa au contribuit la dezvoltarea genului “cyberpunk” și au influențat evoluția realității virtuale și a internetului.
“Cyberpunk” este un subgen al literaturii science-fiction, care creează distopii (din grecescul “dys” – negaţie, eroare şi “topos” – loc), în care sunt combinate teme precum inteligența artificială, cibernetica şi colapsul societăţilor.
„Neuromantul”, vândut în peste 6,5 milioane de exemplare în întreaga lume, câştigător al Premiilor Nebula şi Hugo, pentru proză SF, este volumul întâi din trilogia “ Sprawl”. Mulţi interpreţi ai operei lui William Gibson consideră că viziunea scriitorului despre spațiul cibernetic ar fi putut inspira modul în care s-a dezvoltat Internetul (în special World Wide Web), dar, mai ales, felul în care a anticipat schimbarea conştiinţei umane sub influenţa tehnologiei : “Datele dansează cu conștiința umană, memoria umană este literalizată și mecanizată, sistemele informaționale multinaționale se transformă și se înmulțesc în structuri uimitoare, inimaginabile, mistice și, mai presus de toate, non-umane” (Larry McCaffery, critic literar american şi editor).
„Ochiul din cer” de Philip K. Dick
„Ochiul din cer” (“Eye in the Sky”), romanul scriitorului american Philip K. Dick, din 1957, una dintre cele 5 cărţi care au prezis realităţi ale lumii de azi, descrie un stat polițienesc, în care oamenii sunt supravegheați constant prin intermediul unui satelit orbitând în jurul Pământului.
Cartea abordează teme precum supravegherea masivă, controlul guvernamental și limitarea libertăților individuale. Ideile prezentate în această carte au fost remarcabile, în contextul în care a fost scrisă, și au devenit și mai relevante odată cu dezvoltarea tehnologiilor de supraveghere.
Cu mijloacele literaturii SF, autorul explorează aspecte precum natura umană, autenticitatea, identitatea, realitatea alternativă/ universurile paralele, stări modificate de conştiinţă, efectele tehnologiei asupra societății etc.
Acțiunea romanului se desfășoară în jurul unui grup de opt oameni care vizitează un parc de distracții unde, la un moment dat, are loc o explozie misterioasă, legată de un accelerator de particule, care îi proiectează pe membrii grupului într-o lume paralelă, o realitate alternativă în care legile fizicii și normele sociale sunt total diferite de cele cu care sunt obișnuiți.
Fiecare membru al grupului are propriile convingeri și, în lumea în care cei opt au fost proiectaţi, acestea devin realitate. Astfel, personajele descoperă că, într-o astfel de lume stranie, își pot vedea gândurile sub forma unor entități fizice sau a unor evenimente concrete. De exemplu, o persoană care crede despre comunism că este o amenințare majoră va vedea comuniștii înconjurând-o și urmărind-o în această realitate alternativă.
O captivantă explorare a naturii umane
Aşadar, romanul “Ochiul din cer” (ochiul lui Dumnezeu) explorează felul în care gândurile și convingerile oamenilor pot influența realitatea în care trăiesc și cum puterea de a crea și a distruge se află în mâinile lor. De asemenea, evidențiază modul în care percepțiile individuale pot fi subiective și cum oamenii pot trăi în lumi paralele, chiar și atunci când se află în aceeași realitate fizică.
Pe măsură ce evenimentele se dezvoltă, personajele parcurg diverse provocări și conflicte, înţelegând, până la urmă, că, pentru a reveni în realitatea “normală”, trebuie să se confrunte cu propria interioritate. Finalul cărţii este incert, deoarece este neclar dacă grupul s-a întors în realitate sau dacă încă mai trăiește într-un univers paralel.
5 cărţi care au prezis, cu o precizie uimitoare, lumea de azi – „Fahrenheit 451”, de Ray Bradbury
„Fahrenheit 451„, de Ray Bradbury, este unul dintre cele mai interesante romane din categoria 5 cărţi care au anticipat realităţi dramatice în evoluţia societăţilor, inclusiv pericolul de a subordona cultura și gândirea critică superficialității și conformismului.
Scrisă în 1953, cartea prezice o lume în care cărțile sunt interzise și arse de guvern, pentru a controla informația și a menține o societate conformistă. Autorul a anticipat în mod remarcabil dezvoltarea tehnologică și impactul acesteia asupra lecturii și intelectului uman.
Titlul romanului face referire la temperatura la care se aprinde hârtia – 451 grade Fahrenheit (o scală de temperatură utilizată în cadrul sistemului anglo-saxon de unităţi de măsură), adică aproximativ 233 grade Celsius.
Acţiunea romanului „Fahrenheit 451” se petrece într-un viitor distopic, în care societatea este condusă de un regim totalitar. În această lume, cărțile sunt interzise și considerate periculoase pentru stabilitatea și ordinea socială. Personajul principal, Guy Montag, este un pompier al cărui scop nu este să stingă incendii, ci să ardă cărți și biblioteci.
Oamenii trăiesc într-o stare de alienare și ignoranță, televiziunea și divertismentul superficial le domină existența, distracția este prioritizată în defavoarea reflecției și cunoașterii. Se promovează consumul de informații rapide și superficiale, iar orice formă de gândire critică sau de exprimare liberă este reprimată.
La un moment dat, protagonistul, Guy Montag, pe măsură ce explorează universul cărților, își dă seama de importanța lor și de modul în care acestea pot aduce cunoaștere, introspecție și conectare umană şi decide să se revolte împotriva sistemului și să lupte pentru libertatea de exprimare și valoarea cărților în societate.
„Fahrenheit 451” – un avertisment
Ca orice distopie, şi „Fahrenheit 451„, de Ray Bradbury, construieşte o lume ficţională, pentru a avertiza în legătură cu sensul greşit spre care se îndreaptă o societate şi senzaţia ciudată pe care o dă lectura cărţii este că se referă la noi, cei de astăzi – ecrane TV uriaşe pe pereţi, care transmit continuu programe foarte asemănătoare cu reality-show-urile de acum, o aparenţă de “fericire pentru toţi”, un fel de “scoici” (căşti) în urechi, cufundându-i pe cei care le poartă într-un soi de “bulă amniotică sonoră”, controlul emoţiilor, un univers fără memorie, amorf, ancorat într-un prezent perpetuu, în care literatura, cultura şi-au pierdut prestigiul câştigat de-a lungul secolelor.
În pofida convingerii comune, spune Ray Bradbury, când o societate porneşte pe un drum greşit nu este neapărat vina conducătorilor, cât a membrilor acelei societăţi, care, insesizabil, se depersonalizează, devin obedienţi, mimetici, vulgari, consumă “conţinuturi”, nu cultură.
Ficţiunea generează realitatea?
Nenumărate alte cărţi publicate de-a lungul timpului pot fi recunoscute astăzi ca veritabile predicţii. În afara celor 5 cărţi prezentate anterior, este de ajuns să ne gândim, de exemplu, la romanele lui Jules Vernes (“De la Pământ la Lună”, scrisă cu o sută de ani înainte primei misiuni Apollo, “Douăzeci de mii de leghe sub mari” etc.), la romanul lui Edward Bellamy, “Privind înapoi”, care anticipează, cu peste o jumătate de secol, apariţia cardurilor de credit, la “Maşina se opreşte”, de E.M. Forster, care descrie, în 1909, o lume în care oamenii s-au retras în subteran, conversând pe un fel de pe Skype al vremurilor noastre etc.
În 1898, H.G. Wells publica “Războiul lumilor”, în care imagina o invazie extraterestră, temă recurentă, de altfel, în literatura şi cinematografia SF. Chiar dacă o astfel de invazie nu s-a întâmplat încă, a fost o previziune remarcabilă, deoarece la acea vreme ideea de călătorie spațială și existența altor forme de viață inteligentă erau încă în stadiul incipient.
În 1968, Arthur C. Clarke a publicat “Odiseea spaţială”, iar în incipitul cărţii scriitorul avertiza: “Dar nu uitați, aceasta este doar o operă de ficțiune. Adevărul, ca de obicei, va fi și mai ciudat”.
În 1964, Isaac Asimov, unul dintre cei mai cunoscuţi autori americani (născut în Rusia) de literatură SF, a făcut un exerciţiu de predicţie despre cum va fi lumea în 2014 şi toate s-au adeverit – sateliţi sincronizaţi pe orbită, care vor face posibile apelurile directe oriunde pe planetă, nave fără pilot pe planeta Marte, Hyperloop (mijloace de transport care au cât mai puţin contact cu solul) etc.
Lectura unor astfel de cărţi, astăzi, este fascinantă, dar ne putem întreba ce cărţi ale prezentului prefigurează viitorul. Va fi acest viitor mai bun, mai fericit sau dimpotrivă?